Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 272/2004 "copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament", iar, potrivit aliniatului 3 a...

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 272/2004 "copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament", iar, potrivit aliniatului 3 al aceluiasi articol, "parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului".

     Prin sentinta civila nr 1241/07.11.2007 pronuntata de Judecatoria Bailesti   s-a admis  actiunea , asa cum a fost precizata, formulata de  reclamantii C.E. si C.S. impotriva paratei L.C.
     A fost obligata parata sa permita bunicilor paterni, sa aiba legaturi personale cu minorul, nepotul lor, C.M.C, in a doua si a 4-a sambata din luna, de la orele 10,00 la orele 16,00, doua zile de Sfintele Pasti si doua saptamani in vacanta de vara, urmand ca minorul sa fie luat de la domiciliul paratei de catre reclamanti si sa fie restituit de acestia tot la domiciliul paratei.
     Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, la data de 19.08.1998, s-a nascut minorul C.M.C., care, de la nastere a ramas in intretinerea bunicilor si a tatalui, mama, parata, parasindu-l ca urmare a despartirii de tatal acestuia, cu care intretinuse relatii de concubinaj.
      In anul 2004, a decedat tatal minorului, astfel ca, acesta a ramas in continuare, pana in 2006, in domiciliul bunicilor paterni, data de la care a fost luat de parata, ca urmare a respingerii cererii de plasament familial, formulata de bunici.
      Incredintarea minorului mamei s-a facut pe considerentul ca, aceasta doreste  sa-si creasca minorul, dispunand si de conditii materiale.
     Respingerea cererii de plasament familial, formulata de bunici nu este o sanctiune, ci este urmarea faptului ca s-a dat prioritate parintelui in viata sa isi creasca minorul.
     De asemenea, instanta a constatat ca pana in anul 2006, bunicii paterni au manifestat interes fata de dezvoltarea minorului, dovada in acest sens fiind caracterizarea minorului de catre invatatoarea la care a fost inscris, caracterizare ce este confirmata prin semnatura de directorul  scolii. Din cuprinsul acesteia, rezulta ca minorul locuieste impreuna cu bunicii paterni, fiind supravegheat permanent de acestia. Minorul dispune  de toate rechizitele scolare specifice anului de studiu, este dezvoltat normal din punct de vedere  fizic, psihic, afectiv, emotional, este foarte receptiv, echilibrat,  in general are trasaturi de caracter pozitive si rezultate bune la invatatura.
      Aceasta caracterizare se referea la minor in perioada in care se afla in intretinerea bunicilor paterni.
      Este adevarat ca in legislatia nationala nu exista dispozitii legale care sa permita  bunicilor sa aiba legaturi personale cu minorul - nepot  de fiu, insa legislatia nationala trebuie armonizata cu legislatia europeana, privind viata de familie, asa cum este reglementata de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, confirmata  de mai multe decizii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, cum ar fi cauza nr. 16580/90 sau 58194/00.
     Potrivit practicii CEDO , exista o viata de familie intre nepot - unchi, matusa-nepot, bunici-nepot, atunci cand exista intre acestia o legatura reala efectiva.
             In cauza de fata, este evident ca intre minor si bunicii sai au existat contacte directe, permanente, legaturi afective puternice, acestia locuind impreuna timp de 7 ani, asa cum s-a aratat mai sus. Este in interesul minorului sa pastreze legatura cu bunicii paterni, care manifesta interes afectiv si material fata de minor, asa cum a facut-o si in cei 7 ani cat acesta a locuit la bunici.
      Fata de cele aratate mai sus, instanta a constatat ca art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, la care a aderat si Romania, este aplicabil  si in cauza de fata, deoarece intre bunicii - reclamanti si nepotul  lor exista o viata de familie in sensul acestui articol.
     Impotriva sentintei a declarat recurs (calificat de instanta ca fiind apel) parata L.C.
     In motivarea apelului, s-a aratat ca actiunea reclamantilor nu are temei legal, asa cum se arata si in sentinta civila atacata,in legislatia nationala nu exista dispozitii care sa permita bunicilor sa aiba legaturi personale cu minorul - nepot de fiu.
      Art.43 alin.3 C.fam se refera doar la parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat minorul si care pastreaza dreptul la legaturi personale cu minorul. In nici un caz, alte persoane, cum ar fi bunicii sau alte rude ,nu pot avea dreptul de a avea lagaturi pesonale cu minorul.
        In cauza de fata nu se poate constata ca este aplicabil art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului intitulat Dreptul la respectarea vietii private si de familie si care se refera la faptul ca " orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale ".
       Pe de alta parte, instanta de judecata a acordat mai mult decat s-a cerut de catre reclamanti prin actiunea formulata de acestia si precizata ulterior.
