Functionar public eliberat din functie. Lipsa unui drept vatamat
(Decizie nr. 9155 din data de 09.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara)Functionar public eliberat din functie. Lipsa unui drept vatamat
-Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2010
-Legea nr. 188/1999 - art. 100 alin. (1) lit. b), alin. (3)
In masura in care autoritatea publica a dispus o masura de reorganizare conform Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.63/2010, in sensul art.100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, nu se impunea organizarea unui concurs conform art. 100 alin. (3) din aceeasi lege, motiv pentru care dispozitia de eliberare din functia publica nu este vatamatoare pentru reclamanta.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia Contencios administrativ si fiscal
Decizia civila nr. 9155 din 9 octombrie 2013, R.O.
Prin sentinta civila nr. 3594/16.11.2012, Tribunalul Timis a Iuat act de renuntarea reclamantei la judecata capatului de cerere privind anularea Hotararii Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 332/03.08.2010, a respins exceptiile autoritatii de lucru judecat si lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Directia Fiscala a Municipiului Timisoara, a respins exceptia de nelegalitate a "Ghidului de restructurare al DFMT" invocata de reclamanta si a respins actiunea formulata de reclamanta.
In cauza a declarat recurs reclamanta si prin decizia civila nr. 9155/09.10.2013 pronuntata in dosarul nr. 536/30/2011 Curtea de Apel Timisoara l-a respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) Cod procedura civila, retinandu-se ca prin decizia nr. 489/22.10.2010 emisa de parata Directia Fiscala a Municipiului Timisoara s-a dispus eliberarea reclamantei recurente din functia publica detinuta in cadrul institutiei parate, motivul pentru care s-a luat aceasta masura fiind reprezentat de reducerea de personal, efect al desfiintarii unor servicii, birouri si posturi din cadrul institutiei parate ca urmare a reorganizarii in vederea executarii prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2010.
Impotriva acestei decizii a formulat contestatie reclamanta, contestatie care a fost respinsa prin Decizia nr. 563/16.12.2010.
Curtea a constatat ca prima instanta a analizat modul in care s-a aplicat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2010.
In aceste sens, s-a observat ca argumentele expuse in cererea de chemare in judecata, reluate in cererea de recurs, referitoare la disponibilizarea unui numar mai mare de functionari publici decat cel impus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2010 nu vizeaza legalitatea deciziei de incetare a raportului de serviciu al reclamantei, ci legalitatea Hotararii Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 332/2010, caci prin acest act administrativ s-au aprobat noua organigrama si statul de functii, in aplicarea dispozitiilor din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2010, fiind indicate numeric functiile publice de conducere si de executie si personalul contractual ce urmau a fi pastrate dupa aplicarea masurilor de reorganizare.
Curtea a constatat ca legalitatea acestui act administrativ a facut obiectul unui alt proces (dosarul cu nr. 7627/30/2010 al Tribunalului Timis), iar prin Decizia nr. 699/20.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara s-a constatat legalitatea si temeinicia Hotararii Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 332/2010, retinandu-se de catre instanta, cu putere de lucru judecat, ca Directia Fiscala a Municipiului Timisoara a procedat la reducerea cu prioritate a functiilor si posturilor vacante.
Curtea a retinut ca Tribunalul Timis a administrat probatoriul necesar pentru stabilirea adevarului in cauza, respectiv a probelor cu inscrisuri, care lamuresc inclusiv modul in care parata a determinat numarul functiilor publice desfiintate ca urmare a reorganizarii in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/2010 (anume, Hotararea Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 332/2010 cu anexele cuprinzand noua organigrama si statul de functii, referatul prin care s-au propus masurile de reorganizare, din care rezulta numarul de posturi existente la acel moment in statul de functii, numarul celor ocupate, a celor vacante, numarul posturilor desfiintate, cifra celor vacante si ocupate dintre posturile desfiintate in urma reorganizarii, analiza rezultatelor masurilor de reorganizare, care reiau cifrele indicate in referatul mentionat, dovedindu-se astfel ca masurile propuse in referat au fost executate ca atare de Directia Fiscala a Municipiului Timisoara).
