Modificarea duratei contractului individual de munca. Conditiile in care aceasta poate fi convenita prin actul aditional la contractul individual de munca

Modificarea duratei contractului individual de munca. Conditiile in care aceasta poate fi convenita prin actul aditional la contractul individual de munca

Codul muncii, art. 41 alin. (3) lit. a) si art. 83

Intentia partilor de a modifica durata contractului individual de munca al reclamantului, in temeiul art. 41 alin. (3) lit. a) din Codul muncii, republicat, trebuie sa rezulte, in mod expres, din cuprinsul actului aditional la contractul individual de munca si, eventual, din mentionarea, in acesta, a art. 41 alin. (3) lit. a) din Codul muncii, republicat, ca temei de drept a modificarii convenite. Ea nu poate fi dedusa din imprejurarea ca prin actul aditional la contractul individual de munca, in care partile au convenit ca se modifica functia, locul de munca si salariul angajatului pe perioada cat titularul locului de munca mentionat in actul aditional va ocupa o alta functie, stabilind ca celelalte clauze ale acestuia se pastreaza, nu s-a stabilit postul pe care il va ocupa salariatul dupa implinirea termenului stipulat, respectiv daca va reveni pe postul ocupat anterior incheierii actului aditional sau daca i se va oferi un alt post corespunzator pregatirii sale profesionale.
Partile nu au posibilitatea legala de a modifica durata contractului individual de munca al salariatului din nedeterminata in determinata, prin act aditional la contractul individual de munca, daca nu au in vedere vreunul din cazurile enumerate la art. 83 din Codul muncii, republicat, care este aplicabil atat in ceea ce priveste incheierea unui contract individual de munca, cat si in cazul modificarii unui contract individual de munca, prin acordul partilor, in conditiile in care regula este cea a incheierii contractului individual de munca pe durata nedeterminata si a modificarii contractului individual de munca pe durata determinata in contract individual de munca pe durata nedeterminata, sens in care sunt dispozitiile art. 12 si ale art. 85 din Codul muncii, republicat.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 2693 din 13 noiembrie 2013, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 1523/13.05.2013, pronuntata in dosarul nr. 931/30/2013, Tribunalul Timis a admis in parte actiunea civila formulata de catre reclamantul D.I.D. in contradictoriu cu parata R.A.T.T.
A dispus anularea Deciziei nr. 745/12.12.2012 (18123/12.12.2012) de incetare a contractului individual de munca al reclamantului.
A dispus repunerea partilor in situatia anterioara si a obligat parata la reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior conform contractului individual de munca, astfel cum a fost modificat prin actele aditionale subsecvente, precum si la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care reclamantul trebuia sa beneficieze in intervalul cuprins intre data incetarii contractului individual de munca si data reintegrarii efective, respingand in rest actiunea.
Totodata, a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta, ca raporturile de munca intre parti au debutat prin incheierea, la data de 01.03.2001, a contractului individual de munca, inregistrat sub nr. 1902/14.02.2001, pentru functia de inginer TCM, la locul de munca Serviciul Tehnic, pe durata nedeterminata.
Prin acte aditionale ulterioare, clauzele contractului individual de munca au fost modificate. Ultima modificare a contractului individual de munca a intervenit la data de 02.07.2012, prin semnarea, de catre parti, a actului aditional nr. 304/02.07.2012, conform caruia, incepand cu data de 02.07.2012, pe perioada cat domnul N.M. ocupa functia de director tehnic, reclamantul urma sa ocupe functia de sef sectie in cadrul Sectiei Transport Auto. Astfel, partile au convenit, in temeiul art. 41 alin. (3) lit. b), c) si e) din Codul muncii, modificarea unor elemente ale contractului individual de munca al reclamantului, si anume: functia - sef sectie, locul de munca - director tehnic la sectia transport auto si salariul.
Contrar sustinerilor paratei, tribunalul a constatat ca intentia partilor nu a fost de a modifica durata contractului, dat fiind ca a fost inserat, in mod expres, in cuprinsul actului aditional nr. 304/02.07.2012, ca "punctele I, II si III din contractul individual de munca referitoare la functie, loc de munca si salariu se vor modifica astfel: functia: sef sectie, locul de munca: director tehnic, sectia transport auto, salariul de baza: 2.091 RON", iar nu durata, ci doar perioada de proba care din 3 luni, cum s-a stabilit la incheierea contractului, a devenit de 120 de zile, potrivit ultimului act aditional.
