Procuror. Legitimare procesuala activa pentru sesizarea instantei civile cu actiuni avand ca obiect desfiintarea totala ori partiala a unui inscris falsificat
(Decizie nr. 1097 din data de 18.09.2013 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara)Procuror. Legitimare procesuala activa pentru sesizarea instantei civile cu actiuni avand ca obiect desfiintarea totala ori partiala a unui inscris falsificat
-Codul de procedura civila: art. 45 alin. (1) teza finala
-Codul de procedura penala: art. 245 alin. (1) lit. c1
-Inalta Curte de Casatie si Justitie: Decizia nr. 2/17.01.2011 (RIL)
Procurorul are calitate procesuala activa pentru a sesiza instanta civila cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, cand actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1097 din 18 septembrie 2013, G.O.
Prin sentinta civila nr. 1641/16.05.2012, pronuntata in dosarul nr. 767/208/2010, Judecatoria Caransebes a admis sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes si in parte pretentiile reclamantei C.A.
A constatat nulitatea depozitiei de martor a paratei P.A., data in dosarul succesoral nr. 18-19/2002 al BNP C.L.V., inscris aflat la fila 20 in dosarul nr. 2820/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes.
A constatat nulitatea mentiunilor din certificatul de mostenitor nr. 14/13.06.2012, emis de BNP C.L.V. in acelasi dosar succesoral, inscris aflat la fila 4 a dosarului penal, doar in ceea ce priveste aspectul ca parata G.I. (nascuta O.) este singura mostenitoarea defunctului V.S. junior.
A respins celelalte pretentii ale reclamantei C.A.
A respins exceptia tardivitatii sesizarii Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes, invocata de parata G.I.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca la 3.06.2002, cu ocazia dezbaterii succesiunii din dosarul succesoral nr. 18-19/2002, parata G.I. a declarat in fata notarului public V.C.I. ca ea este succesoarea defunctilor V.S. decedat la 9.12.1971 si V.S. junior decedat la 3.09.1985.
Cu aceasta ocazie, parata P.A. a dat declaratie de martor in care a mentionat ca succesorul lui V.S. senior este V.S. junior, fiul lui, iar dupa acesta din urma a ramas o nepoata de fiica predecedata, respectiv G.I., nascuta O. (fiica lui O.I.), care i-a preluat averea compusa din casa si terenuri, iar alti mostenitori nu au ramas.
Notarul public a emis certificatul de mostenitor nr. 14/3.06.2002, in care s-au mentionat bunurile succesorale ramase de pe urma defunctului V.S. senior si ca succesorul sau este V.S. junior, respectiv masa succesorala ramasa in urma defunctului V.S. junior si ca succesoare a acestuia a fost mentionata doar G.I. (n. O.), in calitate de nepoata de fiica predecedata.
In realitate, succesorii legali ai defunctului V.S. junior erau atat parata G.I., cat si reclamanta C.A. (fiica a defunctului), dar si M.M. (decedata la 26.04.2008), de asemenea fiica a defunctului.
Emiterea certificatului de mostenitor nr. 14/3.06.2002 l-a determinat pe numitul C.C. (fiul lui M.M.) sa promoveze o actiune in anularea actului care a facut obiectul dosarului nr. 2380/208/2008. respectiv 2380.1/208/2008 al Judecatoriei Caransebes, finalizat prin respingerea actiunii reclamantului pe motiv ca este prescrisa, nulitatea actului fiind una relativa.
In prezenta speta, prima instanta a constatat insa ca opereaza o nulitate absoluta, fiind incidenta cauza de nulitate frauda la lege, actiune imprescriptibila, intrucat prin Rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes din 26.02.2010 emisa in dosarul 2820/P/2009, fata de paratele G.I. si P.A. s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru infractiunile de fals in declaratii si uz de fals prevazute de art. 292 si 291 C. pen., respectiv doar infractiunea prevazuta de art. 292 C. pen.