Contrar sustinerilor recurentei, Curtea a constatat ca solutia primei instante este legala si temeinica. Astfel, nu se verifica sustinerile acesteia potrivit carora instanta de fond nu ar fi analizat "modul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/2010 in cadrul Directiei Fiscale a Municipiului Timisoara". Dimpotriva, s-a constatat din considerentele hotararii atacate ca prima instanta a observat dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/2010, considerand chiar ca acestea au caracter special fata de cele din Legea nr. 188/1999, justificandu-se astfel in speta aplicarea de catre parata a criteriilor pe baza carora aceasta a selectat functionarii publici ale caror raporturi de serviciu au incetat urmare a reorganizarii.
De asemenea, instanta de fond a motivat concluzia sa potrivit careia in cazul concret din speta nu se impunea organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor din noul stat de functii, corespunzator noii organigrame adoptate prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 332/2010, aratand ca organizarea unui astfel de concurs se impune doar in masura in care, dupa aplicarea criteriilor de selectie a functionarilor publici vizati de reorganizare, ar fi necesara departajarea intre functionari care indeplinesc aceleasi conditii, situatia ce nu s-a dovedit a fi fost incidenta in speta.
Aceste concluzii sunt corecte. Astfel cum a observat si instanta de fond, art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 impune ca selectarea functionarilor publici vizati de masurile de reorganizare sa se faca in baza unor criterii, precizandu-se ca organizarea unui examen este necesara "in cazul in care exista mai multi functionari publici", doar pentru ipoteza in care aplicarea acestor criterii conduce la situatii in care nu se poate efectua o departajare intre functionari publici care indeplinesc aceleasi conditii.
Aceasta interpretare este corecta. Concluzia referitoare la aplicarea dispozitiilor art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 doar in subsidiar, dupa ce s-a dat efect prevederilor din art. 100 alin. (2) din acelasi act normativ se impune raportat la topologia textelor, dar si pentru un argument de interpretare logica, observandu-se ca interpretarea contrara ar lasa fara efecte juridice dispozitiile din art. 100 alin. (2). Intr-adevar, se poate observa ca in orice situatie de reorganizare prin reducerea numarului de posturi vor rezulta mai multi functionari publici decat functii disponibile, iar in masura in care legiuitorul ar fi dorit sa prevada selectarea acestora pentru numirea pe noile functii exclusiv pe baza de examen, nu ar exista nicio ratiune pentru care acesta ar fi stabilit criteriile din art. 100 alin. (2), care privesc ordinea in care sunt numiti pe functii functionarii publici vizati de masurile de reorganizare.
Concluzionand ca interpretarea instantei de fond potrivit careia organizarea examenului pentru ocuparea noilor functii se impune doar in situatiile in care criteriile de selectie reglementate de art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 fac imposibila pastrarea unor functionari si disponibilizarea altora fara o masura de departajare, instanta de recurs a constatat ca nu pot fi retinute argumentele recurentei potrivit carora in cazul concret din speta ar fi fost necesara organizarea examenului.
Aceste sustineri pornesc de la observatia potrivit careia o parte din personalul anterior incadrat la Serviciul de inspectie fiscala de la Directia Fiscala a Municipiului Timisoara, serviciu desfiintat in urma reorganizarii, a fost pastrat in functii, ocupand functii publice din cadrul altor compartimente, de la care au fost disponibilizati functionari publici.
Or, aceste argumente nu sunt de natura sa conduca la anularea deciziei de incetare a raportului de serviciu al reclamantei. Inscrisurile depuse la dosar au dovedit ca, pentru aplicarea dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/2010, parata Directia Fiscala a Municipiului Timisoara a inteles sa adopte Ghidul privind restructurarea Directiei Fiscale a Municipiului Timisoara, prin actul emis de Directorul executiv sub nr. IF 2010-006763/26.07.2010, prin care s-au stabilit criteriile avute in vedere pentru selectarea personalului in cadrul masurii de reorganizare impusa de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2010.
