Admisibilitate actiune partaj bunuri comune in prezenta unei tranzactii cu acelasi obiect

Admisibilitate actiune partaj bunuri comune in prezenta unei tranzactii cu acelasi obiect

-Codul civil din 1864: art. 1704 - art. 1711, art. 969, art. 948

In situatia unei tranzactii ce vizeaza sistarea in intregime a comunitatii de bunuri rezultata din casatoria partilor, nu mai pot fi invocate pretentii ulterioare privind drepturile patrimoniale (inclusiv, de creanta) dobandite de oricare dintre soti sub durata casatoriei lor.
Doar in situatia unor tranzactii partiale, forta acestui act juridic poate fi invocata numai cu privire la bunurile avute in vedere de copartasi, iar efectele ei nu se pot prelungi asupra altor bunuri, fiind admisibil un partaj suplimentar asupra acestor din urma bunuri.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila - complet specializat de familie si minori,
Decizia civila nr. 1148 din 24 septembrie 2013, C.R.

Prin sentinta civila nr. 582/24.01.2013 pronuntata de Judecatoria Arad in dosar nr. 14255/55/2012, s-a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii civile si s-a respins actiunea civila formulata de reclamanta G.A.M., in contradictoriu cu paratul A.A., pentru sistare comunitate de bunuri, nefiind acordate cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca partile s-au casatorit la data de 13.07.1996, casatorie ce a fost desfacuta, prin sentinta civila nr. 664/26.01.2010 din dosar nr. 14757/55/2009 a Judecatoriei Arad, iar ulterior inregistrarii actiunii de divort, 28.10.2009, partile au ajuns la o intelegere privind partajul, incheind tranzactia atestata la data de 16.11.2009 de avocat S.R., prin care partile si-au impartit bunurile comune.
Astfel, prin tranzactie, partile au convenit ca paratul ii "preda reclamantei urmatoarele bunuri mobile si sume de bani: autoturism [_] cu nr. de inmatriculare [_], mobilier aflat in imobilul situat in Arad, [_], la cererea reclamantei, in functie de necesitati, calculator, obiecte de uz casnic si suma de 8.300 euro".
Totodata, in tranzactia incheiata de parti s-a prevazut ca "partile de comun acord stabilesc ca numai au nici o pretentie reciproca in ce priveste alte bunuri mobile, bijuterii si sume de bani". 
Din actele depuse de reclamanta, s-a retinut ca sumele pretinse de aceasta au fost acordate de parat lui B.G., prin actul intitulat Conventie la data de 13.12.2007, astfel ca reclamanta, la data incheierii tranzactiei, dar si la data desfacerii casatoriei, cunostea de aceasta conventie si aceste sume de bani, care au fost investite de parat intre anii 2001-2007.
Prima instan?a a avut in vedere ca, potrivit art. 1704 - 1717 Codul civil din 1864, tranzactia este contractul prin care partile, urmarind sa puna capat unui proces existent sau sa preintampine declansarea unei proces iminent, isi fac concesii reciproce.
Potrivit art. 1711 Codul civil din 1864, tranzactiile au intre partile contractante puterea unei sentinte neapelabile.
Astfel, s-a concluzionat ca reclamanta, prin renuntarea expresa la orice alte pretentii cu privire la bunuri mobile, bijuterii si sume de bani, de care aceasta a stiut cu mult inainte de incheierea tranzactiei cu paratul, nu poate ridica pretentii cu privire la aceste sume de bani. In plus, s-a retinut ca reclamanta nu a invocat niciun motiv de anulare sau nulitate al tranzactiei incheiate cu paratul.
