Teren ce face obiectul Legii nr. 18/1991. Actiune in rectificare de carte funciara. Inadmisibilitate

Teren ce face obiectul Legii nr. 18/1991. Actiune in rectificare de carte funciara. Inadmisibilitate

-Legea nr. 18/1991
-Legea nr. 7/1996: art. 34

Legea nr. 18/1991 este o lege speciala in materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, astfel ca actiunea in rectificare/revendicare intemeiata pe dispozitiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 este inadmisibila.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 144 din 13 februarie 2014, G.O.

Prin decizia civila nr.140/11.07.2013 pronun?ata in dosarul nr. 2217/290/2012, Tribunalul Cara? Severin a respins apelul formulat de catre apelantul-reclamant C.A.M.  impotriva sentintei civile nr. 973/18.03.2013 pronuntata de Judecatoria Resita in dosar nr. 2217/290/2012 in contradictoriu cu paratul Statul Roman  reprezentat de Consiliul Local al Comunei F. si primarul Comunei F. 
Prin aceasta decizie, tribunalul a confirmat ?i men?inut solu?ia instan?ei de fond, constatand ca apelul reclamantului este neintemeiat pentru ca, astfel cum se arata de catre reclamantii in?i?i in cererea de chemare in judecata si cum a retinut prima instanta in baza probelor administrate in cauza, terenul ce formeaza obiectul prezentei cauze, aflat in proprietatea bunicilor reclamantului din anul 1931, a fost preluat in fapt de catre Statul Roman, in anul 1946.
Aceasta preluare determina incidenta dispozitiilor Legii nr. 18/1991. De fapt, reclamantul a folosit procedura speciala instituita de aceasta lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, cererea acestuia fiind respinsa.
Odata cu preluarea terenului de catre Statul Roman, singurele modalitati de recastigare a dreptului sunt cele oferite de Legea nr. 18/1991 sau institutia revendicarii.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Atanasiu c. Romania a constatat ca respingerea unei cereri de chemare in judecata pentru considerentul existentei unei proceduri administrative prealabile prevazuta de o lege speciala, prioritar de urmat, nu reprezinta o incalcare a "dreptului de acces la un tribunal", de vreme de acel act normativ prevede controlul judiciar (contestatia) la momentul finalizarii ei prin emiterea deciziei sau dispozitiei motivate [potrivit art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001].
Adoptarea unei reglementari speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu consecinta imposibilitatii utilizarii unei reglementari anterioare, nu incalca art. 6 din Conventie in situatia in care celea oferita de legea speciala pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectiva. Faptul ca aceasta lege speciala este sau nu una efectiva, poate fi constata printr-o analiza in concret  a fiecarei cauze.
In plus, cu privire la netemeinicia cererii de rectificare, tribunalul a argumentat ca, in majoritatea cazurilor cererea de rectificare are un caracter accesoriu, fiind necesara formularea unui petit principal avand ca obiect anularea actului in baza caruia dreptul a fost inscris in CF si a unui petit accesoriu avand ca obiect rectificarea inscrierii. Caracterul accesoriu al cererii in rectificare determina necesitatea existentei unei hotarari definitive  prin care sa se fi  dispus anularea actului in baza caruia dreptul a fost inscris, in cazul in care cererea de chemare in judecata are doar un petit avand ca obiect rectificarea inscrierii din CF.
De la aceasta regula, respectiv necesitatea existentei unui petit principal sau a unei hotarari definitive exista urmatoarele exceptii si anume atunci cand partea interesata nu are posibilitatea sa solicite, pe cale separata sau concomitent cu rectificarea, constatarea ivirii situatiei de natura a justifica rectificarea cartii funciare, dar totusi, intre cuprinsul CF si situatia juridica reala a imobilului exista neconcordante.
Reclamantul invoca, ca motiv al rectificarii, cazul in care inscrierea nu mai este in concordanta cu situatia juridica reala a imobilului, aratand ca in CF ar trebui sa fie inscrisi antecesorii sai.
