Recurs. Stabilirea datei declararii in cazul comunicarii instantei a cererii de recurs prin e-mail
(Decizie nr. 2633 din data de 31.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara)Recurs. Stabilirea datei declararii in cazul comunicarii instantei a cererii de recurs prin e-mail
?Legea nr. 62/2011 - art. 215
?Codul de procedura civila - art. 104
?Noul Cod de procedura civila - art. 183
?Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 - art. 93
Prevederile art. 104 Cod procedura civila reglementeaza situatia actelor de procedura trimise prin posta instantei de judecata, stipuland ca se socotesc indeplinite in termen, daca au fost predate recomandat la oficiul postal inainte de implinirea termenului. Ele sunt dispozitii de procedura, astfel incat sunt de stricta interpretare.
Reglementand aceasta procedura, legiuitorul a urmarit ca, prin cerintele formale impuse, sa asigure existenta unei dovezi certe referitoare la data indeplinirii actului de procedura. Daca legiuitorul ar fi dorit sa recunoasca ca act de procedura efectuat in termen, actul de procedura expediat prin e-mail, in afara programului de lucru al instantei si deschis ulterior expirarii termenului, ar fi prevazut expres acest lucru.
Art. 93 din Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii prevede ca actele de sesizare ale instantei depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin posta, curier sau fax sau in orice al mod prevazut de lege, se depun la registratura, unde in aceeasi zi primesc data certa. Aceste dispozitii nu reglementeaza notiunea de "act de procedura efectuat in termen", iar din cuprinsul lor rezulta ca data certa este data de la registratura instantei.
Actul de procedura poate fi expediat prin e-mail, insa data inregistrarii acestuia la instanta este data certa aplicata de serviciul registratura al instantei.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 2633 din 31 octombrie 2013, dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 1402/25.04.2013, pronuntata in dosarul nr. 4647/30/2012, Tribunalul Timis a admis actiunea formulata de reclamanta F.A. SA - Centrul de Afaceri Obor impotriva paratei T.L.M., a obligat parata la plata sumei de 7323,56 lei catre reclamanta, cu titlu de despagubiri, precum si la plata dobanzii legale aferente, incepand cu data de 29 februarie 2012 pana la data efectuarii platii catre reclamanta, si a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta, ca, incepand cu 10 octombrie 2011, parata a fost angajata a companiei reclamante, pe postul de functionar economic la Agentia Timis, iar printre atributiile acesteia se numara si gestiunea casieriei din agentie.
La data de 19 martie 2012, parata a intrat in concediu medical, context in care documentele si numerarul aflat in casieria Agentiei Timis au ramas la aceasta. Concediul medical s-a prelungit pana in luna mai 2012. Datorita faptului ca reclamanta nu a putut efectua operatiunile contabile specifice inchiderii de luna, in vederea incheierii situatiilor contabile la 31 martie 2012, conducerea companiei a decis inventarierea gestiunii Agentiei Timis, la data de 2 aprilie 2012. In urma inventarierii, in dulapuri nu s-au gasit: registrul de casa, documentele anexa la registrul de casa, chitantierul de casa, chitantierul de casa in lucru avand seria FATA nr. 6591501 pana la 6591550, dosarele cu actele de casa si banca. Totodata, lipseau procesele-verbale de predare-primire a formularelor cu regim special, situatie pentru care nu se putea stabili imediat si cu certitudine soldul casei la data de 31 martie 2012.
Raspunderea materiala a salariatilor, reglementata de art. 254 alin. 1 din Codul muncii, este o forma de raspundere patrimoniala specifica, iar conditiile pentru angajarea acesteia sunt indeplinite in speta.
Parata, in calitatea sa de functionar economic, la plecarea in concediu medical, nu a procedat la predarea gestiunii, respectiv numerar si instrumente contabile, in conditiile legii, iar procesul-verbal incheiat intre parata si numitii Patrulescu Emil si Toth Zoltan nu face nici o referire la documentele cu regim special si la valorile materiale, nu face trimitere expresa la o lista de inventar, ce ar fi fost predate, fapt care rezulta si din expertiza efectuata de expertul contabil.