Prin decizia civila nr. 149/A/18.04.2013 pronuntata in dosarul cu acelasi numar, Tribunalul Arad a respins, ca nefondat, potrivit art. 296 C. pr. civ., apelul declarat de reclamanta G.A.M. impotriva sentintei primei instante, obligand-o totodata, pe apelanta la plata catre intimat a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca, in mod corect prima instanta a valorificat dispozitiile art. 1704, 1711 Codul civil din 1864, considerand inadmisibila actiunea civila formulata de reclamanta, ca urmare a faptului ca nu exista niciun motiv de anulare sau nulitate a tranzactiei incheiate de parti la 16.11.2009 (f.14 dosar prima instanta), tranzactie prin care acestea au aratat expres cu ocazia divortului ca "nu mai au nicio pretentie reciproca in ce priveste alte bunuri mobile, bijuterii si sume de bani".
Cu privire critica apelantei ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile art. 1709, 1710 Codul civil din 1864, in sensul ca renuntarea expresa la suma de bani din cuprinsul tranzactiei nu indeplineste conditiile necesare si obligatorii ale obiectului oricarei conventii, acela de a fi determinat sau determinabil (art. 948 Cod civil din 1864), s-a apreciat de catre tribunal ca este neintemeiata.
Asadar, in consens cu opinia primei instante, tribunalul a considerat ca obiectul tranzactiei partilor - cu referire concreta la sume de bani - este cel putin determinabil, in sensul ca se refera la eventualele pretentii banesti pe care reclamanta le-ar fi putut pretinde de la parat cu ocazia partajarii amiabile a bunurilor dobandite in comun pe durata casatoriei acestora. 
[_]
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs in termenul prevazut de lege, reclamanta G.A.M., solicitand, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (3). si 5 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 5, 8 si 9 C. pr. civ., admiterea recursului, casarea hotararii, in principal, iar, in subsidiar modificarea, in tot, prin admiterea apelului; respingerea exceptiei de inadmisibilitate si trimiterea cauzei spre rejudecare, sustinand ca niciuna din instantele inferioare nu a procedat la cercetarea fondului, fara cheltuieli de judecata in aceasta faza procesuala.
[_]
Prin decizia civila nr. 1148 din 24 septembrie 2013, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamanta G.A.M. impotriva deciziei civile nr. 149/A/18.04.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 14255/55/2012, in contradictoriu cu intimatul A.A.
Examinand decizia atacata, prin prisma motivelor invocate, in limitele trasate a art. 304 si art. 306 alin. (2) C. pr. civ., fata de dispozitiile art. 1704 - 1717 Codul civil din 1864, coroborate cu cele ale art. 969 C. civ. si art. 129 alineatul ultim C. pr. civ., Curtea constata ca prezentul recurs nu este intemeiat, atat Judecatoria Arad, cat si Tribunalul Arad pronuntand hotarari temeinice si legale, pentru considerentele expuse in cuprinsul acestora si pe care instanta de recurs si le insuseste in intregime.
Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 1704 si art. 1711 C.civ., Curtea constata ca instantele anterioare au decelat corect obiectul, continutul si efectele tranzactiei incheiate de parti.
Astfel, din actul incheiat la data de 16.11.2009 rezulta cu evidenta ca tranzactia partilor nu a privit anumite bunuri individual determinate, ci insasi comunitatea de bunuri a partilor, rezultata in urma casatoriei lor, desfacuta prin divort, privita ca o universalitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial, incluzand, deci, si eventualele drepturi de creanta ce ar fi fost dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei.
Partile au convenit modalitatea in care inteleg sa isi imparta bunurile comune, pe calea tranzactiei aratate, ce are un continut clar, nefiind necesare lamuriri suplimentare prin apelarea la dispozitiile legale in materie de interpretare a clauzelor contractuale confuze.
Este adevarat ca, potrivit prevederilor art. 1711 Codul civil din 1864, tranzactiile au puterea unei sentinte neapelabile, insa aceasta formulare nu este intrutotul exacta, deoarece tranzactia este conventia partilor, obligatorie pentru acestea ca si legea, potrivit dispozitiilor art. 1704 C. civ. coroborat cu art. 969 C. civ.
