Decizie de concediere disciplinara. Continutul convocarii salariatului la cercetarea disciplinara prealabila

Decizie de concediere disciplinara. Continutul convocarii salariatului la cercetarea disciplinara prealabila

-Legea nr. 53/2003, republicata privind Codul muncii: art. 251 alin. (1), alin. (2)

Prevederile legale referitoare la convocarea salariatului la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile garanteaza posibilitatea exercitarii dreptului sau la aparare. Convocarea salariatului de catre persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze aceasta operatiune se face printr-un inscris, care trebuie sa precizeze obiectul, data, ora si locul intrevederii.
Mentiunea ca in termen de 24 de ore de la primirea convocarii, comunicata cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, salariatul trebuie sa se prezinte la sediul societatii pentru clarificarea situatiei, dat fiind ca a fost pontat nemotivat mai multe zile, nu corespunde exigentelor art. 251 alin. (2) din Codul muncii, dat fiind ca salariatul nu a putut cunoaste: termenul limita pana la care se poate prezenta, respectiv ziua si ora la care este asteptat; biroul sau persoana la care trebuie sa se prezinte, precum si ca s-a inceput o cercetare disciplinara impotriva sa.
Pentru a fi indeplinite cerintele art. 251 alin. (2) din Codul muncii, in convocare trebuie precizate in mod concret obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 2109 din 11 septembrie 2013, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 765/PI din 28 februarie 2013, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 10541/30/2012, a fost admisa actiunea formulata de catre reclamantul S.A. impotriva paratei SC "S.C.M." SRL P.
A  fost anulata decizia de concediere nr. 1129/05.10.2012, emisa de parata, si s-a  dispus repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul reincadrarii reclamantului  pe postul si functia detinuta anterior emiterii deciziei de concediere, respectiv de lacatus mecanic.
A fost obligata parata la plata catre reclamant a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, incepand cu data de 08.10.2012 si pana la reincadrarea efectiva.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in esenta, ca reclamantul a fost salariatul paratei, in functia de lacatus mecanic, pana la data de 08.10.2012, cand, prin decizia nr. 1129/05.10.2012, i s-a desfacut contractul individual de munca, in temeiul dispozitiilor art. 61 lit. a) din Codul muncii.
Inscrisul nr. 1108/02.10.2012, emanat de la angajator si intitulat "convocare", nu intruneste cerintele imperative ale art. 252 alin. (2) din Codul muncii, intrucat cuprinde doar urmatoarea mentiune: "prin prezenta va comunicam ca in termen de 24 ore de la primirea prezentei sa va prezentati la sediul societatii pentru a va clarifica situatia in care va aflati deoarece din data de 28.09.2012 pana in prezent sunteti pontat nemotivat".
Potrivit confirmarii de primire, reclamantului i s-a comunicat aceasta convocare la data de 05.10.2012, avand un termen de 24 ore in vederea prezentarii la sediul angajatorului pentru cercetarea prealabila, respectiv pana la data de 06.10.2012.
Cu toate acestea, la data 05.10.2012, parata a procedat la intocmirea raportului de cercetare nr. 1128/05.10.2012, in cuprinsul caruia a mentionat ca reclamantul nu s-a prezentat la sediul sau, precum si la emiterea deciziei de concediere pe seama reclamantului.
Prin urmare, reclamantul a fost lipsit de procedura cercetarii prealabile obligatorii, prevazuta de art. 251 din Codul muncii, si de garantiile legale oferite de aceasta.
Astfel, instanta de fond a constatat ca parata, la emiterea deciziei de concediere nr. 1129/05.10.20123, a incalcat dispozitiile imperative aratate mai sus, astfel incat, in temeiul art. 78 din Codul muncii, a constatat nulitatea absoluta a acestei decizii.
In baza art. 80 din Codul muncii, a retinut ca petitele vizand reintegrarea in functia avuta si plata despagubirilor sunt intemeiate, motiv pentru care le-a admis.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal, a declarat recurs parata, solicitand admiterea recursului si casarea in intregime a hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii.
In motivarea recursului a aratat, in esenta, ca prima instanta a retinut eronat data cand reclamantul a primit convocarea. Asa cum rezulta din confirmarea de primire, aceasta a fost primita in data de 04.10.2012, iar data de 05.10.2012, retinuta de tribunal, este data la care confirmarea de primire a ajuns la oficiul postal de la localitatea T., dupa ce a fost semnata de primire, in 04.10.2012, de sotia reclamantului, urmand a fi returnata societatii parate.