Aceeasi concluzie rezulta si din clauza mentionata la articolul 3 din actul aditional nr. 304/02.07.2012, potrivit careia "toate celelalte clauze nemodificate prin prezentul act aditional din Contractul Individual de Munca ramanand asa cum au fost inserate".
Prin decizia nr. 745/12.12.2012 (18123/12.12.2012), contestata de catre reclamant, parata a dispus incetarea contractului individual de munca al acestuia prin ajungerea la termenul ce s-a apreciat de catre angajator ca ar fi fost convenit de parti, indicandu-se in drept "prevederile art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii - republicata".
In contextul in care contractul individual de munca al reclamantului a fost incheiat pe durata nedeterminata, iar in privinta modificarii duratei, partile nu si-au dat acordul, in mod nelegal parata a dispus incetarea acestuia pentru ajungere la termen, motiv pentru care instanta de fond a apreciat ca se impune anularea actului emis cu nerespectarea dispozitiilor art. 55 si art. 56 din Codul muncii.
Totodata, a avut in vedere, astfel cum in mod temeinic a invocat reclamantul, ca parata nu a facut dovada niciuneia dintre situatiile prevazute de art. 83 din Codul muncii, republicat, care sa justifice durata determinata a contractului individual de munca.
Avand in vedere ca parata, in calitate de angajator, nu a facut dovada niciunuia dintre cazurile de incetare a contractului individual de munca al reclamantului, respectiv de drept, prin acordul partilor sau din initiativa salariatului, emiterea deciziei nr. 745/12.12.2012 (18123/12.12.2012) constituie o concediere. Angajatorul nu a probat existenta unei situatii de concediere sau respectarea prevederilor imperative ale procedurilor prevazute distinct de legiuitor in cuprinsul Capitolului V sectiunile 2-7 din Codul muncii, republicat.
Raportat la prevederile art. 78 si art. 80 din Codul muncii, republicat, ca efect al anularii deciziei contestate, la solicitarea reclamantului si pentru restabilirea situatiei anterioare, s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior conform contractului individual de munca, astfel cum a fost modificat prin actele aditionale subsecvente, si obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care reclamantul trebuia sa beneficieze de la data incetarii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva.
Petitul avand ca obiect obligarea paratei sa depuna la autoritatile competente, respectiv Casa Judeteana de Pensii Timis, Casa judeteana de Asigurari de Sanatate Timis, Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Timis, declaratiile nominale rectificative, precum si sa achite contributiile aferente intervalului de la data incetarii contractului individual de munca al reclamantului si pana la reintegrarea efectiva a acestuia pe postul ocupat anterior emiterii deciziei nr. 745/12.12.2012 (18123/12.12.2012) de incetare a contractului individual de munca au fost respinse. Efectuarea acestor operatiuni, potrivit prevederilor art. 40 alin. (2) lit. f) din Codul muncii coroborate cu prevederile Codului fiscal, constituie obligatii ale angajatorului "ex lege", a caror neexecutare de buna-voie atrage, intr-adevar, admisibilitatea unei actiuni avand drept obiect obligatia de a face, insa, la momentul pronuntarii hotararii recurate, reclamantul nu a dovedit un interes actual in formularea acestora, parata avand posibilitatea de a executa de buna-voie dispozitiile hotararii judecatoresti ce se pronunta, cu toate efectele ce decurg din reintegrarea reclamantului si plata despagubirii egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care reclamantul trebuia sa beneficieze de la data incetarii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva. Totodata, avand in vedere caracterul de contradictorialitate al procedurii contencioase, reclamantul ar trebui sa probeze ca a solicitat angajatorului executarea obligatiei de a face, iar acesta a refuzat, situatie inexistenta in speta.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, parata R.A.T.T., solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii reclamantului ca neintemeiata.
In motivarea cererii de recurs, se arata, in esenta, ca, prin inserarea, la articolul 1 al actului aditional, a perioadei in care actul aditional urma sa isi produce efectele, respectiv pe perioada cat N.M. ocupa functia de director tehnic, contractul individual de munca al reclamantului a suferit o determinare in timp, astfel incat s-a modificat contractului individual de munca in ceea ce priveste durata acestuia. Pe cale de consecinta, salariatul a acceptat, prin semnarea actului aditional, o modificare a elementelor contractului de munca referitoare la functie, loc de munca, salariu si durata, durata care expira la data la care un alt salariat nu mai ocupa o anumita functie.
Ca urmare a inserarii, in cuprinsul art. 1 al actului aditional, a mentiunii "pe perioada cat...", contractul individual de munca al salariatului a fost afectat de un termen rezolutoriu la implinirea caruia se producea incetarea contractului de munca.