Parchetul de pe langa Judecatoria Caransebes a constatat existenta falsului, iar solutia Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes nu a fost atacata cu plangere de catre paratele G.I. si P.A.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca neintemeiata exceptia tardivitatii sesizarii formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Caransebes.
Avand in vedere faptul ca declaratia paratei P.A. data in fata notarului public si implicit mentiunile din certificatul de mostenitor 14/0.03.2002, in ceea ce priveste aspectul ca parata G.I. este singura succesoare a defunctului V.S. junior, nu corespund realitatii, instanta a constatat nulitatea acestora, sens in care a tinut seama de dispozitiile art. 184 C. pr. civ., art. 228 alin. (6), art. 245 alin. (1) lit. c1) C. pr. pen.
Instanta a respins celelalte pretentii ale reclamantei C.A., deoarece restul mentiunilor din certificatul de mostenitor sunt conforme cu realitatea.
Impotriva Sentintei civile nr. 1641 din 16 mai 2012 a Judecatoriei Caransebes a declarat apel parata G.I., iar prin Decizia civila nr. 36 din 6 martie 2013, pronuntata in dosarul nr. 767/208/2010, Tribunalul Caras-Severin a admis apelul, a anulat sentinta apelata si a respins sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes, retinand exceptia lipsei calitatii procesual active a acestuia.
Prin Decizia civila nr. 1097/R din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamanta C.A., a casat Decizia civila nr. 36 din 6 martie 2013 a Tribunalului Caras-Severin si a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a avut in vedere considerentele mai jos redate:
Instanta de apel a retinut exceptia lipsei calitatii procesuale active a Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes.
In sustinerea acestei exceptii, instanta de apel a retinut ca notiunea de inscris falsificat, pentru a carui anulare procurorul poate sesiza instanta civila, are in vedere inscrisul ca "instrument", iar nu ca "negotium" si ca in acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii prin Decizia nr. XV/2005 (iar nu 2009, cum din eroare apare in hotarare). A concluzionat ca, din moment ce prin sesizarea procurorului se vizeaza constatarea nulitatii unui act juridic, respectiv a certificatului de mostenitor ("negotium"), iar nu a inscrisului, legitimare procesuala activa au doar mostenitorii care au fost vatamati in drepturile lor.
Aceasta constatare a instantei de apel si solutia de respingere a sesizarii Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes sunt gresite si se bazeaza pe o interpretare si aplicare gresita a art. 245 C. pr. pen.
Prin Decizia nr. XV/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie a solutionat recursul in interesul legii promovat pentru interpretarea art. 14 alin. (3) lit. a) din Codul de procedura penala si a art. 184 din Codul de procedura civila, prin raportare la art. 45 alin. (1) din Codul de procedura civila si a stabilit ca procurorul are calitatea de a exercita in fata instantei civile actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat numai in cazurile prevazute de art. 45 alin. (1) din Codul de procedura civila, in celelalte cazuri, aceeasi actiune apartinand partilor.
Ulterior pronuntarii acestei decizii in interesul legii, a fost adoptata Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi.
Prin art. I pct. 132 din Legea nr. 356/2006 au fost modificate prevederile art. 245 din Codul de procedura penala, prin care se stabilesc masurile care se dispun de procuror prin ordonanta de incetare a urmaririi penale, in sensul ca dupa lit. c) a alin. (1) s-a introdus o noua litera, litera c1).
Prevederile art. 245 alin. (1) lit. c1) din Codul de procedura penala prevad ca prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dispune si asupra "sesizarii instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris".
Art. 249 alin. (2) si art. 228 alin. (6) teza finala din Codul de procedura penala prevad ca dispozitiile art. 245 alin. (1) lit. c1) din acelasi cod sunt aplicabile si in cazul in care procurorul dispune neinceperea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala.