Expertiza efectuata in cauza a reliefat ca, la data de 28 februarie 2012, exista in casieria Agentiei Timis suma de 6338,71 lei, suma nepredata de parata persoanelor competente din cadrul reclamantei.
In perioada 6 martie 2012 - 7 martie 2012, s-au emis chitante din cotorul predat paratei pentru suma de 984,85 lei, astfel ca, in total, parata nu a decontat si justificat suma de 7323,56 lei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata T.L.M., inregistrat la Curtea de Apel Timisoara sub nr. 4647/30/ 26.08. 2013, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate si respingerea actiunii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
Recursul este intemeiat pe dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila.
In motivarea recursului, parata-recurenta a aratat, in esenta, ca prima instanta a fost indusa in eroare cu privire la starea de fapt si de drept reala referitor la modul cum se tine contabilitatea la sucursala din Timisoara, deoarece un exemplar al tuturor actelor contabile sunt la sediul central din Bucuresti.
Daca s-ar fi verificat atat incasarile, cat si platile facute de sucursala din Timisoara in perioada 1 martie 2012 - 19 martie 2012, s-ar fi constatat ca, in data de 16 martie 2012, registrul de casa a fost inchis cu suma de 0 lei.
Parata a predat toate actele contabile, iar originalele le-a trimis la Bucuresti, prin Fan Curier. Cotoarele de la chitantier si registrul de casa le-a predat, conform procesului-verbal, persoanelor carora Bucurestiul i-a ordonat.
Totodata, a solicitat completarea probatoriului cu inscrisuri.
Prin intampinare, reclamanta-intimata a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
Fata de imprejurarea ca hotararea instantei de fond a fost comunicata paratei-recurente la data de 18 iulie 2013, astfel incat termenul de recurs s-a implinit la data de 29 iulie 2013, iar recursul a fost inregistrat la registratura instantei la data de 30 iulie 2013, potrivit stampilei aplicata pe cererea de recurs, la termenul de judecata din 24 octombrie 2013, instanta a invocat, din oficiu, exceptia tardivitatii recursului.
Parata T.L.M. a depus concluzii scrise cu privire la exceptia tardivitatii si a aratat ca aplicarea dispozitiilor vechiului cod de procedura civila interpretat prin prisma mentiunilor noului cod de procedura civila este inadmisibila si ar reprezenta o discriminare.
Codul de procedura civila aplicabil spetei reglementeaza posibilitatea transmiterii cererilor si a tuturor actelor de procedura prin fax, in acest sens fiind si prevederile art. 86 alin. 3 Cod civil, care se aplica pentru identitate de ratiune si in cazul comunicarii actelor de sesizare a instantelor judecatoresti de catre justitiabili, nu doar in cazul comunicarilor de acte de procedura de catre instanta de judecata catre justitiabili.
In sustinerea acestui punct de vedere a invocat si dispozitiile art. 93 alin. 1 din Hotararea nr. 387/2005, modificata, pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara a instantelor judecatoresti emisa de Consiliul Superior al Magistraturii, care permit transmiterea cererilor de chemare in judecata, apel, recurs prin fax sau e-mail, nu numai prin intermediul postei.
Singurul aspect care trebuie verificat in cauza este daca mentiunile de pe cererea de recurs privind data, ora si secunda reprezinta sau nu data certa, in sensul art. 1182 Cod civil raportat la art. 86 alin. 3 Cod procedura civila si art. 94 alin. 2 din Hotararea nr. 387/2005, modificata.
Analizand exceptia tardivitatii prin prisma dispozitiilor art. 299, 301, 103 si 104 Cod procedura civila raportate la prevederile art. 215 din Legea nr. 62/2011, care instituie un termen de recurs special de 10 zile pentru cazurile care au ca obiect solutionarea unui conflict de drepturi, instanta de recurs a apreciat exceptia de tardivitate a recursului intemeiata, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Hotararea a fost comunicata paratei-recurente la data de 18 iulie 2013, aceasta avand la dispozitie un termen de 10 zile pentru a formula recurs, potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011, termen care se calculeaza in conformitate cu dispozitiile art. 101 Cod procedura civila.