Parata a dovedit ca a facut aplicarea acestor criterii pentru evaluarea tuturor functionarilor publici de la Directia Fiscala a Municipiului Timisoara, nu doar a celor de la Serviciul de inspectie fiscala, care a fost desfiintat.
In fapt, a rezultat din referatul privind modificarea organigramei Directiei Fiscale a Municipiului Timisoara intocmit de sefa compartimentului resurse umane, ca, in vederea incadrarii in numarul maxim de posturi stabilit de acest act normativ, masurile de reorganizare au vizat desfiintarea Serviciilor de inspectie fiscala persoane fizice si persoane juridice, transformarea Biroului impuneri mijloace de transport in compartiment in coordonarea directa a Directorului executiv, scindarea Biroului de achizitii publice si contabilitate, conform Legii nr. 273/2006, fuzionarea celor doua servicii de colectare si executare silita impozite si taxe persoane fizice si, respectiv, amenzi etc.
In alti termeni, masurile de reorganizare au vizat schimbarea structurii unor compartimente in sensul art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999. Cum aceste masuri au avut ca si criteriu atributiile asemanatoare ale functionarilor din aceste compartimente, parata a inteles sa procedeze la evaluarea, pe baza criteriilor din Ghidul privind restructurarea Directiei Fiscale a Municipiului Timisoara, a tuturor functionarilor din toate aceste compartimente .
In concret, s-a observat ca reclamanta a obtinut un punctaj mai redus decat alti functionari publici care corespund cerintelor de pregatire profesionala, criteriilor specifice stabilite pentru functia publica, categoriei, clasei si gradului profesional, necesare pentru ocuparea functiilor publice de la Serviciul inspectie fiscala persoane fizice, rezultand astfel ca nu era necesara organizarea unui examen pentru departajarea acesteia fata de alti functionari publici care indeplinesc conditii similare, pentru ocuparea unui post in serviciul mentionat, prevazut in noua organigrama.
Recurenta a mai sustinut ca era necesara organizarea concursului in aplicarea dispozitiilor art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, pornind de la afirmatia ca parata Directia Fiscala a Municipiului Timisoara a organizat in cursul anului 2012 concurs pentru ocuparea unor functii publice, in perioada de interdictie reglementata de art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, acreditandu-se astfel ideea ca masura de reorganizare nu a avut un caracter real, efectiv si ca selectia functionarilor publici pentru disponibilizare s-a facut arbitrar.
Parata nu a organizat concurs pentru posturi similare celor desfiintate in cadrul masurii de reorganizare in cadrul anului 2010, ci pentru posturi noi infiintate in cursul anului 2012, iar pe de alta parte, se poate constata ca acesta s-a organizat dupa expirarea termenului de un an de la data reorganizarii, aceasta operand in speta in perioada iulie - octombrie 2010.
Pe de alta parte instanta a constatat ca nerespectarea interdictiei instituite prin art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 nu este de natura sa atraga anularea deciziei de eliberare din functie a reclamantei, in conditiile in care aceste masuri survin ulterior emiterii actului ce face obiect al actiunii, cauzele de nulitate ale actului juridic trebuind sa se situeze in timp la un moment anterior ori cel mult concomitent emiterii sale, precum si in considerarea faptului ca legiuitorul nu a instituit vreo sanctiune pentru nerespectarea acestor interdictii.
-Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2010
-Legea nr. 188/1999 - art. 100 alin. (1) lit. b), alin. (3)
In masura in care autoritatea publica a dispus o masura de reorganizare conform Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.63/2010, in sensul art.100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, nu se impunea organizarea unui concurs conform art. 100 alin. (3) din aceeasi lege, motiv pentru care dispozitia de eliberare din functia publica nu este vatamatoare pentru reclamanta.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia Contencios administrativ si fiscal
Decizia civila nr. 9155 din 9 octombrie 2013, R.O.
