Obligatie de a face.Actiune in obligarea paratei sa vanda o locuinta in temeiul Legii nr.85/1992. Suspendarea cauzei la fond in baza art. 36 din Legea nr.85/2006.

Dosar nr. 16890/63/2008, DECIZIA Nr. 2431din 08 Decembrie 2008
 Obligatie de a face.Actiune in obligarea paratei sa vanda o locuinta in temeiul Legii nr.85/1992. Suspendarea cauzei la fond in baza art. 36 din Legea nr.85/2006.
La data de 08.04.2008, reclamantul P.D a chemat-o in judecata pe  parata SC Ciprom SA Ploiesti, Filiala Pitesti, solicitand  instantei ca prin  hotararea  ce se va  pronunta  sa o oblige pe parata sa-i vanda locuinta situata in Craiova, (_) pe care o detine  in calitate de chirias, la pretul  prevazut de art.7, alin.4 din Legea 85/1992.
Prin intampinarea formulata in dosar, parata a solicitat suspendarea cauzei in baza art.36 din Legea 85/2006 privind  procedura  insolentei.
Prin  incheierea pronuntata  la 16.09.2008, Judecatoria Craiova a dispus suspendarea pricinii in baza art.36 din Legea 85/2006, retinand ca societatea parata se afla in procedura  insolentei judiciare.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul P.D., care a aratat ca prin actiunea formulata a urmarit  realizarea dreptului sau de proprietate asupra locuintei si ca nu sunt aplicabile prevederile art.36 din Legea 85/2006.
Intimata parata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, aratand ca actiunea reclamantului poarta asupra bunurilor ce constituie  patrimoniul  societatii si ca pentru ca bunul sa  iasa din acest patrimoniu, este necesara aprobarea prealabila a Adunarii Generale a Creditorilor, conform art.118 din Legea 85/2006.
Recursul a fost admis, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a suspendat cauza in temeiul art.36 din Legea 85/2006 privind  procedura insolventei, care statueaza ca "de la data deschiderii  procedurii se suspenda de drept, toate actiunile judiciare sau extrajudiciare, pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Avand in vedere obiectul si temeiul juridic al actiunii cu care a fost investita prima instanta,  textul de lege citat reclama o interpretare adecvata,  pentru a se verifica  daca este sau nu incident in speta;in acest sens, este  necesara, atat o interpretare sistematica, dar si o  interpretare raportata la  ratiunea  si finalitatea actelor normative care se intersecteaza in cauza,  respectiv Legea 85/1992 si Legea 85/2006.
Reclamantul a formulat o actiune in obligatie de a face - cerand obligarea paratei la incheierea contractului de vanzare-cumparare - invocand prevederile Legii 85/1992 republicata privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie, construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat.
Asa fiind, reclamantul se pretinde creditor al paratei, in baza unei dispozitii legale, dreptul sau de creanta avand  un continut complex si avand drept  corespondent doua obligatii corelative ale paratei - o obligatie de a face,  obligatia de a incheia  contractul, si o obligatie de a da,  obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului.
Actiunea formulata de reclamantul care se pretinde creditor al paratei este o actiune pentru realizarea  dreptului de creanta afirmat, insa acestei actiuni nu ii sunt aplicabile dispozitiile  art.36 din Legea 85/2006, pe considerentul ca pretinsa debitoare se afla in  procedura insolventei.
Potrivit art.2 din Legea 85/2006 privind  procedura insolventei, "scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru  acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa".
De asemenea, art.3, pct.1  din aceeasi lege defineste  notiunea de insolventa ca fiind "acea stare a  patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin  insuficienta  fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
Art.116 din lege face  vorbire despre "lichidarea  bunurilor din averea debitorului" aflat in  procedura insolventei, iar potrivit art.118, alin.1 din lege "imobilele vor putea  fi vandute direct, in urma  propunerii lichidatorului, aprobata de Adunarea generala a creditorului".
Este evident ca  textele enuntate  din Legea insolventei au ca finalitate  realizarea  creantelor banesti pe care le au diverse subiecte de drept impotriva unei societati debitoare care nu are suficiente fonduri  banesti disponibile pentru a-si indeplini obligatiile.
Drepturile de creanta vizate de acest act normativ sunt  creante banesti, iar datoriile  debitorului pentru care aceasta poate ajunge in  insolventa sunt datorii banesti, sfera raporturilor juridice  obligationale fiind  insa mai larga decat  cea a creantelor si datoriilor banesti.
Lichidarea  banilor din averea debitorului despre care se face vorbire in art.116 si vanzarea imobilelor din patrimoniul debitorului despre care  se face vorbire in art.118 au ca scop tocmai        procurarea fondurilor banesti necesare  satisfacerii creantelor pentru a caror acoperire s-a  declansat  procedura insolventei.
Dreptul de creanta pretins de  un subiect de drept in baza Legii 85/1992, asadar dreptul la  incheierea contractului de vanzare-cumparare pentru imobilul pe care il detine cu titlu de chirias nu intra in categoria drepturilor de creanta ce fac obiectul Legii insolventei 85/2006.Creditorul  unui asemenea drept nu se va  putea inscrie la masa credala si nu si-l va putea  valorifica in cadrul operatiunilor de lichidare a patrimoniului debitorului, pentru ca aceasta valorificare nu presupune  incasarea  unei sume de bani, ci  incheierea unui contract, transferul dreptului de proprietate de la  debitor la creditor  si plata unei sume  de bani cu titlu de pret de catre cumparator vanzatorului, asadar nasterea  unui raport obligational  inversat,in care  creditorul va deveni debitor iar debitorul creditor.
Dispozitiile Legii 85/2006 nu au in vedere drepturile de creanta care  nu au ca obiect  sume de bani si care  decurg dintr-o lege speciala, asa cum este  Legea 85/1992, intrucat realizarea  acestora  nu reclama nici disponibilitati banesti, nici operatiuni de lichidare a patrimoniului debitorului.
In consecinta, o actiune  pentru valorificarea unui asemenea drept nu poate fi  suspendata in baza art.36 din Legea 85/2006 , intrucat finalitatea textului respectiv este  intrunirea  tuturor creditorilor prin depunerea  creantelor la masa credala, pentru a se  realiza, apoi, distribuirea sumelor conform  ordinii de  preferinta statornicite de art.121 din lege.
Interpretarea dispozitiilor art.36 din Legea 85/2006 este necesarmente una restrictiva (ca forma a interpretarii, alaturi de cea literala si de cea extensiva), in sensul ca ele sunt  incidente doar actiunilor in pretentii, actiunilor prin care se tinde spre valorificarea unui de creanta avand ca  obiect o suma de bani.
Fata de cele expuse, se retine ca prima instanta a interpretat si aplicat gresit norma legala ce constituie temeiul suspendarii invocat de parata, motiv pentru care, in temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ., recursul a fost admis, iar  incheierea de suspendare a fost casata, cu trimiterea cauzei  la aceeasi instanta pentru continuarea judecatii.