Instanta a respins cererea privind luarea fata de minor a masurii supravegherii specializate in familia mamei intrucat a considerat ca fapta minorului de a lovi mingea si a sparge cu aceasta un geam de la imobilul partii vatamate nu intruneste elemen...

Instanta a respins cererea privind luarea fata de minor a masurii supravegherii specializate in familia mamei intrucat a considerat ca fapta minorului de a lovi mingea si a sparge cu aceasta un geam de la imobilul partii vatamate nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere, prevazuta de articolul 217 din Codul Penal, deoarece minorul nu a actionat cu intentia de a lovi si sparge geamul partii vatamate, ci acesta se juca cu mingea in dreptul imobilului partii vatamate si, in timpul acestui joc, mingea a ricosat in geamul partii vatamate, care s-a spart si astfel forma de vinovatie cu care a actionat minorul este cea a culpei, nu a intentiei.      Prin actiunea inregistrata la data de  12.12.2008,  petenta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Dolj, a solicitat instantei ca prin hotararea ce  se va  pronunta sa se dispuna  supravegherea specializata in familia mamei A.S., a copilului A.M.
In motivarea actiunii, s-a aratat ca minorul A.M. provine din familie legal constituita.
     Mama copilului, locuieste impreuna cu fiul ei si bunicul matern al copilului, intr-un imobil compus din 4 camere, dotate si utilate corespunzator, in conditii igienico-sanitare bune. Veniturile familiei sunt compuse din pensia bunicului matern.
     Tatal A.M., a decedat la data de 23.12.2000.
      Copilul A.M. a intrat in atentia Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Dolj in baza adresei Parchetului de pe langa Judecatoria Segarcea nr.363/P/2006, care arata ca acesta in timp ce se juca cu mingea, din culpa, a spart un geam de la imobilul partii vatamate T.F., savarsind infractiunea de distrugere prevazuta de art.217 alin.l Cod Penal.
    Copilul A.M. este elev in clasa a Vll-a si prezinta un nivel de dezvoltare fizica corespunzatoare varstei cronologice.
     Din Raportul Serviciului de Probatiune privind pe copilul A.M. a reiesit faptul ca acesta nu se considera vinovat de comiterea unei infractiuni, atitudine adoptata si de catre familia sa.
     Pentru copilul A.M., Comisia pentru Protectia Copilului Dolj nu a putut stabili o masura de protectie speciala deoarece atat mama cat si fiul acesteia nu  s-au prezentat la Comisie.
     In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
     Prin sentinta civila nr. 5/15.01.2009, Tribunalul Dolj-Sectia pentru Minori si Familie a respins cererea formulata.
     In considerentele acestei sentintei, s-a aratat ca:
     Potrivit art. 80 alin. 1 din Legea 272/2004, masura supravegherii specializate se ia fata de minorul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.
     Ori, in speta de fata, nu sunt intrunite aceste elemente deoarece minorul nu a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
     Chiar daca prin rezolutia din data de 22.05.2006, pronuntata de Parchetul de pe langa Judecatoria Segarcea, in dosarul nr. 363/P/2006, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de minor pentru infractiunea de distrugere, instanta constata ca fapta minorului de a lovi mingea si a sparge cu aceasta un geam de la imobilul partii vatamate nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere, prevazuta de articolul 217 din Codul Penal, intrucat minorul nu a actionat cu intentia de a lovi si sparge geamul partii vatamate, ci acesta se juca cu mingea in dreptul imobilului partii vatamate si, in timpul acestui joc, mingea a ricosat in geamul partii vatamate, care s-a spart si astfel forma de vinovatie cu care a actionat minorul este cea a culpei, nu a intentiei.
     Ori, pentru a fi in prezenta infractiunii prev. de art. 217 alin. 1 C.p., este necesar ca fapta sa fie savarsita cu  forma de vinovatie a intentiei directe sau indirecte, ceea ce in speta nu este cazul, chiar in adresa Parchetului de pe langa Judecatoria Segarcea retinandu-se forma de vinovatie a culpei, aratandu-se "In ziua de 09.04.2006, in timp ce se juca cu mingea, din culpa, a spart un geam de la imobilul partii vatamate T.F.".
  Este adevarat ca in Codul Penal este prevazuta ca infractiune distincta la art. 219, si infractiunea de distrugere din culpa, insa in sarcina minorului nu poate fi retinuta nici aceasta fapta, intrucat pentru a fi in prezenta acestei infractiuni este necesar ca fapta de distrugere sa fie savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si sa rezulte un pericol public ori sa fie vorba de anumite bunuri de interes public (conducte petroliere sau de gaze, cablu de inalta tensiune, etc.) sau fapta sa fi avut consecinte deosebit de grave ori sa se fi produs un dezastru, ceea ce in speta de fata nu este cazul.
     Nu se poate sustine ca rezolutia parchetului are putere de lucru judecat pe considerentul ca nu s-a facut plangere impotriva acesteia potrivit art. 278 si 2781 din Codul de Procedura Penala.
     Aceasta, deoarece, potrivit art. 22 alin. 1 din Codul de Procedura Penala, numai hotararea definitiva a unei instante penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia, nu si rezolutia sau ordonanta data de procuror.
      Pe de alta parte, in cazul de fata, procurorul a pronuntat solutia de neincepere a urmarii penale pe considerentul ca minorul are sub 14 ani si nu raspunde penal, fara sa mai cerceteze alte aspecte, respectiv daca fapta exista, cine este persoana care a savarsit-o si care este forma de vinovatie cu care s-a actionat. Ori, in aceasta situatie, instanta civila, nu ar putea dispune luarea vreunei masuri dintre cele prev. de art. 55 lit. a sau lit. c din Legea 272/2004, cu care a fost investita, fara ca macar ea sa analizeze daca sunt intrunite conditiile privind luarea unor astfel de masuri.
       Ca urmare a celor aratate mai sus, instanta a considerat ca nu se impune a se lua fata de minor masura supravegherii specializate in familia mamei, asa cum s-a solicitat de catre petenta, atata timp cat minorul nu a savarsit nici o fapta prevazuta de legea penala si, ca atare, a respins cererea petentei.