Astfel, intentia partilor, la incheierea actului aditional, a fost sa determine durata contractului individual de munca al reclamantului, atributiile de sef sectie  transport auto urmand sa fie exercitate doar cat timp salariatul, ce ocupa aceasta functie, era numit director tehnic, aspect cu care reclamantul a fost de acord, intrucat a semnat actul aditional. In cuprinsul actului aditional nu este inclusa nicio precizare cu privire la postul pe care il va ocupa salariatul dupa implinirea termenului stipulat, respectiv daca va reveni pe postul ocupat anterior sau daca i se va oferi un alt post corespunzator pregatirii sale profesionale.
La data de 12.12.2012, prin actul aditional inregistrat sub nr. 974/12.12.2012 si incheiat intre R.A.T.T. si domnul N.M., acestuia din urma i se modifica functia si inceteaza a mai ocupa functia de director tehnic. Fata de aceasta imprejurare, termenul prevazut in actul aditional al reclamantului s-a implinit la data de 12.12.2012, astfel incat acestuia i-a incetat de drept contractul individual de munca.
Raportat la prevederile art. 41 alin. (3) lit. a) din CoduI muncii, republicat, durata contractului poate fi modificata, prin acordul partilor, in conformitate cu art. 41 alin. (1) din Codul muncii, republicat, nefiind prevazuta nicio exceptie, nicio restrictie cu privire la imposibilitatea de a modifica, cu acordul partilor, durata contractului, din nedeterminata in determinata sau invers.
Art. 82 si art.  83 din Codul muncii, republicat, reglementeaza posibilitatea angajatorilor de a angaja personal cu contract individual de munca pe durata determinata, mentionand, limitativ, cazurile in care poate fi incheiat un contract individual de munca pe perioada determinata. In speta, contractul individual de munca al reclamantului nu a fost incheiat pe perioada determinata, pentru a respecta conditiile impuse de art. 83 din Codul muncii, republicat, ci a fost modificat in ceea ce priveste durata acestuia, cu acordul salariatului, in conditiile art. 41 alin. (1) si (3) din Codul muncii, republicat.
In drept, se invoca dispozitiile art. 3041 din Codul de procedura civila.
Intimatul a depus intampinare, prin care solicita respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Prin actiunea civila pendinte, reclamantul a contestat decizia nr. 745/12.12.2012 de incetare a contractului individual de munca, emisa de catre parata.
Conform acestei decizii, "incepand cu data de 12.12.2012, inceteaza contractul individual de munca al domnului D.I.D., avand nr. matricol 3511, incadrat pe postul de Sef Sectie Transport Auto la Sectia Transport Auto din cadrul R.A.T.T.", in temeiul art. 56 alin. 1 lit. i din Codul muncii, republicat. In cuprinsul deciziei s-a retinut ca: "efectele actului aditional nr. 304/2.07.2012 la contractul individual de munca incheiat intre R.A.T.T. si salariatul D.I.D. au incetat la data de 12.12.2012, data incepand cu care ing. M.N. nu mai ocupa postul de Director Tehnic, conform actului aditional nr. 974/12.12.2012, incheiat intre acesta din urma si R.A.T.T.", iar R.A.T.T. nu dispune de locuri de munca vacante corespunzatoare pregatirii profesionale a salariatului.
Potrivit art. 56 alin. (1) lit. i) din Codul muncii, republicat, "contractul individual de munca existent inceteaza de drept: la data expirarii termenului contractului individual de munca incheiat pe durata determinata".
In speta, intre parti s-a incheiat contractul individual de munca pe durata nedeterminata, inregistrat sub nr. 1902/14.02.2001, pentru functia de inginer TCM, locul de munca fiind Serviciul Tehnic.
Acest contract individual de munca a fost modificat prin actul aditional nr. 304/2.07.2012, incheiat intre parti in baza art. 41 alin. 3 lit. b, lit. c si lit. e din Codul muncii, republicat, asa cum rezulta din acesta. Prin urmare, contrar alegatiilor paratei-recurente, partile nu au avut intentia de a modifica durata contractului individual de munca al reclamantului, in conditiile in care nu au inserat, ca temei de drept al modificarii contractului individual de munca prin actul aditional nr. 304/2.07.2012, prevederile art. 41 alin. (3) lit. a) din Codul muncii, republicat, care se refera la posibilitatea modificarii, prin acordul partilor, a duratei contractului individual de munca.