In aceste conditii, ultima zi de declarare a recursului a fost 29 iulie 2013, zi lucratoare.
Parata avea posibilitatea sa inregistreze recursul la registratura instantei, in timpul programului de lucru cu publicul, pana cel mai tarziu in 29 iulie 2013 sau, cel mai tarziu in data de 29 iulie 2013, sa il depuna la posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, conform art. 302 Cod procedura civila coroborat cu art. 104 Cod procedura civila.
Parata nu a depus cererea de recurs in aceasta modalitate, ci in data de 29 iulie 2013, la ora 23,45, mentiune care nu constituie data certa, neputand fi verificata, in afara programului de lucru al instantei si al serviciilor postale, a inteles sa expedieze recursul, prin e-mail, pe adresa de secretariat a instantei, e-mailul fiind deschis in timpul zilei de lucru imediat urmatoare, moment in care a fost inregistrat la registratura si a primit data certa, respectiv la data de 30 iulie 2013.
Dispozitiile art. 104 Cod procedura civila reglementeaza situatia actelor de procedura trimise prin posta instantei de judecata, stipuland ca se socotesc indeplinite in termen, daca au fost predate recomandat la oficiul postal inainte de implinirea termenului.
Reglementarea acestei proceduri, care a ramas in vigoare inclusiv dupa modificarea Codului de procedura civila, prin Legea nr. 202/2010 (art. I pct. 5 care a modificat art. 86 din Codul de procedura civila), in sensul introducerii de dispozitii noi cu privire la citarea partilor si prin alte mijloace, in afara agentului procedural si prin serviciul postal, care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia, conduce la concluzia ca legiuitorul a dorit o procedura care, prin cerintele formale impuse, sa permita realizarea unei dovezi certe referitoare la data indeplinirii actului de procedura, respectiv a expedierii actului de procedura, in speta a exercitarii caii de atac.
O astfel de procedura, chiar daca poate fi considerata formalista, se justifica prin efectele juridice determinate de exercitarea caii de atac in termen legal.
Daca legiuitorul ar fi dorit sa recunoasca ca act de procedura efectuat in termen, actul de procedura expediat prin e-mail, in afara programului de lucru al instantei si deschis ulterior expirarii termenului, ar fi prevazut expres acest lucru.
In acest sens, chiar daca nu are aplicabilitate in speta, este de remarcat ca art. 183 din Noul Cod de procedura civila nu a prevazut aceasta, extinzand notiunea de "act de procedura in termen" la cele depuse la un serviciu de curierat rapid sau serviciu specializat de comunicare, recipisa oficiului postal, inregistrarea sau atestarea facuta de serviciul de curierat sau comunicare facand dovada datei certe.
Art. 93 din Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii, invocat de parata, prevede ca actele de sesizare ale instantei depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin posta, curier sau fax sau in orice al mod prevazut de lege, se depun la registratura, unde in aceeasi zi primesc data certa.
Aceste dispozitii nu reglementeaza notiunea de "act de procedura efectuat in termen", iar din cuprinsul lor rezulta ca data certa este data de la registratura instantei.
Instanta nu neaga posibilitatea de a se expedia calea de atac prin e-mail, insa data inregistrarii acesteia la instanta este data certa aplicata de serviciul registratura.
Cum dispozitiile art. 104 Cod procedura civila sunt dispozitii de procedura, de stricta interpretare, instanta de recurs a apreciat ca recursul a fost depus la instanta la data de 30 iulie 2013, fiind tardiv.
Imprejurarea ca, intr-o alta speta, recursul a fost apreciat ca fiind depus in termen nu are nici o relevanta in prezenta cauza, instanta pronuntandu-se in functie de propriile constatari.
Fata de cele de mai sus, in baza art. 103 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul declarat de catre parata ca tardiv.