Prin sentinta civila nr. 3594/16.11.2012, Tribunalul Timis a Iuat act de renuntarea reclamantei la judecata capatului de cerere privind anularea Hotararii Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 332/03.08.2010, a respins exceptiile autoritatii de lucru judecat si lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Directia Fiscala a Municipiului Timisoara, a respins exceptia de nelegalitate a "Ghidului de restructurare al DFMT" invocata de reclamanta si a respins actiunea formulata de reclamanta.
In cauza a declarat recurs reclamanta si prin decizia civila nr. 9155/09.10.2013 pronuntata in dosarul nr. 536/30/2011 Curtea de Apel Timisoara l-a respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) Cod procedura civila, retinandu-se ca prin decizia nr. 489/22.10.2010 emisa de parata Directia Fiscala a Municipiului Timisoara s-a dispus eliberarea reclamantei recurente din functia publica detinuta in cadrul institutiei parate, motivul pentru care s-a luat aceasta masura fiind reprezentat de reducerea de personal, efect al desfiintarii unor servicii, birouri si posturi din cadrul institutiei parate ca urmare a reorganizarii in vederea executarii prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2010.
Impotriva acestei decizii a formulat contestatie reclamanta, contestatie care a fost respinsa prin Decizia nr. 563/16.12.2010.
Curtea a constatat ca prima instanta a analizat modul in care s-a aplicat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2010.
In aceste sens, s-a observat ca argumentele expuse in cererea de chemare in judecata, reluate in cererea de recurs, referitoare la disponibilizarea unui numar mai mare de functionari publici decat cel impus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2010 nu vizeaza legalitatea deciziei de incetare a raportului de serviciu al reclamantei, ci legalitatea Hotararii Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 332/2010, caci prin acest act administrativ s-au aprobat noua organigrama si statul de functii, in aplicarea dispozitiilor din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2010, fiind indicate numeric functiile publice de conducere si de executie si personalul contractual ce urmau a fi pastrate dupa aplicarea masurilor de reorganizare.
Curtea a constatat ca legalitatea acestui act administrativ a facut obiectul unui alt proces (dosarul cu nr. 7627/30/2010 al Tribunalului Timis), iar prin Decizia nr. 699/20.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara s-a constatat legalitatea si temeinicia Hotararii Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 332/2010, retinandu-se de catre instanta, cu putere de lucru judecat, ca Directia Fiscala a Municipiului Timisoara a procedat la reducerea cu prioritate a functiilor si posturilor vacante.
Curtea a retinut ca Tribunalul Timis a administrat probatoriul necesar pentru stabilirea adevarului in cauza, respectiv a probelor cu inscrisuri, care lamuresc inclusiv modul in care parata a determinat numarul functiilor publice desfiintate ca urmare a reorganizarii in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/2010 (anume, Hotararea Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 332/2010 cu anexele cuprinzand noua organigrama si statul de functii, referatul prin care s-au propus masurile de reorganizare, din care rezulta numarul de posturi existente la acel moment in statul de functii, numarul celor ocupate, a celor vacante, numarul posturilor desfiintate, cifra celor vacante si ocupate dintre posturile desfiintate in urma reorganizarii, analiza rezultatelor masurilor de reorganizare, care reiau cifrele indicate in referatul mentionat, dovedindu-se astfel ca masurile propuse in referat au fost executate ca atare de Directia Fiscala a Municipiului Timisoara).