Aceea?i concluzie rezulta si din interpretarea clauzelor actului aditional nr. 304/2.07.2012, incheiat intre parti, conform caruia "incepand cu data de 02.07.2012, cu perioada de proba de 120 de zile, pe perioada cat domnul N.M. ocupa functia de director tehnic, punctele I, II si III din contractul individual de munca referitoare la functie, loc de munca si salariu, se vor modifica astfel: functia - sef sectie, locul de munca - director tehnic, sectia transport auto si salariul de baza 2191 RON", sarcinile de serviciu fiind cele stabilite prin fisa postului, iar "celelalte clauze nemodificate prin prezentul actul aditional din contractul individual de munca raman asa cum au fost inserate".
Asadar, in cuprinsul actul aditional nr. 304/2.07.2012, partile au mentionat, in mod expres, elementele contractului individual de munca pe care inteleg sa le modifice, si anume: functia, locul de munca si salariul reclamantului, celelalte clauze ale acestuia pastrandu-se, inclusiv cea privitoare la durata nedeterminata a contractului individual de munca al salariatului.
Perioada de proba de 120 de zile calendaristice este reglementata de art. 31 alin. (1) din Codul muncii, republicat, ca perioada maxima pentru verificarea aptitudinilor salariatului ce ocupa o functie de conducere in baza unui contract individual de munca pe perioada nedeterminata. Perioada de proba la care pot fi supusi angajatii cu contract individual de munca pe durata determinata este prevazuta de art. 85 din Codul muncii, republicat, si este de maximum 45 de zile lucratoare in cazul salariatilor incadrati in functii de conducere pe o durata a contractului individual de munca mai mare de 6 luni.
Avand in vedere cele aratate anterior si faptul ca, prin actul aditional nr. 304/2.07.2012, partile au convenit, in temeiul art. 32 alin. (2) din Codul muncii, republicat, o perioada de proba de 120 de zile, Curtea constata ca ele au avut in vedere durata nedeterminata a contractului individual de munca al reclamantului.
Pe de alta parte, raportat la prevederile art. 83 din Codul muncii, republicat, si la continutul actului aditional nr. 304/2.07.2012, partile nu aveau posibilitatea legala de a modifica durata contractului individual de munca al reclamantului din nedeterminata in determinata, nefiind invocat, prin actul aditional mentionat, vreunul din cazurile enumerate la art. 83 din Codul muncii, republicat, care este aplicabil atat in ceea ce priveste incheierea unui contract individual de munca, cat si in cazul modificarii unui contract individual de munca, prin acordul partilor, in conditiile in care regula este cea a incheierii contractului individual de munca pe durata nedeterminata si a modificarii contractului individual de munca pe durata determinata in contract individual de munca pe durata nedeterminata, sens in care sunt dispozitiile art. 12 si ale art. 85 din Codul muncii, republicat.
Imprejurarea ca, in continutul actului aditional, nu este inclusa nicio mentiune referitoare la postul pe care il va ocupa salariatul dupa implinirea termenului stipulat, respectiv daca va reveni pe postul ocupat anterior sau daca i se va oferi un alt post corespunzator pregatirii sale profesionale, nu este de natura a conduce la concluzia ca, prin actul aditional nr. 304/2.07.2012, partile au stabilit o durata determinata a contractului individual de munca al reclamantului.
Prin urmare, incetarea efectelor actului aditional nr. 304/2.07.2012 la contractul individual de munca incheiat intre R.A.T.T. si salariatul D.I.D., la data de 12.12.2012, data incepand cu care inginerul M.N. nu mai ocupa postul de Director Tehnic, conform actului aditional nr. 974/12.12.2012, incheiat intre acesta din urma si R.A.T.T., nu are drept consecinta incetarea de drept a contractului individual de munca al reclamantului prin expirarea termenului contractului sau individual de munca, in conditiile in care acesta nu a fost incheiat pe o durata determinata, ci pe durata nedeterminata, asa cum rezulta din considerentele de mai sus.
 Pe cale de consecinta, Curtea constata ca, in cauza, nu erau incidente dispozitiile art. 56 alin. 1 lit. i din Codul muncii, republicat, astfel incat decizia nr. 745/12.12.2012 de incetare a contractului individual de munca, emisa de catre parata, este nelegala, cum corect a apreciat instanta de fond, iar actiunea reclamantului este fondata in ceea ce priveste petitele admise prin sentinta atacata de catre parata-recurenta.
Avand in vedere cele expuse anterior, in temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea a respins recursul paratei ca nefondat, cu consecinta mentinerii hotararii recurate ca fiind temeinica si legala.
In baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedura civila, a obligat parata-recurenta la plata catre reclamantul-intimat a sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, constand din onorariu de avocat.