Pretentii.Achiesarea tacita la hotararea pronuntata la fond prin executarea de buna voie a pretentiilor stabilite de prima instanta

Dosar nr. 4029/215/2006, DECIZIE Nr. 2106 din 10 Noiembrie 2008
 Pretentii.Achiesarea tacita la hotararea pronuntata la fond prin executarea de buna voie a pretentiilor stabilite de prima instanta. Subsidiaritatea verificarii exceptiei prescriptiei fata de achiesarea tacita si confirmarea obligatiei prescrise prin plata.
La data de 18 decembrie 2006  reclamanta D.L., in calitate de reprezentant al C.I.M.F., Dr. D. L. a chemat in judecata pe  parata  Casa de Asigurari de Sanatate Dolj pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata la plata sumei de 25.000.000 lei reprezentand: contravaloare servicii medicale per capita, per serviciu si buget de practica medicala pe perioada octombrie 1999-31 martie 2001, reactualizata de la scadenta, la zi; contravaloare penalitati de intarziere de la data scadentei la zi, in conformitate cu contractul de furnizare servicii medicale primara pe perioada octombrie 1999-31 martie 2001 si cheltuieli de judecata.
      Prin intampinare, parata a invocat exceptia prescriptiei.
      Prin sentinta civila nr.6387 din 24.04.2008, pronuntata de Judecatoria Craiova, a fost  admisa in parte  actiunea formulata de reclamanta.
      A fost obligata parata  la plata catre reclamanta a sumei de 158.868.436 lei, reprezentand contravaloarea  serviciilor medicale "per capita" pe trimestrul  I 2000si trimestrul II 2000, "per  servicii medicale" pe trimestrul  I 1999, trimestrul I, II, III 2000 si "per buget de practica medicala" pe trimestrul I si II 2000 si a penalitatilor aferente  sumelor datorate.
      A fost respinsa cererea de obligare a paratei la plata contravalorii prestatiilor medicale pentru trimestrul IV 1999, trimestrul III -IV2000 si trimestrul I 2001 la serviciile "per capita", trimestrul IV 2000 si trimestrul I 2001 la prestatiile medicale "per servicii medicale" si trimestrul IV 1999, trimestrul III-IV 2000 si trimestrul I 2001 la "bugetul de practica  medicala".
      A fost obligata parata la plata  catre  reclamanta a sumei de 1842 lei, cheltuieli de judecata.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs intimata CAS Dolj.
      In motivarea recursului a criticat respingerea exceptiei prescriptiei pretentiilor reclamantei de catre instanta de fond, a invocat exceptie lipsei calitatii procesual active a reclamantului si pe fond nelegalitatea si temeinicia acordarii sumelor privind bugetul de libera practica si a penalitatilor de intarziere.
      Intimata a depus intampinare si a depus in copie extra de cont CIMF D.L. din data de 30.06.2008.
      La termenul din 10.11.2008 intimata a invocat exceptia lipsei interesului recurentei in sustinerea recursului ca urmare a executarii de buna voie a sentintei judecatoriei.
      In baza art. 137 C.pciv, fiind mai multe exceptii procesuale invocate de parti in cauza, fata de caracterul de procedura si de fond a acestora, instanta considera ca prioritara este exceptia invocata de intimata reclamanta la data de 10.11.2008.
      Din extrasul bancar depus de intimata rezulta ca in data de 30.06.2008 recurenta a achitat in contul reclamantei suma de 15,886.84 lei in considerarea sentintei civile nr.6387/2008. Astfel, se observa ca recurenta a executat intocmai sentinta civila impotriva careia cu 5 zile anterior formulase recurs (25..06.08-data expeditie plic f.5). Instanta considera ca actele efectuate de diferite departamente, contabil si juridic, angajeaza unitar persoana juridica, consecintele juridice urmand a fi suportate de persoana juridica, ca entitate legala.
      Astfel, instanta retine ca plata de catre CAS Dolj a sumei la care aceasta a fost obligata prin sentinta de la fond, fara ca impotriva CAS Dolj, reclamanta CIMF D.L. sa fi facut acte de executare silita prin executor judecatoresc, echivaleaza cu o achiesare tacita la hotararea primei instante.
      Sustinerea recurentei ca s-a executat o hotarare care era deja definitiva si executorie nu poate fi retinuta, pe de o parte, deoarece in procedura civila, hotararea data fara drept de apel este numai definitiva, insa impotriva sa, intimata declarase initial recurs, deci sentinta nu mai putea fi calificata ca definitiva. Pe de alta parte, in art. 278 C.p.civ, se arata expres care sentinte sunt executorii (de drept), iar pretentiile civile ale reclamantei nu se incadreaza in aceste prevederi (pretentiile reclamantei nu sunt drepturi salariale, aspect irevocabil stabilit in jurisprudenta, de aceea se judeca la instanta civila si se timbreaza la valoare).
      Avand in vedere aceasta plata a buna voie a sumei stabilite de instanta de fond care echivaleaza cu o achiesare tacita a partii care a pierdut procesul la hotararea primei instante, tribunalul apreciaza ca recurenta nu mai prezinta interes in sustinerea recursului in cauza, deoarece nu mai are un beneficiu nascut si actual, care trebuie sa existe pe tot parcursul procesului. Cu alte cuvinte, prin plata sumei la care a fost obligata, recurenta nu mai justifica expunerea la un prejudiciu, la care s-ar fi expus daca nu ar fi promovat si sustinut calea de atac si daca nu ar fi executat voluntar hotararea fondului.
      In consecinta, tribunalul va admite exceptia lipsei interesului recurentei in sustinerea recursului, ca urmare a  achiesarii tacite la hotararea instantei de fond prin plata de buna voie a sumei stabilite in sentinta, si nu va mai verifica celelalte exceptii si motive de fond invocate in recurs.
      Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei, care putea aparea ca fondata, aceasta exceptie fiind una de fond, nu poate fi analizata decat in cadrul unui recurs valabil promovat si sustinut. In plus, in cauza recurenta a formulat critici impotriva solutiei deja data pe exceptia prescriptiei la fond. Or, aceste critici facute de partea nemultumita nu au caracterul de motive de ordine publica, doar exceptia prescriptiei, in sine, in ipoteza invocarii ei pentru prima oara in recurs ar fi suportat discutii daca este sau nu de ordine publica.
      In aceeasi ordine de idei, prin plata voluntara a unei creante prescrise, adica prin executarea de buna voie a unei obligatii naturale, creditorul nu mai are dreptul sa ceara intoarcerea platii, conf. art. 1092 alin.2 C.civ, deci, inca un argument in plus, in sensul ca recurenta nu putea apela eventual, la intoarcerea executarii, astfel cum a justificat in aparare pe exceptia lipsei interesului in sustinerea recursului.
Fata de toate argumentele de fapt si de drept aratate, in baza art 137 C.p.civ, art 304/1 si 312 C.p.civ, tribunalul a respins recursul, cu mentinerea sentintei primei instante.