Contrar sustinerilor recurentei, Curtea a constatat ca solutia primei instante este legala si temeinica. Astfel, nu se verifica sustinerile acesteia potrivit carora instanta de fond nu ar fi analizat "modul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/2010 in cadrul Directiei Fiscale a Municipiului Timisoara". Dimpotriva, s-a constatat din considerentele hotararii atacate ca prima instanta a observat dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/2010, considerand chiar ca acestea au caracter special fata de cele din Legea nr. 188/1999, justificandu-se astfel in speta aplicarea de catre parata a criteriilor pe baza carora aceasta a selectat functionarii publici ale caror raporturi de serviciu au incetat urmare a reorganizarii.
De asemenea, instanta de fond a motivat concluzia sa potrivit careia in cazul concret din speta nu se impunea organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor din noul stat de functii, corespunzator noii organigrame adoptate prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 332/2010, aratand ca organizarea unui astfel de concurs se impune doar in masura in care, dupa aplicarea criteriilor de selectie a functionarilor publici vizati de reorganizare, ar fi necesara departajarea intre functionari care indeplinesc aceleasi conditii, situatia ce nu s-a dovedit a fi fost incidenta in speta.
Aceste concluzii sunt corecte. Astfel cum a observat si instanta de fond, art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 impune ca selectarea functionarilor publici vizati de masurile de reorganizare sa se faca in baza unor criterii, precizandu-se ca organizarea unui examen este necesara "in cazul in care exista mai multi functionari publici", doar pentru ipoteza in care aplicarea acestor criterii conduce la situatii in care nu se poate efectua o departajare intre functionari publici care indeplinesc aceleasi conditii.
Aceasta interpretare este corecta. Concluzia referitoare la aplicarea dispozitiilor art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 doar in subsidiar, dupa ce s-a dat efect prevederilor din art. 100 alin. (2) din acelasi act normativ se impune raportat la topologia textelor, dar si pentru un argument de interpretare logica, observandu-se ca interpretarea contrara ar lasa fara efecte juridice dispozitiile din art. 100 alin. (2). Intr-adevar, se poate observa ca in orice situatie de reorganizare prin reducerea numarului de posturi vor rezulta mai multi functionari publici decat functii disponibile, iar in masura in care legiuitorul ar fi dorit sa prevada selectarea acestora pentru numirea pe noile functii exclusiv pe baza de examen, nu ar exista nicio ratiune pentru care acesta ar fi stabilit criteriile din art. 100 alin. (2), care privesc ordinea in care sunt numiti pe functii functionarii publici vizati de masurile de reorganizare.
Concluzionand ca interpretarea instantei de fond potrivit careia organizarea examenului pentru ocuparea noilor functii se impune doar in situatiile in care criteriile de selectie reglementate de art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 fac imposibila pastrarea unor functionari si disponibilizarea altora fara o masura de departajare, instanta de recurs a constatat ca nu pot fi retinute argumentele recurentei potrivit carora in cazul concret din speta ar fi fost necesara organizarea examenului.
Aceste sustineri pornesc de la observatia potrivit careia o parte din personalul anterior incadrat la Serviciul de inspectie fiscala de la Directia Fiscala a Municipiului Timisoara, serviciu desfiintat in urma reorganizarii, a fost pastrat in functii, ocupand functii publice din cadrul altor compartimente, de la care au fost disponibilizati functionari publici.
Or, aceste argumente nu sunt de natura sa conduca la anularea deciziei de incetare a raportului de serviciu al reclamantei. Inscrisurile depuse la dosar au dovedit ca, pentru aplicarea dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/2010, parata Directia Fiscala a Municipiului Timisoara a inteles sa adopte Ghidul privind restructurarea Directiei Fiscale a Municipiului Timisoara, prin actul emis de Directorul executiv sub nr. IF 2010-006763/26.07.2010, prin care s-au stabilit criteriile avute in vedere pentru selectarea personalului in cadrul masurii de reorganizare impusa de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2010.
Parata a dovedit ca a facut aplicarea acestor criterii pentru evaluarea tuturor functionarilor publici de la Directia Fiscala a Municipiului Timisoara, nu doar a celor de la Serviciul de inspectie fiscala, care a fost desfiintat.