Instanta de apel a constatat ca datorita preluarii terenului in perioada regimului comunist situatia juridica a terenului s-a schimbat, dreptul de proprietate asupra acestuia iesind din patrimoniul antecesorilor sai.
Pentru aceste considerente, in baza art. 296 C. pr. civ., tribunalul a respins apelul  apelantul-reclamant C.A.M. impotriva sentintei civile nr. 973/18.03.2013 pronuntata de Judecatoria Resita in dosar nr. 2217/290/2012 in contradictoriu cu  paratul Statul Roman reprezentat de Consiliul Local al Comunei F. si primarul Comunei F. 
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen, reclamantul C.A.M., care a fost motivat in drept cu dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 ?i 9 C. pr. civ., fara insa a dezvolta ?i argumentat separat, detaliat, cele trei motive de modificare cu care a investit Curtea.
Recurentul-reclamant a sus?inut ca atat instanta de fond cat si instanta de apel au constatat si retinut, in mod firesc si corect, pe baza probatoriului administrat in dosarul cauzei faptul ca exproprierea terenului ce face obiectul prezentei cauze, in baza Legii reformei agrare nr. 3610/1921, nu s-a produs efectiv niciodata, ca nu a produs efecte juridice, ca terenul a ramas efectiv si continuu in proprietatea si in posesia neintrerupta a antecesorilor sai pana la preluarea abuziva a acestuia de catre regimul de dictatura instaurat dupa data de 6 martie 1945.
In anul 1931, terenul era in proprietatea antecesorilor recurentului si acesta a fost preluat de catre Statul Roman abia dupa anul 1945, constatandu-se faptul ca exproprierea operata in Cartea funciara nr. 378, in baza Legii reformei agrare din anul 1921, nu a produs efecte niciodata, doar ca in cartea funciara nu s-a operat expres cu privire la revenirea asupra ei.
Datorita neoperarii exprese in cartea funciara a revenirii asupra exproprierii operate in anul 1929, expropriere care nu s-a produs si nu a produs efecte juridice, s-a intrat intr-un cerc vicios juridic, fiind total gresita, nefondata si neprobata concluzia instantei de fond si a instantei de apel care considera ca scopul urmarit de reclamant este acela al redobandirii proprietatii prin rectificarea cartii funciare.
Nicidecum, deoarece pentru reconstituirea dreptului de proprietate s-a adresat instantelor de judecata potrivit legilor de fond funciar, litigiul fiind pe rolul instantei de recurs la Tribunalul Caras-Severin si facand obiectul cauzei dosarul nr. 1363.1/290/2007, judecata cauzei fiind suspendata la cererea sa, urmare a sentintei instantei de fond, in asteptarea solutionarii prezentei actiuni de rectificare a cartii funciare.
Litigiul de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost respins definitiv, ci se gaseste in recurs la Tribunalul Caras-Severin (dosarul nr. 1363.1/290/2007), fiind suspendat la cererea reclamantului, tocmai pentru a obtine anterior rectificarea cartii funciare, pentru a nu mai exista motiv de respingere pe legile fondului funciar.
Pe de alta parte, atat instanta de fond cat si instanta de apel din prezenta cauza au refuzat sa dispuna rectificarea cartii funciare, prin radierea notatiunii de expropriere inscrisa in anul 1929, invocand gresit faptul ca se urmareste reconstituirea dreptului de proprietate, direct prin rectificare, ceea ce este total fals si inoperant, deoarece redobandirea dreptului de proprietate se face doar prin aplicarea legilor fondului funciar.
Rectificarea cartii funciare apare ca o etapa intermediara, ca o necesitate procedurala si cerinta a instantelor de judecata de fond funciar, tocmai pentru aplicarea legilor fondului funciar, in reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul respectiv.
Potrivit legilor fondului funciar, obiectul urmaririi procedurilor instituite de acestea se refera si la terenurile preluate abuziv de catre stat, dupa 1945, chiar daca exproprierile nu au fost operate in cartea funciara.
Astfel, vazand prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996 nu doar ca efectele actului juridic in baza caruia a fost operata exproprierea inscrisa in anul 1929 in cartea funciara si-au incetat efectele, ele nu au produs efecte niciodata, asa cum s-a dovedit pe deplin.