Intrucat s-a constatat o practica neunitara a instantelor judecatoresti si in privinta sferei de aplicare a art. 245 alin. (1) lit. c1) C. pr. pen., a fost promovat un recurs in interesul legii, solutionat de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 2/17.01.2011, prin care s-a concluzionat ca "Procurorul are legitimare procesuala activa de a formula actiunea civila pentru desfiintarea, in tot sau in parte, a unui inscris falsificat, atunci cand actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata".
Mai mult, instanta suprema a retinut in considerentele deciziei mentionate ca vointa legiuitorului a fost in sensul de a conferi legitimare procesuala activa procurorului de a formula actiune pentru desfiintarea totala ori partiala a unui inscris ori de cate ori pronunta una din solutiile de netrimitere in judecata, anume de incetare a urmaririi penale sau, dupa caz, de neincepere a urmaririi penale ori de scoatere de sub urmarire penala.
Expresia "se dispune", folosita de legiuitor in art. 245 alin. (1) din Codul de procedura penala, dovedeste faptul ca, in situatia data, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat sa sesizeze instanta civila.
Prin urmare, nu numai ca procurorul are calitate procesuala activa in asemenea cazuri de a sesiza instanta civila, dar este obligat prin lege sa o faca.
Nici textele de lege invocate si nici in cele doua decizii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu se face precizarea ca se are in vedere inscrisul (falsificat) ca "instrument", iar nu ca "negotium".
Pe de alta parte, in speta, sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes a fost insusita de reclamanta C.A., cea care se pretinde vatamata in drepturile succesorale prin certificatul de mostenitor nr. 14/2002, aspect pe care instanta de apel nu l-a avut in vedere, nepronuntandu-se sub nici o forma asupra cererii reclamantei C.A.
In consecinta, intrucat solutia instantei de apel s-a bazat exclusiv pe retinerea gresita a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes, s-a impus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
-Codul de procedura civila: art. 45 alin. (1) teza finala
-Codul de procedura penala: art. 245 alin. (1) lit. c1
-Inalta Curte de Casatie si Justitie: Decizia nr. 2/17.01.2011 (RIL)
Procurorul are calitate procesuala activa pentru a sesiza instanta civila cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, cand actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1097 din 18 septembrie 2013, G.O.
Prin sentinta civila nr. 1641/16.05.2012, pronuntata in dosarul nr. 767/208/2010, Judecatoria Caransebes a admis sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes si in parte pretentiile reclamantei C.A.
A constatat nulitatea depozitiei de martor a paratei P.A., data in dosarul succesoral nr. 18-19/2002 al BNP C.L.V., inscris aflat la fila 20 in dosarul nr. 2820/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes.
A constatat nulitatea mentiunilor din certificatul de mostenitor nr. 14/13.06.2012, emis de BNP C.L.V. in acelasi dosar succesoral, inscris aflat la fila 4 a dosarului penal, doar in ceea ce priveste aspectul ca parata G.I. (nascuta O.) este singura mostenitoarea defunctului V.S. junior.
A respins celelalte pretentii ale reclamantei C.A.
A respins exceptia tardivitatii sesizarii Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes, invocata de parata G.I.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca la 3.06.2002, cu ocazia dezbaterii succesiunii din dosarul succesoral nr. 18-19/2002, parata G.I. a declarat in fata notarului public V.C.I. ca ea este succesoarea defunctilor V.S. decedat la 9.12.1971 si V.S. junior decedat la 3.09.1985.
Cu aceasta ocazie, parata P.A. a dat declaratie de martor in care a mentionat ca succesorul lui V.S. senior este V.S. junior, fiul lui, iar dupa acesta din urma a ramas o nepoata de fiica predecedata, respectiv G.I., nascuta O. (fiica lui O.I.), care i-a preluat averea compusa din casa si terenuri, iar alti mostenitori nu au ramas.