?Legea nr. 62/2011 - art. 215
?Codul de procedura civila - art. 104
?Noul Cod de procedura civila - art. 183
?Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 - art. 93
Prevederile art. 104 Cod procedura civila reglementeaza situatia actelor de procedura trimise prin posta instantei de judecata, stipuland ca se socotesc indeplinite in termen, daca au fost predate recomandat la oficiul postal inainte de implinirea termenului. Ele sunt dispozitii de procedura, astfel incat sunt de stricta interpretare.
Reglementand aceasta procedura, legiuitorul a urmarit ca, prin cerintele formale impuse, sa asigure existenta unei dovezi certe referitoare la data indeplinirii actului de procedura. Daca legiuitorul ar fi dorit sa recunoasca ca act de procedura efectuat in termen, actul de procedura expediat prin e-mail, in afara programului de lucru al instantei si deschis ulterior expirarii termenului, ar fi prevazut expres acest lucru.
Art. 93 din Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii prevede ca actele de sesizare ale instantei depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin posta, curier sau fax sau in orice al mod prevazut de lege, se depun la registratura, unde in aceeasi zi primesc data certa. Aceste dispozitii nu reglementeaza notiunea de "act de procedura efectuat in termen", iar din cuprinsul lor rezulta ca data certa este data de la registratura instantei.
Actul de procedura poate fi expediat prin e-mail, insa data inregistrarii acestuia la instanta este data certa aplicata de serviciul registratura al instantei.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 2633 din 31 octombrie 2013, dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 1402/25.04.2013, pronuntata in dosarul nr. 4647/30/2012, Tribunalul Timis a admis actiunea formulata de reclamanta F.A. SA - Centrul de Afaceri Obor impotriva paratei T.L.M., a obligat parata la plata sumei de 7323,56 lei catre reclamanta, cu titlu de despagubiri, precum si la plata dobanzii legale aferente, incepand cu data de 29 februarie 2012 pana la data efectuarii platii catre reclamanta, si a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta, ca, incepand cu 10 octombrie 2011, parata a fost angajata a companiei reclamante, pe postul de functionar economic la Agentia Timis, iar printre atributiile acesteia se numara si gestiunea casieriei din agentie.
La data de 19 martie 2012, parata a intrat in concediu medical, context in care documentele si numerarul aflat in casieria Agentiei Timis au ramas la aceasta. Concediul medical s-a prelungit pana in luna mai 2012. Datorita faptului ca reclamanta nu a putut efectua operatiunile contabile specifice inchiderii de luna, in vederea incheierii situatiilor contabile la 31 martie 2012, conducerea companiei a decis inventarierea gestiunii Agentiei Timis, la data de 2 aprilie 2012. In urma inventarierii, in dulapuri nu s-au gasit: registrul de casa, documentele anexa la registrul de casa, chitantierul de casa, chitantierul de casa in lucru avand seria FATA nr. 6591501 pana la 6591550, dosarele cu actele de casa si banca. Totodata, lipseau procesele-verbale de predare-primire a formularelor cu regim special, situatie pentru care nu se putea stabili imediat si cu certitudine soldul casei la data de 31 martie 2012.
Raspunderea materiala a salariatilor, reglementata de art. 254 alin. 1 din Codul muncii, este o forma de raspundere patrimoniala specifica, iar conditiile pentru angajarea acesteia sunt indeplinite in speta.
Parata, in calitatea sa de functionar economic, la plecarea in concediu medical, nu a procedat la predarea gestiunii, respectiv numerar si instrumente contabile, in conditiile legii, iar procesul-verbal incheiat intre parata si numitii Patrulescu Emil si Toth Zoltan nu face nici o referire la documentele cu regim special si la valorile materiale, nu face trimitere expresa la o lista de inventar, ce ar fi fost predate, fapt care rezulta si din expertiza efectuata de expertul contabil.
Expertiza efectuata in cauza a reliefat ca, la data de 28 februarie 2012, exista in casieria Agentiei Timis suma de 6338,71 lei, suma nepredata de parata persoanelor competente din cadrul reclamantei.