In fapt, a rezultat din referatul privind modificarea organigramei Directiei Fiscale a Municipiului Timisoara intocmit de sefa compartimentului resurse umane, ca, in vederea incadrarii in numarul maxim de posturi stabilit de acest act normativ, masurile de reorganizare au vizat desfiintarea Serviciilor de inspectie fiscala persoane fizice si persoane juridice, transformarea Biroului impuneri mijloace de transport in compartiment in coordonarea directa a Directorului executiv, scindarea Biroului de achizitii publice si contabilitate, conform Legii nr. 273/2006, fuzionarea celor doua servicii de colectare si executare silita impozite si taxe persoane fizice si, respectiv, amenzi etc.
In alti termeni, masurile de reorganizare au vizat schimbarea structurii unor compartimente in sensul art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999. Cum aceste masuri au avut ca si criteriu atributiile asemanatoare ale functionarilor din aceste compartimente, parata a inteles sa procedeze la evaluarea, pe baza criteriilor din Ghidul privind restructurarea Directiei Fiscale a Municipiului Timisoara, a tuturor functionarilor din toate aceste compartimente .
In concret, s-a observat ca reclamanta a obtinut un punctaj mai redus decat alti functionari publici care corespund cerintelor de pregatire profesionala, criteriilor specifice stabilite pentru functia publica, categoriei, clasei si gradului profesional, necesare pentru ocuparea functiilor publice de la Serviciul inspectie fiscala persoane fizice, rezultand astfel ca nu era necesara organizarea unui examen pentru departajarea acesteia fata de alti functionari publici care indeplinesc conditii similare, pentru ocuparea unui post in serviciul mentionat, prevazut in noua organigrama.
Recurenta a mai sustinut ca era necesara organizarea concursului in aplicarea dispozitiilor art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, pornind de la afirmatia ca parata Directia Fiscala a Municipiului Timisoara a organizat in cursul anului 2012 concurs pentru ocuparea unor functii publice, in perioada de interdictie reglementata de art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, acreditandu-se astfel ideea ca masura de reorganizare nu a avut un caracter real, efectiv si ca selectia functionarilor publici pentru disponibilizare s-a facut arbitrar.
Parata nu a organizat concurs pentru posturi similare celor desfiintate in cadrul masurii de reorganizare in cadrul anului 2010, ci pentru posturi noi infiintate in cursul anului 2012, iar pe de alta parte, se poate constata ca acesta s-a organizat dupa expirarea termenului de un an de la data reorganizarii, aceasta operand in speta in perioada iulie - octombrie 2010.
Pe de alta parte instanta a constatat ca nerespectarea interdictiei instituite prin art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 nu este de natura sa atraga anularea deciziei de eliberare din functie a reclamantei, in conditiile in care aceste masuri survin ulterior emiterii actului ce face obiect al actiunii, cauzele de nulitate ale actului juridic trebuind sa se situeze in timp la un moment anterior ori cel mult concomitent emiterii sale, precum si in considerarea faptului ca legiuitorul nu a instituit vreo sanctiune pentru nerespectarea acestor interdictii.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Acte ale autoritatilor publice; Restructurare, Reorganizare
Schimbarea calificarii legale a infractiunii, potrivit noului Cod penal. Impacarea partilor. Consecinte: incetarea procesului penal - Decizie nr. 404/A din data de 07.05.2014Infractiunea de tentativa de omor si infractiunea de loviri sau alte violente. Delimitarea continutului constitutiv al celor doua infractiuni. Schimbarea incadrarii juridice in raport de criteriile care caracterizeaza, potrivit probelor administrate, c - Decizie nr. 391/A din data de 05.05.2014