Notarul public a emis certificatul de mostenitor nr. 14/3.06.2002, in care s-au mentionat bunurile succesorale ramase de pe urma defunctului V.S. senior si ca succesorul sau este V.S. junior, respectiv masa succesorala ramasa in urma defunctului V.S. junior si ca succesoare a acestuia a fost mentionata doar G.I. (n. O.), in calitate de nepoata de fiica predecedata.
In realitate, succesorii legali ai defunctului V.S. junior erau atat parata G.I., cat si reclamanta C.A. (fiica a defunctului), dar si M.M. (decedata la 26.04.2008), de asemenea fiica a defunctului.
Emiterea certificatului de mostenitor nr. 14/3.06.2002 l-a determinat pe numitul C.C. (fiul lui M.M.) sa promoveze o actiune in anularea actului care a facut obiectul dosarului nr. 2380/208/2008. respectiv 2380.1/208/2008 al Judecatoriei Caransebes, finalizat prin respingerea actiunii reclamantului pe motiv ca este prescrisa, nulitatea actului fiind una relativa.
In prezenta speta, prima instanta a constatat insa ca opereaza o nulitate absoluta, fiind incidenta cauza de nulitate frauda la lege, actiune imprescriptibila, intrucat prin Rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes din 26.02.2010 emisa in dosarul 2820/P/2009, fata de paratele G.I. si P.A. s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru infractiunile de fals in declaratii si uz de fals prevazute de art. 292 si 291 C. pen., respectiv doar infractiunea prevazuta de art. 292 C. pen.
Parchetul de pe langa Judecatoria Caransebes a constatat existenta falsului, iar solutia Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes nu a fost atacata cu plangere de catre paratele G.I. si P.A.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca neintemeiata exceptia tardivitatii sesizarii formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Caransebes.
Avand in vedere faptul ca declaratia paratei P.A. data in fata notarului public si implicit mentiunile din certificatul de mostenitor 14/0.03.2002, in ceea ce priveste aspectul ca parata G.I. este singura succesoare a defunctului V.S. junior, nu corespund realitatii, instanta a constatat nulitatea acestora, sens in care a tinut seama de dispozitiile art. 184 C. pr. civ., art. 228 alin. (6), art. 245 alin. (1) lit. c1) C. pr. pen.
Instanta a respins celelalte pretentii ale reclamantei C.A., deoarece restul mentiunilor din certificatul de mostenitor sunt conforme cu realitatea.
Impotriva Sentintei civile nr. 1641 din 16 mai 2012 a Judecatoriei Caransebes a declarat apel parata G.I., iar prin Decizia civila nr. 36 din 6 martie 2013, pronuntata in dosarul nr. 767/208/2010, Tribunalul Caras-Severin a admis apelul, a anulat sentinta apelata si a respins sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes, retinand exceptia lipsei calitatii procesual active a acestuia.
Prin Decizia civila nr. 1097/R din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamanta C.A., a casat Decizia civila nr. 36 din 6 martie 2013 a Tribunalului Caras-Severin si a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a avut in vedere considerentele mai jos redate:
Instanta de apel a retinut exceptia lipsei calitatii procesuale active a Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes.
In sustinerea acestei exceptii, instanta de apel a retinut ca notiunea de inscris falsificat, pentru a carui anulare procurorul poate sesiza instanta civila, are in vedere inscrisul ca "instrument", iar nu ca "negotium" si ca in acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii prin Decizia nr. XV/2005 (iar nu 2009, cum din eroare apare in hotarare). A concluzionat ca, din moment ce prin sesizarea procurorului se vizeaza constatarea nulitatii unui act juridic, respectiv a certificatului de mostenitor ("negotium"), iar nu a inscrisului, legitimare procesuala activa au doar mostenitorii care au fost vatamati in drepturile lor.
Aceasta constatare a instantei de apel si solutia de respingere a sesizarii Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes sunt gresite si se bazeaza pe o interpretare si aplicare gresita a art. 245 C. pr. pen.