In consecinta, continutul unei astfel de conventii nu este supusa cailor de atac prevazute de legea procesual civila, ci poate fi desfiintata, ca orice contract, pe calea actiunii in anulare sau constatarea nulitatii absolute.
In cauza, reclamanta nu a solicitat instantei sa se constate nulitatea acesteia sau sa dispuna anularea, astfel ca ea produce efectele juridice scontate de parti la incheierea ei, fiind obligatorie pentru acestea, dar si pentru instanta.
Avand in vedere obiectul tranzactiei, astfel cum rezulta din continutul sau (si anume, sistarea comunitatii de bunuri a sotilor) in mod just a fost respinsa actiunea in pretentii de fata, ce tinde la partajarea unui drept de creanta nascut in timpul casatoriei partilor. Este adevarat ca, in situatia unor tranzactii partiale, forta acestui act juridic poate fi invocata numai cu privire la bunurile avute in vedere de copartasi, iar efectele ei nu se pot prelungi asupra altor bunuri, fiind admisibil un partaj suplimentar asupra acestor din urma bunuri, insa in ipoteza de fata nu suntem in situatia unei tranzactii partiale.
Din tehnica de redactare folosita in conventie rezulta de o maniera evidenta faptul ca partile au inteles sa-si sisteze comunitatea de bunuri in intregime. Edificatoare in acest sens sunt urmatoarele expresii: "Subsemnatii A.A. si A.A.M. ... pentru a stinge orice viitor litigiu civil avand ca obiect impartire bunuri comune convenim urmatoarele..."; " Partile de comun acord stabilesc ca nu mai au nicio pretentie reciproca in ce priveste alte bunuri mobile, bijuterii si sume de bani".
Ca atare, concluzia ce se impune este ca ne aflam in situatia unei tranzactii ce vizeaza sistarea in intregime a comunitatii de bunuri rezultata din casatoria partilor, nemaiputand fi invocate pretentii ulterioare privind drepturile patrimoniale (inclusiv, de creanta) dobandite de oricare dintre soti sub durata casatoriei lor.
In consecinta, Curtea constata ca nu sunt intemeiate sustinerile recurentei privind obiectul nedeterminat sau nedeterminabil al renuntarii sale la oricare pretentii ulterioare.
Este indiscutabil ca, art. 1709 si 1710 Codul civil din 1864 instituie regula ca tranzactiile vizeaza obiectul avut in vedere de parti, renuntarile la drepturi fiind de stricta interpretare, insa, tranzactia presupune existenta unor concesii reciproce ale partilor, fara a se confunda cu achiesarea (recunoasterea unei pretentii adverse) sau cu desistarea (renuntarea la o pretentie proprie), care niciodata nu isi gaseste echivalentul intr-o recunoastere sau renuntare a partii potrivnice. Ca atare, nu va putea fi retinuta, ca intemeiata, afirmatia recurentei privind inexistenta renuntarii sale la dreptul de creanta dedus judecatii in prezentul dosar, atata timp cat insasi reclamanta a semnat actul prin care afirma ca nu mai are nicio pretentie decurgand din comunitatea de bunuri a sotilor, mentionand expres si sintagma "sume de bani" in fraza citata anterior, fiind vorba de un obiect cel putin determinabil.
Tranzactia partilor are acelasi obiect cu prezentul proces si anume impartirea bunurilor comune ale sotilor, fiind just retinut efectul existentei tranzactiei partilor cu privire la pretentia dedusa judecatii in prezentul litigiu.
Cu privire la afirmatia recurentei privind faptul ca acest drept de creanta nu ii era cunoscut, Curtea constata ca nu este intemeiata, atata timp cat, chiar in cuprinsul actiunii introductive arata ca sumele de bani au fost investite cu acordul sau in perioada 2001-2007 la amenajarea punctului de lucru S.C. "B.T." S.R.L. Arad.