In perioada 6 martie 2012 - 7 martie 2012, s-au emis chitante din cotorul predat paratei pentru suma de 984,85 lei, astfel ca, in total, parata nu a decontat si justificat suma de 7323,56 lei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata T.L.M., inregistrat la Curtea de Apel Timisoara sub nr. 4647/30/ 26.08. 2013, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate si respingerea actiunii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
Recursul este intemeiat pe dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila.
In motivarea recursului, parata-recurenta a aratat, in esenta, ca prima instanta a fost indusa in eroare cu privire la starea de fapt si de drept reala referitor la modul cum se tine contabilitatea la sucursala din Timisoara, deoarece un exemplar al tuturor actelor contabile sunt la sediul central din Bucuresti.
Daca s-ar fi verificat atat incasarile, cat si platile facute de sucursala din Timisoara in perioada 1 martie 2012 - 19 martie 2012, s-ar fi constatat ca, in data de 16 martie 2012, registrul de casa a fost inchis cu suma de 0 lei.
Parata a predat toate actele contabile, iar originalele le-a trimis la Bucuresti, prin Fan Curier. Cotoarele de la chitantier si registrul de casa le-a predat, conform procesului-verbal, persoanelor carora Bucurestiul i-a ordonat.
Totodata, a solicitat completarea probatoriului cu inscrisuri.
Prin intampinare, reclamanta-intimata a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
Fata de imprejurarea ca hotararea instantei de fond a fost comunicata paratei-recurente la data de 18 iulie 2013, astfel incat termenul de recurs s-a implinit la data de 29 iulie 2013, iar recursul a fost inregistrat la registratura instantei la data de 30 iulie 2013, potrivit stampilei aplicata pe cererea de recurs, la termenul de judecata din 24 octombrie 2013, instanta a invocat, din oficiu, exceptia tardivitatii recursului.
Parata T.L.M. a depus concluzii scrise cu privire la exceptia tardivitatii si a aratat ca aplicarea dispozitiilor vechiului cod de procedura civila interpretat prin prisma mentiunilor noului cod de procedura civila este inadmisibila si ar reprezenta o discriminare.
Codul de procedura civila aplicabil spetei reglementeaza posibilitatea transmiterii cererilor si a tuturor actelor de procedura prin fax, in acest sens fiind si prevederile art. 86 alin. 3 Cod civil, care se aplica pentru identitate de ratiune si in cazul comunicarii actelor de sesizare a instantelor judecatoresti de catre justitiabili, nu doar in cazul comunicarilor de acte de procedura de catre instanta de judecata catre justitiabili.
In sustinerea acestui punct de vedere a invocat si dispozitiile art. 93 alin. 1 din Hotararea nr. 387/2005, modificata, pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara a instantelor judecatoresti emisa de Consiliul Superior al Magistraturii, care permit transmiterea cererilor de chemare in judecata, apel, recurs prin fax sau e-mail, nu numai prin intermediul postei.
Singurul aspect care trebuie verificat in cauza este daca mentiunile de pe cererea de recurs privind data, ora si secunda reprezinta sau nu data certa, in sensul art. 1182 Cod civil raportat la art. 86 alin. 3 Cod procedura civila si art. 94 alin. 2 din Hotararea nr. 387/2005, modificata.
Analizand exceptia tardivitatii prin prisma dispozitiilor art. 299, 301, 103 si 104 Cod procedura civila raportate la prevederile art. 215 din Legea nr. 62/2011, care instituie un termen de recurs special de 10 zile pentru cazurile care au ca obiect solutionarea unui conflict de drepturi, instanta de recurs a apreciat exceptia de tardivitate a recursului intemeiata, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Hotararea a fost comunicata paratei-recurente la data de 18 iulie 2013, aceasta avand la dispozitie un termen de 10 zile pentru a formula recurs, potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011, termen care se calculeaza in conformitate cu dispozitiile art. 101 Cod procedura civila.
In aceste conditii, ultima zi de declarare a recursului a fost 29 iulie 2013, zi lucratoare.
Parata avea posibilitatea sa inregistreze recursul la registratura instantei, in timpul programului de lucru cu publicul, pana cel mai tarziu in 29 iulie 2013 sau, cel mai tarziu in data de 29 iulie 2013, sa il depuna la posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, conform art. 302 Cod procedura civila coroborat cu art. 104 Cod procedura civila.