Prin Decizia nr. XV/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie a solutionat recursul in interesul legii promovat pentru interpretarea art. 14 alin. (3) lit. a) din Codul de procedura penala si a art. 184 din Codul de procedura civila, prin raportare la art. 45 alin. (1) din Codul de procedura civila si a stabilit ca procurorul are calitatea de a exercita in fata instantei civile actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat numai in cazurile prevazute de art. 45 alin. (1) din Codul de procedura civila, in celelalte cazuri, aceeasi actiune apartinand partilor.
Ulterior pronuntarii acestei decizii in interesul legii, a fost adoptata Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi.
Prin art. I pct. 132 din Legea nr. 356/2006 au fost modificate prevederile art. 245 din Codul de procedura penala, prin care se stabilesc masurile care se dispun de procuror prin ordonanta de incetare a urmaririi penale, in sensul ca dupa lit. c) a alin. (1) s-a introdus o noua litera, litera c1).
Prevederile art. 245 alin. (1) lit. c1) din Codul de procedura penala prevad ca prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dispune si asupra "sesizarii instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris".
Art. 249 alin. (2) si art. 228 alin. (6) teza finala din Codul de procedura penala prevad ca dispozitiile art. 245 alin. (1) lit. c1) din acelasi cod sunt aplicabile si in cazul in care procurorul dispune neinceperea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala.
Intrucat s-a constatat o practica neunitara a instantelor judecatoresti si in privinta sferei de aplicare a art. 245 alin. (1) lit. c1) C. pr. pen., a fost promovat un recurs in interesul legii, solutionat de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 2/17.01.2011, prin care s-a concluzionat ca "Procurorul are legitimare procesuala activa de a formula actiunea civila pentru desfiintarea, in tot sau in parte, a unui inscris falsificat, atunci cand actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata".
Mai mult, instanta suprema a retinut in considerentele deciziei mentionate ca vointa legiuitorului a fost in sensul de a conferi legitimare procesuala activa procurorului de a formula actiune pentru desfiintarea totala ori partiala a unui inscris ori de cate ori pronunta una din solutiile de netrimitere in judecata, anume de incetare a urmaririi penale sau, dupa caz, de neincepere a urmaririi penale ori de scoatere de sub urmarire penala.
Expresia "se dispune", folosita de legiuitor in art. 245 alin. (1) din Codul de procedura penala, dovedeste faptul ca, in situatia data, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat sa sesizeze instanta civila.
Prin urmare, nu numai ca procurorul are calitate procesuala activa in asemenea cazuri de a sesiza instanta civila, dar este obligat prin lege sa o faca.
Nici textele de lege invocate si nici in cele doua decizii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu se face precizarea ca se are in vedere inscrisul (falsificat) ca "instrument", iar nu ca "negotium".
Pe de alta parte, in speta, sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes a fost insusita de reclamanta C.A., cea care se pretinde vatamata in drepturile succesorale prin certificatul de mostenitor nr. 14/2002, aspect pe care instanta de apel nu l-a avut in vedere, nepronuntandu-se sub nici o forma asupra cererii reclamantei C.A.