De asemenea, inscrierea exproprierii in anul 1929 nu a fost si nu este in concordanta cu situatia juridica reala actuala a imobilului, chiar daca operatiunile ulterioare nu au fost inscrise expres in cartea funciara, respectiv radierea exproprierii in baza Legii reformei agrare si ulterior exproprierea facuta dupa 6 martie 1945 - expropriere care are ca obiect litigiul de reconstituire a dreptului sau de proprietate, in baza legilor fondului funciar, in dosarul nr. 1363.1/290/2007 aflata, in recurs, pe rolul Tribunalului Caras - Severin.
Dovada faptului ca exproprierea terenului in suprafata de 42 ha. si 3750 mp. inscris in Cartea Funciara nr. 378 V.M., in baza Legii reformei agrare din 1921, operata in cartea funciara in anul 1929, nu a produs niciodata efecte juridice si terenul a ramas neintrerupt in proprietatea si in folosinta antecesorilor sunt inscrisurile eliberate de catre Arhivele Nationale si depuse in dosarul prezentei cauze si dovedesc indubitabil faptul ca in anii 1948 - 1950 antecesorii erau proprietarii terenului - padure - in suprafata de 42 ha. si 3.750 mp. situat in V.M. si cuprins in Cartea Funciara nr. 378.
Prin Decizia civila nr. 144 din 13 februarie 2014, pronunta in dosarul nr. 2217/290/2012, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamantul C.A.M. impotriva Deciziei civile nr. 140 din 11 iulie 2013, pronuntata de Tribunalul Caras-Severin.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut argumentele de mai jos.
Pentru a fi aplicabil art. 304 pct. 7 C. pr. civ. recurentul trebuia sa demonstreze instantei de recurs ca hotararea instantei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, or Tribunalul a motivat in fapt si in drept decizia recurata, intr-o maniera care nu cuprinde o argumentatie contradictorie si care se bazeaza pe interpretarea dispozitiilor art. 34 - 36 din Legea nr. 7/1996 privitoare la actiunea de rectificare de carte funciara, respectiv cu privire la conditiile de admisibilitate ale acestei categorii de actiuni.
Mai apoi, pentru a fi incident textul art. 304 pct. 8. C. pr. civ., se impune ca pentru ca o decizie pronuntata in apel sa poate fi modificata in recurs, doar atunci cand instanta de apel, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia. Or, in speta dedusa judecatii, curtea va constata ca partile litigante nu au supus analizei instantelor de judecata o conventie/un contract ale carui clauze sa fi suferit interpretari eronate din partea acestor instante.  Cu alte cuvinte, in acest litigiu, instantele nu au fost investite cu analiza unui act juridic, in sens de negotium juris si ale carui clauze sa impuna necesitatea unei analize din partea sistemului judiciar.
In sfarsit, din perspectiva dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea va constata ca decizia tribunalului este legala si se bazeaza pe o interpretare corecta a legii aplicabile in cauza, in contextul in care prin actiunea introductiva, reclamantul a solicitat explicit, prin actiunea inregistrata la Judecatoria Caransebes la data de 09.05.2012, "rectificarea intabularii dreptului de proprietate al Statului Roman asupra parcelei de teren nr.top.212/1/a/1/x inscris in CF 378 V.M.".
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996 , orice persoana interesata poate solicita rectificarea inscrierilor din CF daca prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat fie ca inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil; ori ca dreptul inscris a fost gresit calificat; sau nu mai sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului inscris sau au incetat efectele actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea; ori ca inscrierea din cartea funciara nu mai este in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului.
Prin urmare, Curtea va constata ca scopul urmarit de reclamant prin exercitarea prezentei actiuni priveste "retrocedarea" terenului trecut in proprietatea statului prin expropriere, in conditiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, sustineri care, in esenta, fac obiectul unor legi speciale in care sunt reglementate actiuni specifice si care nu pot fi valorificate pe calea actiunii in rectificare de carte funciara aleasa.