Parata nu a depus cererea de recurs in aceasta modalitate, ci in data de 29 iulie 2013, la ora 23,45, mentiune care nu constituie data certa, neputand fi verificata, in afara programului de lucru al instantei si al serviciilor postale, a inteles sa expedieze recursul, prin e-mail, pe adresa de secretariat a instantei, e-mailul fiind deschis in timpul zilei de lucru imediat urmatoare, moment in care a fost inregistrat la registratura si a primit data certa, respectiv la data de 30 iulie 2013.
Dispozitiile art. 104 Cod procedura civila reglementeaza situatia actelor de procedura trimise prin posta instantei de judecata, stipuland ca se socotesc indeplinite in termen, daca au fost predate recomandat la oficiul postal inainte de implinirea termenului.
Reglementarea acestei proceduri, care a ramas in vigoare inclusiv dupa modificarea Codului de procedura civila, prin Legea nr. 202/2010 (art. I pct. 5 care a modificat art. 86 din Codul de procedura civila), in sensul introducerii de dispozitii noi cu privire la citarea partilor si prin alte mijloace, in afara agentului procedural si prin serviciul postal, care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia, conduce la concluzia ca legiuitorul a dorit o procedura care, prin cerintele formale impuse, sa permita realizarea unei dovezi certe referitoare la data indeplinirii actului de procedura, respectiv a expedierii actului de procedura, in speta a exercitarii caii de atac.
O astfel de procedura, chiar daca poate fi considerata formalista, se justifica prin efectele juridice determinate de exercitarea caii de atac in termen legal.
Daca legiuitorul ar fi dorit sa recunoasca ca act de procedura efectuat in termen, actul de procedura expediat prin e-mail, in afara programului de lucru al instantei si deschis ulterior expirarii termenului, ar fi prevazut expres acest lucru.
In acest sens, chiar daca nu are aplicabilitate in speta, este de remarcat ca art. 183 din Noul Cod de procedura civila nu a prevazut aceasta, extinzand notiunea de "act de procedura in termen" la cele depuse la un serviciu de curierat rapid sau serviciu specializat de comunicare, recipisa oficiului postal, inregistrarea sau atestarea facuta de serviciul de curierat sau comunicare facand dovada datei certe.
Art. 93 din Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii, invocat de parata, prevede ca actele de sesizare ale instantei depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin posta, curier sau fax sau in orice al mod prevazut de lege, se depun la registratura, unde in aceeasi zi primesc data certa.
Aceste dispozitii nu reglementeaza notiunea de "act de procedura efectuat in termen", iar din cuprinsul lor rezulta ca data certa este data de la registratura instantei.
Instanta nu neaga posibilitatea de a se expedia calea de atac prin e-mail, insa data inregistrarii acesteia la instanta este data certa aplicata de serviciul registratura.
Cum dispozitiile art. 104 Cod procedura civila sunt dispozitii de procedura, de stricta interpretare, instanta de recurs a apreciat ca recursul a fost depus la instanta la data de 30 iulie 2013, fiind tardiv.
Imprejurarea ca, intr-o alta speta, recursul a fost apreciat ca fiind depus in termen nu are nici o relevanta in prezenta cauza, instanta pronuntandu-se in functie de propriile constatari.
