Restituire garantii

       
       
       5. Restituire garantii
       
       
       Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 06.05.2009, reclamantii C.C. si D.G. au chemat in judecata pe parata S.C. Comcereal S.A. Craiova, solicitand obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante incepand cu mai 2005 si pana la data incetarii contractelor individuale de munca, contributiile la asigurarile sociale aferente acestor drepturi si restituirea garantiilor retinute lunar de la data angajarii si pana la incetarea contractelor individuale de munca, precum si obligarea paratei la daune morale de cate 100.000 lei .
       In motivare au aratat ca  au avut calitatea de salariati ai unitatii parate, iar in data de 18.05.2005 le-au fost suspendate contractele individuale de munca in temeiul art. 52 alin. 1lit. c Codul Muncii, angajatorul formuland plangeri penale impotriva lor, pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 214, 215 alin. 1 si 249 cod penal.
       Prin Decizia Penala  nr. 339/16.06.2008, Tribunalul Dolj a respins recursul declarat de parata impotriva sentintei nr. 38/24.03.2008 pronuntata de Judecatoria Calafat, prin care s-a respins plangerea impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala pentru infractiunile sesizate.
       Parata refuza sa le plateasca despagubirile aferente acestei perioade, desi au notificat-o in acest sens.
       Pe de alta parte, parata le-a retinut garantii lunare, pe perioada angajarii, ce trebuiau restituite la data incetarii raporturilor de munca, obligatie nerespectata de parata.
       Daunele morale solicitate se justifica prin faptul ca au fost privati de drepturile salariale in urma unei acuzatii ce s-a dovedit neintemeiata. Calificativul de "hoti" atribuit de parata a fost greu de demontat in fata opiniei publice, avand de suferit nu numai ei, ci si familiile lor. De asemenea, starea de sanatate s-a depreciat grav sub presiunea plangerii penale formulate de parata.
       Isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art. 52 alin. 2 si art. 269 Codul Muncii.
       La data de 27.05.2009, in sedinta publica, la solicitarea reclamantilor, s-a dispus indreptarea erorii materiale strecurate in cererea de chemare in judecata privind denumirea societatii parate, aceasta fiind conceptata sub denumirea corecta de S.C. CEREALCOM S.A.
       Parata a formulat intampinare la data de 24.06.2009, solicitand admiterea in parte a actiunii.
       S-a aratat ca in data de 18.06.2005 a formulat plangere penala impotriva reclamantilor pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 215 alin. 1 si art. 249 alin 1 cod penal. Cu aceiasi data s-a dispus suspendarea contractelor individuale de munca a celor doi reclamanti, in temeiul art. 52 alin. 1lit. c Codul Muncii.
       Prin Ordonanta nr. 165/P/12.06.2007 Parchetul de pe langa Judecatoria Calafat a dispus scoaterea de sub urmarire penala a celor doi reclamanti, in temeiul art. 249 Cod procedura penala raportat la art. 11 lit. b si art. 10 lit. a cod procedura penala, cu motivarea ca expertiza efectuata in cauza nu a constatat producerea unui prejudiciu societatii.
       Plangerea formulata impotriva acestei Ordonante a fost respinsa prin Sentinta nr. 38/24.03.2008 a Judecatoriei Calafat, mentinuta prin Decizia Penala nr. 339/16.06.2008 a Tribunalului Dolj, prin care s-a respins recursul declarat impotriva sentintei mentionate.
       Anterior solutionarii plangerii penale, contractul individual de munca al reclamantului C.C. a incetat prin demisie. In consecinta, perioada suspendarii contractului sau individual de munca este 18.06.2005-13.11.2006, aceasta fiind si perioada pentru care i se cuvin despagubirile pretinse si nu pentru perioada mentionata in cererea de chemare in judecata. Rezulta o perioada de suspendare de 23 luni, iar conform contractului individual de munca  beneficia de un salariu lunar de 700 lei, astfel ca i se cuvine o despagubire de 16.100 lei brut.
       Contractul individual de munca al reclamantului D.G. a incetat la data de 22.09.2008, conform deciziei nr. 387/2008, dar in cazul sau suspendarea a incetat in baza rezolutiei Parchetului de pe langa Judecatoria Calafat de neincepere a urmaririi penale. De la aceasta data, reclamantul avea obligatia de a se prezenta la serviciu, in baza unei solicitari catre societate de revenire asupra masurii de suspendare a contractului individual de munca. 
       Parata sustine ca rezolutia de neincepere a urmaririi penale are caracterul ,,hotararii judecatoresti definitive" prevazuta de art. 52 alin. 1 Codul Muncii.
       Reclamantul nu a facut insa nici un demers pentru reluarea activitatii decat la un an si jumatate de la emiterea ordonantei, cand a solicitat incetarea contractului individual de munca.