In acest context, Curtea va reaminti ca se aplica principiul "electa una via, non datur recursu ad alteram", in conditiile in care reclamantul are o actiune intemeiata si pe legea speciala, respectiv pe Legea nr. 18/1991, nefinalizata, in contextul in care reclamantul a initiat termen legal, cerere de reconstituire a dreptului sau de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991 asupra aceluiasi imobil  si chiar daca aceasta cerere s-a respins la prima instanta, doar cu privire la terenul in litigiu, respectiv cu privire la terenul inscris in CF nr. 378 V.M. "A. in V.F.",  pe motivul ca s-a inscris exproprierea in favoarea Statului Roman cu privire la acest teren.
Totodata, prin sentinta civila pronuntata de Judecatoria Resita in dosarul nr. 1363/290/2007 s-a respins cererea de acordare de despagubiri in temeiul Legii nr. 18/1991 pentru terenul inscris in CF nr. 378 V.M., intrucat reclamantul nu ar fi facut dovada dreptului de proprietate asupra acestuia, fiind inscrisa exproprierea in favoarea Statului Roman.
Or, in asemenea circumstante, Curtea va constata, asemeni tribunalului, ca terenul ce formeaza obiectul prezentei cauze, aflat in proprietatea bunicilor reclamantului din anul 1931, a fost preluat in fapt de catre Statul Roman in anul 1946.
Aceasta preluare determina incidenta dispozitiilor Legii nr. 18/1991, iar  reclamantul a si utilizat aceasta procedura speciala instituita de aceasta lege, pentru reconstituirea dreptului sau de proprietate asupra terenului.
Odata cu preluarea terenului de catre Statul Roman, singurele modalitati de recastigare a dreptului sunt cele oferite de Legea nr. 18/1991 sau institutia revendicarii, iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Atanasiu c. Romaniei a constatat ca respingerea unei cereri de chemare in judecata pentru considerentul existentei unei proceduri administrative prealabile prevazuta de o lege speciala, prioritar de urmat, nu reprezinta o incalcare a "dreptului de acces la un tribunal", de vreme de acel act normativ prevede controlul judiciar, respectiv contestatia, in doua grade de jurisdictie, la momentul finalizarii ei prin emiterea deciziei sau dispozitiei motivate, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reglementari identice regasindu-se si in Legea nr. 18/1991 - modificata prin Legea nr. 1/2000, respectiv Legea nr. 247/2005.
Adoptarea unei reglementari speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu consecinta imposibilitatii utilizarii unei reglementari anterioare, nu incalca art. 6 din Conventie in situatia in care celea oferita de legea speciala pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectiva, iar faptul ca aceasta lege speciala este sau nu una efectiva, poate fi constata printr-o analiza in concret  a fiecarei cauze.
De asemenea, Curtea va fi de acord cu argumentul tribunalului, potrivit cu care, in majoritatea cazurilor cererea de rectificare are un caracter accesoriu, fiind necesara formularea unui petit principal avand ca obiect anularea actului in baza caruia dreptul a fost inscris in CF  precum si a unui capat de cerere accesoriu avand ca obiect rectificarea inscrierii.
Caracterul accesoriu al cererii in rectificare determina necesitatea existentei unei hotarari definitive  prin care sa se fi  dispus anularea actului in baza caruia dreptul  a fost inscris, in cazul in care cererea de chemare  in judecata are doar un petit avand ca obiect rectificarea inscrierii din CF.
Jurisprudenta nationala este constanta in sensul ca de la aceasta regula, respectiv necesitatea existentei unui petit principal sau a unei hotarari definitive se poate deroga doar daca partea interesata nu are posibilitatea sa solicite, fie pe cale separata ori concomitent cu rectificarea, constatarea ivirii situatiei de natura a justifica rectificarea cartii funciare, dar totusi, intre cuprinsul CF si situatia juridica reala a imobilului exista neconcordante.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, in temeiul prevederilor art. 312 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. pr. civ., a respins ca neintemeiat recursul declarat de reclamantul C.A.M. impotriva Deciziei civile nr.140/11.07.2013 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 2217/290/2012.