Drept de superficie. Dobandire. Prezumtia instituita de dispozitiile art. 492 Cod civil. Caracter

Drept de superficie. Dobandire. Prezumtia instituita de dispozitiile art. 492 Cod civil. Caracter

-Codul civil - art. 480, art. 492, art. 1199, art. 1200

Prezumtia de proprietate instituita de dispozitiile art. 492 Cod civil este relativa, fiind permisa dovada contrara, iar cel ce a construit pe terenul care era proprietatea sa la data edificarii nu are nevoie de acordul proprietarilor ulteriori ai terenului pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra constructiei - componenta a dreptului de superficie.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1325/R din 16 octombrie 2013, F.S.

Prin sentinta civila nr. 3499/21.11.2012 pronuntata de Judecatoria Resita in dosarul nr. 916/290/2012 a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul Municipiul Resita prin Primar impotriva paratei S.L.I.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca, prin cererea inregistrata sub nr. 134/290/2010, reclamanta S.L.I. a solicitat instantei sa constate ca imobilul constructie cunoscut sub denumirea de "Pavilionul 2", proprietatea paratului, folosit de aceasta ca imobil de apartamente cu destinatia de locuinte sociale, este amplasat in intregime pe terenul reclamantei, evidentiat in CF Resita, nr. cad. 50, teren in suprafata de 520 mp; sa oblige paratul sa plateasca lunar o suma de bani (minim 2 euro/mp) cu titlu de chirie-despagubire corespunzatoare pentru lipsirea de folosinta a acestui teren-incepand cu data de 25.07.2007, data la care reclamanta a devenit proprietara terenului; in subsidiar, obligarea paratului la plata lunara a unei sume de bani (minim 2 euro/mp) cu titlu de chirie (despagubire pentru lipsa de folosinta a acestui teren) incepand cu data promovarii prezentei actiuni; cu obligarea paratului la cheltuieli de judecata.
Paratul a formulat cerere reconventionala, considerand ca se impune recunoasterea dreptului de superficie pe terenul in cauza pentru constructia cunoscuta sub denumirea de Pavilionul nr.2, deoarece aceasta constructie are destinatia de locuinte sociale, nu aduce venit la bugetul local, parata nepermitandu-si sa plateasca chirie.
Prin sentinta civila nr. 2702 din data de 21.09.2011, ramasa irevocabila in urma respingerii recursurilor declarate, a fost admisa actiunea reclamantei S.L.I., constatandu-se ca imobilul constructie cunoscut sub denumirea de "Pavilionul 2", proprietatea paratului, folosit de acesta ca imobil de apartamente cu destinatia de locuinte sociale, este amplasat in intregime pe terenul reclamantei, evidentiat in CF Resita.
Paratul a fost obligat sa plateasca reclamantei contravaloarea in lei a 2,11 euro/mp/luna cu titlu de despagubiri pentru lipsirea reclamantei de dreptul de folosinta asupra terenului mentionat mai sus, pe durata existentei constructiei, incepand cu data comunicarii hotararii.
Cererea paratului Municipiul Resita prin Primar privind constatarea dreptului de superficie, disjunsa prin sentinta civila mai sus mentionata a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Resita sub nr. 916/290/2012.
Analizand actele si lucrarile dosarului, s-a retinut ca nu exista un titlu conform caruia proprietarul actual al terenului sa permita edificarea constructiilor cunoscute sub denumirea de "Pavilion 2" si prin aceasta, lipsirea proprietarului de folosinta acestui teren. Nu exista nici vreun act juridic prin care proprietarii anteriori ai terenului (altii decat Statul Roman) sa-si fi dat acordul pentru instituirea acestui dezmembramant al dreptului lor de proprietate.
Apelul declarat de reclamantul Municipiul Resita prin Primar impotriva sentintei a fost admis prin decizia civila nr. 105/A/23.05.2013 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 916/290/2012.