       Ca urmare, considera ca in cazul acestui reclamant, suspendarea contractului individual de munca a operat in perioada 18.06.2005-12.06.2007, pentru o perioada de 17 luni. La un salariu lunar de 500 lei, rezulta ca acesta are dreptul la o despagubire de 8500 lei brut.
       Cu privire la cererea de restituire a garantiilor, se arata ca reclamantii nu au avut constituite garantii, cererea fiind neintemeiata.
       In sustinere, a depus la dosar, in copie : decizia de suspendare a contractelor individuale de munca nr. 152/16.06.2005, deciziile de incetare a contractelor individuale de munca nr. 286/13.11.2006 si nr. 387/04.11.2008, Rezolutia Parchetului nr. 247/II/03.09.2007, Ordonanta nr. 165/P/12.06.2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Calafat, state de plata mai 2005.
       La solicitarea partilor, instanta a admis si administrat proba cu inscrisuri fiind depuse in copie : carnete de munca, contractele individuale de munca,  acte aditionale la acestea, carnet de economii - pentru investitii (constituire garantii - Craciunoiu Constantin) emise de Banca Agricola-Filiala Bailesti si carnet pentru garantii gestionar - Deliu Gheorghe emis de Raiffeisen Bank S.A. 
        Asupra probei cu interogatoriu, solicitata de reclamanti si incuviintata de instanta constatand ca parata a achiesat la o parte din pretentiile reclamantilor, iar intrebarile din interogatoriu vizau tocmai o eventuala achiesare, a revenit asupra acesteia, considerand ca nu se mai impune administrarea ei.
       Prin sentinta nr. 3639/25.11.2009 Tribunalul Dolj a admis cererile,a obligat parata sa achite reclamantului C.C. despagubiri egale cu salariul si celelalte drepturi inscrise in contractul individual de munca si actele  aditionale la acesta, de care a fost lipsit pe perioada 18.06.2005-13.11.2006, a obligat parata sa achite reclamantului D.G. despagubiri egale cu salariul si celelalte drepturi inscrise in contractul individual de munca si actele  aditionale la acesta, de care a fost lipsit pe perioada 18.06.2005-16.06.2008, a obligat parata sa retina si sa vireze contributiile de asigurari sociale datorate de angajator si angajat pe perioadele mentionate anterior pentru fiecare dintre cei doi reclamanti, a obligat parata sa inmaneze reclamantilor carnetele pentru garantii, in vederea restituirii garantiilor constituite pentru cei doi reclamanti si a respinge cererea reclamantilor privind cheltuielile de judecata retinand urmatoarele:
       Prin decizia nr. 152/16.06.2005, parata a dispus suspendarea contractelor individuale de munca incheiate cu reclamantii, incepand cu data de 18.06.2005, in temeiul art. 52 alin. 1 lit. c Codul Muncii, ca urmare a plangerii penale formulate impotriva acestora.
       Potrivit art. 52 alin. 1 lit. c Codul Muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
       Plangerea penala a fost solutionata prin Ordonanta nr. 165/P/12.06.2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Calafat care a dispus scoaterea de sub urmarire penala a celor doi reclamanti, in temeiul art. 249 Cod procedura penala raportat la art. 11 lit. b si art. 10 lit. a cod procedura penala.
       In baza probelor administrate s-a constatat ca nu se poate retine un prejudiciu in sarcina reclamantilor ( in calitate de gestionari) si, in lipsa acestuia, faptele sesizate de delapidare si neglijenta in serviciu,  nu exista.
       Dupa epuizarea tuturor mijloacelor procedurale legale, solutia Parchetului de pe langa Judecatoria Calafat a ramas definitiva prin pronuntarea Deciziei Penale nr. 339/16.06.2008 a Tribunalului Dolj  .
       Ca urmare, data la care s-a constatat cu caracter definitiv ca reclamantii nu se fac vinovati de faptele penale pentru care au fost cercetati, in reglementarea prevazuta de art. 52 alin. 1 Codul Muncii, este data de 16.06.2008.
       Odata constatata nevinovatia reclamantilor, acestia au dreptul sa isi reia activitatea anterioara suspendarii contractelor individual de munca si, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, au dreptul la o despagubire egala cu salariile si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii, in temeiul art. 52 alin. 2 Codul Muncii.
       Dispozitiile legale enuntate conditioneaza obligatia de despagubire a salariatilor pentru perioada in care a operat suspendarea raporturilor de munca in temeiul art. 52 alin. 1 lit. c Codul Muncii, doar de constatarea nevinovatiei lor printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, fara a avea relevanta daca acestia au solicitat sau nu reluarea activitatii la momentul incetarii suspendarii.
       Se retine insa ca, in ceea ce il priveste pe reclamantul C.C., raporturile de munca au incetat prin demisie, conform art. 79 Codul Muncii, anterior solutionarii definitive a plangerii penale formulata de parata impotriva sa.
