Exceptia autoritatii de lucru judecat si prezumtia puterii de lucru judecat. Delimitare

Exceptia autoritatii de lucru judecat si prezumtia puterii de lucru judecat. Delimitare

-Codul civil din 1864: art. 1201
-Codul de procedura civila din 1865: art. 137

Autoritatea de lucru judecat impune conditia identitatii de actiune care, potrivit legii, reclama acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti, in timp ce prezumtia puterii de lucru judecat presupune diversitatea de actiuni si identitatea de chestiuni, avand la baza regula ca o hotarare judecatoreasca irevocabila nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1188 din 25 septembrie 2013, G.O.

Prin Decizia civila nr. 61 din 30.01.2013, Tribunalul Timis a respins apelul declarat de reclamanta C.N. impotriva Sentintei civile nr. 1687 din 12.12.2012, pronuntata de Judecatoria Lugoj.
Prin urmare, Tribunalul a mentinut hotararea primei instante, care a admis exceptia puterii de lucru judecat a Sentintei civile nr. 1131/20.04.2011 (ramasa irevocabila), pronuntata de Judecatoria Lugoj, in dosarul nr. 2139/252/2009, si a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta impotriva paratei P.E., avand ca obiect granituire.
Impotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamanta recurenta C.N., solicitand admiterea recursului si, in principal, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea expertizei tehnice, iar in subsidiar, modificarea sentintei in sensul admiterii cererii principale.
In motivare, reclamanta recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., reiterand motivele din apel si aratand ca instanta a incalcat dispozitiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ., retinand incidenta puterii de lucru judecat, fara a motiva incidenta in speta a identitatii obiectului, cauzei si partilor, desi acest aspect este necesar pentru dovedirea lucrului judecat.
Recurenta a mai aratat ca instanta a facut confuzie intre autoritatea de lucru judecat si puterea de lucru judecat, neobservand distinctia dintre ele, in sensul ca autoritatea de lucru judecat reprezinta o calitate atasata hotararii de la momentul adoptarii ei si pana la expirarea termenului de executare a cailor de atac de reformare sau de retractare ori, dupa caz, pana la respingerea acestora, iar puterea de lucru judecat este o calitate atasata hotararii, care nu mai poate fi reformata sau retractata.
Astfel, a precizat ca intre cele doua litigii nu exista indeplinita niciuna dintre conditiile stipulate de lege privind identitatea de obiect, parti si cauza. Totodata, recurenta a sustinut aplicarea gresita a legii, in sensul eludarii necesitatii anularii hotararii primei instante, in vederea administrarii unui probatoriu neviciat, intrucat in considerentele hotararii primei instante se arata in mod ferm ca prin dispozitivul sentintei civile nr. 1131/20.04.2011 nu s-a mentionat modalitatea in care se face partajarea, aspect care va putea fi deslusit printr-o expertiza topografica care sa clarifice situatia de facto, corespunzatoare folosintei indelungate, intrucat nu exista semne exterioare vizibile.
Prin intampinare, parata intimata P.E. a solicitat respingerea recursului, motivand ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., intrucat hotararea este motivata si nu s-a facut confuzie intre autoritatea de lucru judecat si puterea de lucru judecat, retinandu-se corect ca, odata ce ambele parti au uzucapat o suprafata precis determinata printr-un raport de expertiza efectuat intr-un proces anterior de partajare, puterea de lucru judecat a acestei hotarari nu mai poate fi contestata intr-un alt proces, fiind neintemeiate sustinerile recurentei referitoare la cerintele prevazute de art. 1201 C. civ. si art. 166 C. pr. civ.
Prin Decizia civila nr. 1188 din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamanta C.N. impotriva Deciziei civile nr. 61 din 30 ianuarie 2013, pronuntata de Tribunalul Timis.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste nelegalitatea hotararii recurate din perspectiva nerespectarii dispozitiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ., Curtea a constatat ca este neintemeiata critica recurentei, deoarece hotararea cuprinde suficiente motive, pertinente, concludente si necontradictorii, care sprijina solutia de respingere a apelului, pronuntata de catre instanta de apel.
Cat priveste pretinsa confuzie facuta de catre instanta de apel intre autoritatea de lucru judecat si puterea de lucru judecat, Curtea a apreciat ca nu se confirma sustinerile recurentei.
Astfel, Curtea a avut in vedere ca, din punct de vedere procesual, autoritatea de lucru judecat indeplineste doua functii: una de exceptie si alta de prezumtie. Exceptia autoritatii de lucru judecat are la baza regula ca actiunea nu poate fi judecata decat o singura data si impune conditia identitatii de actiune care, potrivit legii, reclama acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti, aceasta exceptie, prin efectul ei negativ interzicand judecarea repetata a aceleiasi pricini. In schimb, prezumtia (exceptia) puterii de lucru judecat are la baza regula ca o hotarare judecatoreasca irevocabila nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (efectul pozitiv al puterii de lucru judecat). Asadar, spre deosebire de exceptia autoritatii de lucru judecat, puterea de lucru judecat presupune diversitate de actiuni si identitate de chestiuni.
Or, in speta de fata ambele instante au retinut in mod corect ca opereaza puterea de lucru judecat, intrucat in procesul anterior, in care recurenta si intimata au avut calitate de parti, prin Sentinta civila nr. 1131din 20 aprilie 2011, pronuntata de Judecatoria Lugoj in dosarul nr. 2139/252/2009, s-a realizat delimitarea proprietatilor limitrofe ale partilor, in cadrul actiunii in uzucapiune, mentionandu-se ca partajarea imobilului se face conform variantei 1 din raportul de expertiza ce face parte integranta din sentinta, asa incat prin actiunea de fata (in granituire) se urmareste aceeasi finalitate, fiind evidenta identitatea de chestiuni, care nu mai poate fi repusa in discutie.
Asa fiind, Curtea a apreciat ca hotararea recurata este legala, astfel ca in baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. a respins recursul reclamantei.