Fata de cele de mai sus, in baza art. 103 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul declarat de catre parata ca tardiv.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Cereri; Chemare in judecata (actiuni, cereri); Probe, dovezi; Procedura civila si penala (cai de ata
Schimbarea calificarii legale a infractiunii, potrivit noului Cod penal. Impacarea partilor. Consecinte: incetarea procesului penal - Decizie nr. 404/A din data de 07.05.2014Infractiunea de tentativa de omor si infractiunea de loviri sau alte violente. Delimitarea continutului constitutiv al celor doua infractiuni. Schimbarea incadrarii juridice in raport de criteriile care caracterizeaza, potrivit probelor administrate, c - Decizie nr. 391/A din data de 05.05.2014
Individualizarea judiciara a regimului sanctionatoriu penal. Aplicarea noului Cod penal. Renuntarea la aplicarea pedepsei. Conditii - Decizie nr. 393/A din data de 05.05.2014
Fapta penala prevazuta de Codul penal anterior, dezincriminata de noul Cod penal. Aplicarea legii penale mai favorabile - Decizie nr. 420/A din data de 12.05.2014
Citarea inculpatului in procesul penal. Schimbarea locului de citare. Neinformarea organului judiciar de catre inculpat asupra locului in care urmeaza a fi citat. Solutionarea cauzei penale cu citarea inculpatului la domiciliul cunoscut si prin afisare - Decizie nr. 340/A din data de 14.04.2014
Revizuire intemeiata pe prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Cerere nefondata - Decizie nr. 4802 din data de 27.05.2014
Recurs nul. Imputernicire avocatiala emisa fara contract de asistenta juridica - Decizie nr. 3932 din data de 06.05.2014
Cheltuieli medicale efectuate in Germania. Cuantumul sumei de restituit - Decizie nr. 4241 din data de 13.05.2014
Revizuire drepturi de pensie. Emiterea deciziei de revizuire a pensiei - Decizie nr. 552 din data de 04.06.2014
Recalculare pensie. Imposibilitatea valorificarii unor venituri pentru care s-a emis, anterior, o decizie de respingere, ce nu a fost contestata - Decizie nr. 551 din data de 04.06.2014
Demisie fara preaviz. Consecinta neindeplinirii cerintelor legale privitoare la demisia fara preaviz. Momentul pana la care se poate emite o decizie de concediere disciplinara a salariatului care a formulat o cerere de demisie - Decizie nr. 457 din data de 14.05.2014
Decizie de imputare. Nulitatea absoluta a deciziei de imputare - Decizie nr. 536 din data de 04.06.2014
Decizie de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Continut. Sanctiunea necuprinderii elementelor obligatorii in decizia de concediere - Decizie nr. 273 din data de 02.04.2014
Societate cu raspundere limitata. Cererea asociatului indreptatit, potrivit legii, de convocare a adunarii generale a asociatilor, de catre administratorul societatii. Refuzul convocarii. Remediul legal - autorizarea convocarii adunarii generale de cat - Decizie nr. 515 din data de 03.07.2014
Societate cu raspundere limitata. Actiune in anulare a hotararii adunarii generale a asociatilor. Convocarea asociatului reclamant la adresa cunoscuta de organul de administratie al societatii. Schimbarea adresei asociatului reclamant. Obligatia asocia - Decizie nr. 299/R din data de 08.05.2014
Procedura insolventei. Renuntarea practicianului in insolventa de a exercita, in continuare, mandatul de administrator judiciar, in consortiu cu un alt practician in insolventa. Regim juridic aplicabil. Dreptul practicianului in insolventa renuntator - Decizie nr. 213 din data de 02.04.2014
5. Procedura insolventei. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor, cu referire la nelegala constituire a comitetului creditorilor. Natura juridica a conflictului de interese pentru exercitiul dreptului de vot in cadrul adunarii creditorilor - Decizie nr. 296/R din data de 08.05.2014
Contract de asigurare "CASCO". Producerea evenimentului asigurat. Regimul juridic al efectelor contractului asupra obligatiei de despagubire, intinderii daunei si exonerarii asiguratorului de plata despagubirii. Lipsa dovezii privind intentia asiguratu - Decizie nr. 232 din data de 09.04.2014
Conflict material de competenta negativ. Caracterul special si unitar al reglementarii cererilor institutiei debitoare potrivit O.G. nr. 22/2002. Instanta competenta material sa solutioneze cererile formulate sub acest regim juridic-instanta de executare - Decizie nr. 12 din data de 03.07.2014
Bilet la ordin "in alb". Opozitie la executare. Cercetarea cerintelor de valabilitate in raport cu specia biletului la ordin, normele BNR si Legea nr. 58/1934. Conditia semnarii biletului la ordin de catre emitent. Dreptul beneficiarului si posesorilor - Decizie nr. 211 din data de 31.03.2014