In consecinta,sentinta a fost schimbata in sensul ca actiunea reclamantului a fost admisa in parte, astfel: s-a constatat ca reclamantul este proprietarul constructiei "Pavilion 2" edificata pe terenul paratei in suprafata de 520 mp, inscris in CF Resita; s-a constituit in favoarea reclamantului un drept de superficie pentru suprafata de 520 mp ocupata de constructie; a fost respins capatul de cerere avand ca obiect constituirea dreptului de superficie cu titlu gratuit.
Impotriva deciziei a declarat recurs parata, care a criticat-o pentru nelegalitate si a solicitat modificarea ei cu consecinta mentinerii hotararii primei instante.
In motivare a invocat ca, in cauza nu exista un titlu in baza caruia parata-proprietar sa permita edificarea constructiei si, pe cale de consecinta, lipsirea sa de folosinta terenului, ca nici proprietarii anteriori ai terenului nu si-au dat acordul pentru instituirea dezmembramantului si ca parata nu a renuntat la dreptul de a solicita dobandirea in proprietate a constructiei in litigiu.
Examinand decizia recurata, Curtea a avut in vedere ca dreptul de superficie ca dezmembramant al dreptului de proprietate reprezinta o suprapunere a drepturilor de proprietate ce apartin titularilor diferiti: dreptul superficiarului asupra edificatelor (lato sensu) aflate pe terenul altuia, superficiarul avand si un drept de folosinta asupra terenului pe care se gaseste edificatul.
Corespunde realitatii ca, in baza art. 492 Cod civil, orice constructie aflata pe un teren este prezumat a fi realizata de proprietarul terenului si, pe cale de consecinta, in patrimoniul acestuia, insa acelasi art. 492 prevede ca prezumtia opereaza "pana ce se dovedeste din contra", fiind, astfel, relativa.
In cauza, parata-proprietar al terenului nu a sustinut dreptul sau de proprietate asupra edificatului; dimpotriva, invederand ca Pavilionul 2 - proprietatea reclamantului se gaseste pe terenul sau, a solicitat de la acesta din urma despagubiri pentru lipsa de folosinta in dosarul nr. 134/290/2010 al Judecatoriei Resita, cerere irevocabil admisa, irevocabil retinandu-se si calitatea de proprietar a reclamantului (in prezenta cauza) asupra pavilionului construit in perioada 1965-1970.
Or, la acea data, proprietar al terenului pe care a fost edificata constructia era Statul Roman; abia in anul 1991 SC "C." SA si-a inscris in cartea funciara dreptul de proprietate asupra terenului in conditiile Hotararii Guvernului nr. 834/1991.
In aceste conditii, sustinerile paratei recurente referitoare la lipsa acordului proprietarului terenului de la acea data in sensul realizarii constructiei sunt neintemeiate, statul edificand pavilionul pe propriul teren, fiind fara relevanta modalitatea in care terenul a intrat in proprietatea sa. Pe de alta parte, cata vreme constructia a fost ridicata in acea perioada si in aceste conditii, un acord al proprietarilor ulteriori ai terenului nu este necesar pentru dobandirea de catre reclamant a dreptului de proprietate asupra constructiei.
La acea data s-a nascut si dreptul de folosinta asupra terenului in favoarea proprietarului constructiei, proprietarii ulteriori ai terenului dobandindu-l grevat de acest drept de folosinta.
Corespunde realitatii ca parata nu a renuntat, conform propriilor sale sustineri, la a invoca accesiunea ca mod de dobandire in proprietate a constructiei, insa ea nu o mai poate face, cata vreme incidenta dispozitiilor art. 494 din Codul civil de la 1864 (referitoare la constructia edificata pe terenul altuia, in lipsa conventiei ori a permisiunii legii) este exclusa de rasturnarea prezumtiei instituite de dispozitiile art. 492 din Codul civil de la 1864.
In consecinta, in mod legal a recunoscut tribunalul dreptul de superficie in favoarea reclamantului.
Pentru aceste considerente, instanta a respins recursul paratei.