Prin urmare, prima instanta a decis gresit admiterea actiunii, retinand primirea convocarii in data de 05.10.2012 si desfacerea contractului de munca la aceeasi data, in conditiile in care reclamantul a intrat in posesia convocarii in data de 04.10.2012, iar societatea a desfacut contractul de munca in data de 05.10.2012, dupa cele 24 de ore, in care a fost asteptat de reprezentantii societatii pentru a da lamuriri referitoare la faptul ca lipseste de la locul de munca nemotivat si fara sa anunte un motiv medical.
Cu privire la fondul cauzei, se invoca dispozitiile art. 73 lit. d) din Contractul colectiv de munca pe anii 2011-2013, care prevad, in mod expres, ca lipsa de la locul de munca, nemotivat, duce la desfacerea contractului de munca, sustinandu-se ca reclamantul a luat la cunostinta Contractul colectiv de munca pe anii 2011 -2013, cat si regulamentul intern, regulament in care se prevede ca printre obligatiile angajatilor este si aceea de a respecta contractul colectiv de munca.
In convocare se prevede expres "... sa va prezentati la sediul societatii ...", iar reclamantul cunostea sediul societatii, avand in vedere ca, din anul 2004, este angajatul societatii, iar sediul nu a fost schimbat.
Reclamantul avea cunostinta in ce data trebuia sa se prezinte, deoarece in convocare se mentioneaza ca "... in 24 ore de la primirea prezentei...", iar convocarea a primit-o in data de 04.10.2012, astfel incat in data de 05.10.2012 ar fi trebuit sa vina la sediul societatii si sa clarifice situatia absentelor, insa reclamantul nu s-a prezentat la convocare.
Nu se poate sustine ca, convocarea nr. 1108/02.10.2012 nu respecta art. 251 alin. (2) din Codul muncii, deoarece reclamantul, prin actiune, arata ca a fost la sediul societatii, dar ca nu i s-au acceptat apararile si nu s-a consemnat ca a fost prezent. Acest fapt nu este real, dat fiind ca reclamantul nu s-a prezentat la convocarea societatii, desi avea cunostinta de data si locul unde era asteptat.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬Prin recursul declarat de catre parata, Curtea a fost chemata sa analizeze in ce masura au fost indeplinite cerintele art. 63 si art. 251 din Codul muncii privitoare la efectuarea cercetarii disciplinare.
In acord cu recurenta-parata, Curtea a constatat ca nelegal a retinut prima instanta ca reclamantului i-a fost comunicata convocarea la data de 5.10.2012, data la care parata a procedat la intocmirea raportului de cercetare nr. 1128/5.10.2013. Astfel, potrivit confirmarii de primire, convocarea a fost receptionata de catre sotia reclamantului in data de 04.10.2012.
Totusi, angajatorul a incalcat flagrant prevederile legale referitoare la convocarea salariatului la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, care confereau acestuia dreptul la aparare, in conditiile in care convocarea, in scris, a salariatului de catre persoana imputernicita de angajator sa realizeze aceasta operatiune, nu precizeaza obiectul, data, ora si locul intrevederii si nu exista un act comunicat anterior concedierii prin care sa se comunice salariatului ca este supus unei proceduri de cercetare disciplinara.
Convocarea nr. 1108/02.10.2012 cuprinde mentiunea ca, in 24 de ore de la primirea acesteia, reclamantul sa se prezinte la sediul societatii pentru clarificarea situatiei, fiind pontat nemotivat. In raport de aceste mentiuni, salariatul nu a putut cunoaste termenul limita pana la care se poate prezenta, iar alegatia angajatorului ca au fost respectate drepturile reclamantului este una formala, in contextul in care nu putea calcula termenul de 24 de ore, astfel incat sa poata sustine ca raportul  de cercetare nr. 1128/5.10.2013 a fost emis dupa expirarea acestui termen, dat fiind ca nu cunostea ora la care reclamantul a primit convocarea. Curtea a constatat ca nici celelalte mentiuni obligatorii nu sunt cuprinse in convocarea nr. 1108/02.10.2012.
Realizarea cercetarii este o conditie imperativa a legii, intrucat ea reprezinta singura concretizare a garantiei de respectare a dreptului la aparare pe toata durata desfasurarii actiunii disciplinare de catre cei investiti cu dreptul de a aplica sanctiunea.
Potrivit art. 63 din Codul muncii, "concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii, poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile".
In baza art. 267 alin. (1) din Codul muncii, se sanctioneaza cu nulitatea absoluta masurile dispuse in lipsa efectuarii cercetarii prealabile.
Fata de aceste considerente, Curtea a respins recursul formulat de catre parata.