         Astfel reclamantii au solicitat sa li se permita sa viziteze minorul la domiciliul mamei sale sau la scoala de 2 ori pe luna cite 2-3 ore, sa poata merge in acest timp cu minorul in oras pentru a-i cumpara cele necesare, fara ca minorul sa fie luat din domiciliul mamei si dus in domiciliul lor, astfel ca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut. Mai mult, nu este in interesul minorului ca acesta o data la doua saptamani sa fie luat de bunici in domiciliul lor, avand in vedere ca acestia locuiesc la o distanta mare de mun. Bailesti, in comuna Vartop si nu este mijloc de transport direct intre cele doua localitati.
         De asemenea, in sentinta civila pronuntata de Judecatoria Bailesti, nu se precizeaza data exacta din vacante in care minorul sa fie luat de reclamanti in domiciliul lor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul, prin decizia civila nr. 30/12 Februarie 2008 a constatat urmatoarele:
     Critica apelantei, cum ca actiunea reclamantilor nu are temei legal intrucat in legislatia nationala nu exista dispozitii care sa permita bunicilor sa aiba legaturi personale cu minorul - nepot de fiu, iar art. 8 din CEDO nu se refera la astfel de legaturi, ci la faptul ca " orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale ", este neintemeiata.
Aceasta, deoarece, pe plan national exista legislatie in acest sens, respectiv Legea nr. 272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului,  care in art. 14 alin. 1 prevede ca "copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament".
     Mai mult, potrivit aliniatului 3 al aceluiasi articol, "parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului".
     De altfel, aceste dispozitii din legea nationala sunt in concordanta si cu practica CEDO, care in mai multe cazuri, cum ar fi si cazurile Scozzari si Giunta c. Italiei, Marchx c. Belgiei sau Ticli si Mancuso c. Italiei, a aratat ca "pentru un parinte si copilul sau, a fi impreuna este un element esential al vietii de familie, acest lucru este insa valabil si pentru relatiile dintre un copil si membrii familiei parintelui sau".
     Ori, in atare situatie, s-a constatat ca in mod corect s-a admis actiunea reclamantilor, cu atat mai mult, cu cat nu s-a dovedit ca aceste relatii dintre bunici si nepotul lor ar primejdui in vreun fel dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului, ci dimpotriva s-a facut dovada ca intre copil si bunici exista un atasament puternic de vreme ce acesta a fost crescut de bunici de la nastere (anul 1998) si pana in anul 2006, cand, in urma decesului tatalui minorului, acesta a fost luat de mama spre crestere si educare.
     Cu privire la critica, ca s-ar fi dat mai mult decat s-a cerut, s-a constatat ca si aceasta este neintemeiata intrucat instanta de fond nu a stabilit ca vizitele din week-end sa se realizeze la domiciliul reclamantilor, cum se sustine, ci a dispus doar ca minorul sa fie luat de la domiciliul paratei de catre reclamanti la orele 10,00 si restituit de acestia la orele 16,00, tot la domiciliul paratei. Ori, acest lucru nu inseamna neaparat ducerea minorului in domiciliul reclamantilor, cu atat mai mult cu cat acest lucru ar fi si greu de realizat in conditiile in care bunicii locuiesc in alta localitate si astfel nu ar fi in interesul acestora sa piarda cea mai mare parte din cele 6 ore de vizita cu transportul minorului la domiciliul lor si inapoi.
     Apelul paratei este insa intemeiat cu privire la cealalta critica, referitoare la programul de vizita pentru vacante.
     Astfel, tribunalul a considerat ca trebuiau stabilite expres care sunt aceste perioade, neputand fi lasate la latitudinea reclamantilor, pentru ca in acest fel s-ar putea ajunge la unele atitudini sicanatorii, care ar putea perturba unele activitati planificate pentru aceste vacante, ceea ce nu ar fi in interesul minorului.
     Ori, in atare situatie, tribunalul a stabilit ca perioada de vizita din vacanta de vara sa fie cea cuprinsa in intervalul 01-14 august, iar in perioada vacantei de Paste, reclamantii sa-l ia pe minor in primele 2 zile ale acestei vacante, neputandu-se stabili exact care sunt aceste 2 zile intrucat Pastele este singura sarbatoare a carei data difera de la un an la altul.
     Ca urmare a tuturor celor aratate mai sus, in baza art. 296 C.p.civ., tribunalul  a admis apelul paratei si a schimbat in parte sentinta atacata, in sensul ca a stabilit ca programul  de vizitare din vacanta de Paste si din vacanta de vara sa fie urmatorul: in primele 2 zile din vacanta de Paste si in perioada 01-14 august, mentinandu-se celelalte  dispozitii ale sentintei atacate.