Impunere. Asigurari sociale de sanatate. Activitati independente

Impunere. Asigurari sociale de sanatate. Activitati independente

-Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002
-Legea nr. 95/2006

Este obligatorie plata contributiei la asigurarile sociale de sanatate, atat potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, cat si a Legii nr. 95/2006, chiar in absenta unui contract incheiat cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal,
Decizia civila nr. 8326 din 10 septembrie 2013, R.O.

Prin sentinta civila nr. 1070 din 26 septembrie 2012 pronuntata in dosarul nr. 1027/115/2012, Tribunalul Caras-Severin a respins actiunea formulata de reclamanta S.A.-M., in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Caras-Severin.
Prin decizia civila nr. 8326 din 10 septembrie 2013 din 10 septembrie 2013, pronuntata in dosarul nr. 1027/115/2012, Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta, retinandu-se ca potrivit dosarului prin Decizia de impunere nr. 882205/2.11.2011, parata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Caras-Severin a impus-o pe reclamanta pentru obtinerea de venituri din activitati independente, la plata unei contributii la sistemul asigurarilor de sanatate in suma de 4.787,47 lei, pentru perioada 01.01.2006 - 02.11.2011, in temeiul prevederilor Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.150/2002 si a Legii nr. 95/2006.
Potrivit art. 8 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, in vigoare pana la data de 28.05.2006 [respectiv art. 215 alin (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, in vigoare din 28.05.2006], sa depuna la Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Caras-Severin declaratiile anuale de venit si dovada platii contributiei la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate.
Aceste obligatii legale au fost prevazute prin prevederile art. 51, alin (2), lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate - act normativ aplicabil pana 28.05.2006 [respectiv art. 257, alin (2), lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, Titlul VIII - Asigurarile sociale de sanatate, in vigoare incepand cu data de 28.05.2006, data la care s-a abrogat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002]. Totodata, dispozitiile art. 8 din Ordinul Presedintelui C.N.A.S nr. 221/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contributia de asigurari sociale de sanatate (in vigoare pana la data de 24.09.2007 cand au fost abrogate de prevederile art. 3 din Ordinul nr. 617/2007) si respectiv art. 8 din Anexa la Ordinul Presedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobandirea calitatii de asigurat, respectiv de asigurat fara plata contributiei, precum si pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor datorate Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare, in vigoare de la data de 24.09.2007, prevad: "Contribuabilii care realizeaza venituri din activitati independente vireaza trimestrial contributia calculata la venitul estimat, pana la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru".
Impunerea din litigiu s-a stabilit prin consultarea bazei de date transmisa prin Protocol de la ANAF, intrucat in temeiul dispozitiilor art. 83 alin.(4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a contributiilor respectiv a contributiei de asigurari sociale de sanatate.
Deci, reclamanta a fost impusa raportat la veniturile realizate in anii fiscali 2006 - 2010 si venituri estimate pentru anul 2011, existente in baza de date transmisa conform Protocolului incheiat de parata cu ANAF.
Raportat la dispozitiile legale enumerate, Curtea retine ca sunt nefondate criticile din recurs privind modalitatea de impunere pentru ca  aceasta a avut ca temei legal venitul realizat dintr-o profesie independenta, respectiv avocatura, cuantumul contributiei s-a calculat functie de veniturile cu care recurenta a figurat in baza de date a ANAF, fara a exista o obligatie legala din partea paratei de a verifica personal existenta si cuantumul obligatiei catre FNUASS, cum fara temei legal se sustine prin recurs.
Curtea retine ca este nefondata si afirmatia potrivit careia decizia de impunere este adresata unei persoane fizice si nu celei care realizeaza venituri din profesii liberale, atata timp cat la capitolul 2 din decizie pct. 1, se mentioneaza ca natura venitului impus este din activitati independente.
Cum prevederile art. 51 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 si art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, au instituit obligatia de a se plati contributia din litigiu, sunt nefondate sustinerile recurentei legate de obligatia paratei de a o soma anual privind debitul principal si majorarile sau ca impunerea nu se putea calcula pe o perioada de 5 ani, pentru ca sustinerea contravine prevederilor art.131 alin. (1) Cod procedura fiscala, iar calculul majorarilor curge de la scadenta datoriei fiscale potrivit art. 119 din acelasi cod.
Curtea constata ca recursul este neintemeiat si cu privire la afirmatia legata de inexistenta unui contract incheiat cu parata, pentru ca art. 208 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 95/2006 consacra principiul participarii obligatorii la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea FNUSS, in scopul asigurarii unui minim de asistenta medicala pentru populatie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care nu pot contribui la formarea fondului, deci fondul este asigurat pe principiul solidaritatii.
Raportat la aceste considerente sunt irelevante cauzei prevederile art. 218 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006, invocata prin recurs, privind dreptul de alegere al furnizorului de servicii medicale sau ale casei de sanatate la care o persoana se asigura, pentru ca acest drept nu inlatura obligatia de plata a contributiei de asigurari de sanatate din veniturile realizate, atata timp cat fondul de asigurari este unic la nivelul tarii.
In concluzie, pentru motivele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.