In consecinta, intrucat solutia instantei de apel s-a bazat exclusiv pe retinerea gresita a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes, s-a impus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Falsificari (infractiuni de); Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Schimbarea calificarii legale a infractiunii, potrivit noului Cod penal. Impacarea partilor. Consecinte: incetarea procesului penal - Decizie nr. 404/A din data de 07.05.2014Infractiunea de tentativa de omor si infractiunea de loviri sau alte violente. Delimitarea continutului constitutiv al celor doua infractiuni. Schimbarea incadrarii juridice in raport de criteriile care caracterizeaza, potrivit probelor administrate, c - Decizie nr. 391/A din data de 05.05.2014
Individualizarea judiciara a regimului sanctionatoriu penal. Aplicarea noului Cod penal. Renuntarea la aplicarea pedepsei. Conditii - Decizie nr. 393/A din data de 05.05.2014
Fapta penala prevazuta de Codul penal anterior, dezincriminata de noul Cod penal. Aplicarea legii penale mai favorabile - Decizie nr. 420/A din data de 12.05.2014
Citarea inculpatului in procesul penal. Schimbarea locului de citare. Neinformarea organului judiciar de catre inculpat asupra locului in care urmeaza a fi citat. Solutionarea cauzei penale cu citarea inculpatului la domiciliul cunoscut si prin afisare - Decizie nr. 340/A din data de 14.04.2014
Revizuire intemeiata pe prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Cerere nefondata - Decizie nr. 4802 din data de 27.05.2014
Recurs nul. Imputernicire avocatiala emisa fara contract de asistenta juridica - Decizie nr. 3932 din data de 06.05.2014
Cheltuieli medicale efectuate in Germania. Cuantumul sumei de restituit - Decizie nr. 4241 din data de 13.05.2014
Revizuire drepturi de pensie. Emiterea deciziei de revizuire a pensiei - Decizie nr. 552 din data de 04.06.2014
Recalculare pensie. Imposibilitatea valorificarii unor venituri pentru care s-a emis, anterior, o decizie de respingere, ce nu a fost contestata - Decizie nr. 551 din data de 04.06.2014
Demisie fara preaviz. Consecinta neindeplinirii cerintelor legale privitoare la demisia fara preaviz. Momentul pana la care se poate emite o decizie de concediere disciplinara a salariatului care a formulat o cerere de demisie - Decizie nr. 457 din data de 14.05.2014
Decizie de imputare. Nulitatea absoluta a deciziei de imputare - Decizie nr. 536 din data de 04.06.2014
Decizie de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Continut. Sanctiunea necuprinderii elementelor obligatorii in decizia de concediere - Decizie nr. 273 din data de 02.04.2014
Societate cu raspundere limitata. Cererea asociatului indreptatit, potrivit legii, de convocare a adunarii generale a asociatilor, de catre administratorul societatii. Refuzul convocarii. Remediul legal - autorizarea convocarii adunarii generale de cat - Decizie nr. 515 din data de 03.07.2014
Societate cu raspundere limitata. Actiune in anulare a hotararii adunarii generale a asociatilor. Convocarea asociatului reclamant la adresa cunoscuta de organul de administratie al societatii. Schimbarea adresei asociatului reclamant. Obligatia asocia - Decizie nr. 299/R din data de 08.05.2014
Procedura insolventei. Renuntarea practicianului in insolventa de a exercita, in continuare, mandatul de administrator judiciar, in consortiu cu un alt practician in insolventa. Regim juridic aplicabil. Dreptul practicianului in insolventa renuntator - Decizie nr. 213 din data de 02.04.2014
5. Procedura insolventei. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor, cu referire la nelegala constituire a comitetului creditorilor. Natura juridica a conflictului de interese pentru exercitiul dreptului de vot in cadrul adunarii creditorilor - Decizie nr. 296/R din data de 08.05.2014
Contract de asigurare "CASCO". Producerea evenimentului asigurat. Regimul juridic al efectelor contractului asupra obligatiei de despagubire, intinderii daunei si exonerarii asiguratorului de plata despagubirii. Lipsa dovezii privind intentia asiguratu - Decizie nr. 232 din data de 09.04.2014
Conflict material de competenta negativ. Caracterul special si unitar al reglementarii cererilor institutiei debitoare potrivit O.G. nr. 22/2002. Instanta competenta material sa solutioneze cererile formulate sub acest regim juridic-instanta de executare - Decizie nr. 12 din data de 03.07.2014
Bilet la ordin "in alb". Opozitie la executare. Cercetarea cerintelor de valabilitate in raport cu specia biletului la ordin, normele BNR si Legea nr. 58/1934. Conditia semnarii biletului la ordin de catre emitent. Dreptul beneficiarului si posesorilor - Decizie nr. 211 din data de 31.03.2014