       Astfel, prin decizia nr. 286/13.11.2006 intimata a luat act de demisia reclamantului, fiind dispusa incetarea contractului sau de munca  de la data de 13.11.2006.
       In consecinta, intimatei ii revine obligatia de plata a despagubirilor prevazute de art. 52 alin. 2 Codul Muncii, pentru intervalul cuprins intre data suspendarii contractului individual de munca -18.06.2005 ( si nu incepand cu luna mai 2005 asa cum pretinde reclamantul)  si data incetarii raporturilor de munca - 13.11.2006.
        Contractul individual de munca al reclamantului D.G. a incetat la data de 22.09.2008, in temeiul art. 55 lit. b Codul Muncii, conform deciziei nr. 387/04.11.2008, ulterior datei de 16.06.2008.
       Ca urmare, acesta are dreptul la plata despagubirilor prevazute de art. 52 alin. 2 Codul Muncii, pe intreg intervalul cuprins intre data suspendarii si data incetarii suspendarii contractului individual de munca, respectiv pe perioada 18.06.2005-16.06.2008 .
       Despagubirile prevazute de art. 2 alin. 2 Codul Muncii constau in salariile de care reclamantii ar fi beneficiat pe perioada mentionata, corespunzator pregatirii si incadrarii lor, precum si in celelalte drepturi prevazute de lege, contractele de munca sau contractele colective de munca aplicabile.
       Pentru considerentele expuse, instanta constata intemeiata in parte cererea reclamantilor privind plata despagubirilor prevazute de art. 52 alin. 2 Codul Muncii, urmand sa oblige parata la plata unor despagubiri egale cu salariul si celelalte drepturi inscrise in contractele individuale de munca si actele  aditionale la acestea, de care au fost lipsiti reclamantii pe perioada 18.06.2005-13.11.2006 - pentru C.C. si pe  perioada 18.06.2005-16.06.2008 - pentru D.G.
       Pentru aceste drepturi, parata are obligatia prevazuta de art. 40 alin. 2 lit. f din codul muncii potrivit carora angajatorul are obligatia sa plateasca toate contributiile si impozitele  aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii, deoarece nu a platit aceste contributii aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantilor pentru perioadele mentionate anterior.
       Ca urmare instanta va obliga parata sa retina si sa vireze contributiile de asigurari sociale datorate de angajator si angajat pe perioadele mentionate anterior pentru fiecare dintre cei doi reclamanti.
       Referitor la cererea reclamantilor de restituire a garantiilor, instanta retine ca potrivit art. 16 din Legea nr. 22/1969, garantia in numerar, retinuta in conditiile art. 10, precum  si dobanda aferenta pot fi ridicate de catre gestionarul titular al carnetului de consemnare la incetarea contractului sau de munca, in situatia in care nu a cauzat o paguba sau cand paguba a fost acoperita in intregime.
       Angajatorul este obligat, in aceste cazuri, sa elibereze gestionarului, in termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare impreuna cu o comunicare catre unitatea bancara unde s-a constituit garantia, in care sa se arate ca titularul are dreptul sa ridice garantia.
       Conform actelor depuse de catre parata, garantia retinuta reclamantilor a fost depusa in conturi constituite la Raiffeisen Bank S.A., respectiv la Banca Agricola-Filiala Bailesti (actual Raiffeisen Bank S.A. ), in conformitate cu  art. 10 din Legea nr. 22/1969, carnetul de consemnare fiind pastrat la unitatea angajatoare.
       Constatand indeplinite conditiile prevazute de art. 16 din Legea nr. 22/1969, instanta va obliga parata sa inmaneze reclamantilor carnetele pentru garantii, in vederea restituirii garantiilor constituite in numele acestora.
       Cererea reclamantilor privind plata daunelor morale va fi respinsa, avand in vedere dispozitiile art. 269 Codul Muncii.
       Raspunderea angajatorului pentru prejudiciul moral suferit de salariat in legatura cu serviciul, din culpa angajatorului, este intemeiata pe normele si principiile raspunderii civile contractuale.
       In lipsa unei clauze inscrise in contractul individual de munca privind acordarea de daune morale, o astfel de cerere nu este admisibila.
        In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia data in interesul legii nr. XL/2007.
       Pentru motivele de  fapt si de drept expuse, instanta constata intemeiata in parte actiunea, urmand sa o admita in consecinta si sa oblige parata catre reclamanti la plata despagubirilor prevazute de art. 52 alin. 2 Codul Muncii pe perioadele mentionate anterior, sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii aferente aceleiasi perioade si sa s inmaneze reclamantilor carnetele pentru garantii, in vederea restituirii garantiilor constituite in numele acestora.
       In temeiul art. 274 cod procedura civila, cererea privind plata cheltuielilor de judecata formulata de reclamanti va fi respinsa, acestia nefacand dovada efectuarii unor astfel de cheltuieli in  cauza.