Individualizarea judiciara a regimului sanctionatoriu penal. Aplicarea noului Cod penal. Renuntarea la aplicarea pedepsei. Conditii - Decizie nr. 393/A din data de 05.05.2014
Fapta penala prevazuta de Codul penal anterior, dezincriminata de noul Cod penal. Aplicarea legii penale mai favorabile - Decizie nr. 420/A din data de 12.05.2014
Citarea inculpatului in procesul penal. Schimbarea locului de citare. Neinformarea organului judiciar de catre inculpat asupra locului in care urmeaza a fi citat. Solutionarea cauzei penale cu citarea inculpatului la domiciliul cunoscut si prin afisare - Decizie nr. 340/A din data de 14.04.2014
Revizuire intemeiata pe prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Cerere nefondata - Decizie nr. 4802 din data de 27.05.2014
Recurs nul. Imputernicire avocatiala emisa fara contract de asistenta juridica - Decizie nr. 3932 din data de 06.05.2014
Cheltuieli medicale efectuate in Germania. Cuantumul sumei de restituit - Decizie nr. 4241 din data de 13.05.2014
Revizuire drepturi de pensie. Emiterea deciziei de revizuire a pensiei - Decizie nr. 552 din data de 04.06.2014
Recalculare pensie. Imposibilitatea valorificarii unor venituri pentru care s-a emis, anterior, o decizie de respingere, ce nu a fost contestata - Decizie nr. 551 din data de 04.06.2014
Demisie fara preaviz. Consecinta neindeplinirii cerintelor legale privitoare la demisia fara preaviz. Momentul pana la care se poate emite o decizie de concediere disciplinara a salariatului care a formulat o cerere de demisie - Decizie nr. 457 din data de 14.05.2014
Decizie de imputare. Nulitatea absoluta a deciziei de imputare - Decizie nr. 536 din data de 04.06.2014
Decizie de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Continut. Sanctiunea necuprinderii elementelor obligatorii in decizia de concediere - Decizie nr. 273 din data de 02.04.2014
Societate cu raspundere limitata. Cererea asociatului indreptatit, potrivit legii, de convocare a adunarii generale a asociatilor, de catre administratorul societatii. Refuzul convocarii. Remediul legal - autorizarea convocarii adunarii generale de cat - Decizie nr. 515 din data de 03.07.2014
Societate cu raspundere limitata. Actiune in anulare a hotararii adunarii generale a asociatilor. Convocarea asociatului reclamant la adresa cunoscuta de organul de administratie al societatii. Schimbarea adresei asociatului reclamant. Obligatia asocia - Decizie nr. 299/R din data de 08.05.2014
Procedura insolventei. Renuntarea practicianului in insolventa de a exercita, in continuare, mandatul de administrator judiciar, in consortiu cu un alt practician in insolventa. Regim juridic aplicabil. Dreptul practicianului in insolventa renuntator - Decizie nr. 213 din data de 02.04.2014
5. Procedura insolventei. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor, cu referire la nelegala constituire a comitetului creditorilor. Natura juridica a conflictului de interese pentru exercitiul dreptului de vot in cadrul adunarii creditorilor - Decizie nr. 296/R din data de 08.05.2014
Contract de asigurare "CASCO". Producerea evenimentului asigurat. Regimul juridic al efectelor contractului asupra obligatiei de despagubire, intinderii daunei si exonerarii asiguratorului de plata despagubirii. Lipsa dovezii privind intentia asiguratu - Decizie nr. 232 din data de 09.04.2014
Conflict material de competenta negativ. Caracterul special si unitar al reglementarii cererilor institutiei debitoare potrivit O.G. nr. 22/2002. Instanta competenta material sa solutioneze cererile formulate sub acest regim juridic-instanta de executare - Decizie nr. 12 din data de 03.07.2014
Bilet la ordin "in alb". Opozitie la executare. Cercetarea cerintelor de valabilitate in raport cu specia biletului la ordin, normele BNR si Legea nr. 58/1934. Conditia semnarii biletului la ordin de catre emitent. Dreptul beneficiarului si posesorilor - Decizie nr. 211 din data de 31.03.2014