Expropriere. Criteriile de stabilire a despagubirii

Expropriere. Criteriile de stabilire a despagubirii

-Legea nr. 33/1994: art. 26 alin. (1) (2)

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 "despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite", iar conform aliniatului (2) al aceluiasi articol "la calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite luand in considerare si dovezile prezentate de acestia".
Asadar, textul legal de mai sus instituie, in sarcina expertilor si a instantei obligatia legala de stabilire a cuantumului despagubirilor pe baza metodei comparatiei directe, care sa aiba in vedere terenuri instrainate, cu caracteristici similare, astfel ca folosirea altor criterii este nelegala.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1025 din 11 septembrie 2013, G.O.

Prin Decizia civila nr. 1025 din 11 septembrie 2013, Curtea de Apel Timisoara a admis recursurile declarate de reclamanta M.E. si Statul Roman reprezentat de M.T.I. prin CNADNR impotriva Sentintei civile nr. 1257 din 25 martie 2013 a Tribunalului Arad, pe care a casat-o si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a avut in vedere considerentele de mai jos.
Potrivit art. 1 din Legea nr.33/1994 "exproprierea de imobile, in tot sau in parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publica, dupa o dreapta si prealabila despagubire (_)", iar conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 "in termen de 20 de zile calendaristice de la data notificarii prevazute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse in lista au obligatia prezentarii la sediul expropriatorului, in vederea stabilirii unei juste despagubiri".
De asemenea, art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 stabileste ca "despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite", iar alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca "la calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia."
Din cuprinsul actelor normative mai sus mentionate [in concordanta cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO], reiese ca ele consacra caracterul just (drept) al despagubirii, pentru imobilele expropriate, si precizeaza explicit ca despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligatia legala atat in sarcina instantei, cat si in sarcina expertilor de a tine seama de pretul cu care se vand, de regula, imobilele similare (de acelasi fel, adica cu aceleasi caracteristici) in zona respectiva.
Or, in speta, prima instanta nu s-a conformat dispozitiilor legale mai sus mentionate, in sensul ca nu a stabilit despagubirea pe baza raportului de expertiza cerut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care sa aiba in vedere valoarea reala a imobilului si prejudiciul cauzat, precum si pretul cu care se vand imobile similare, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut in vedere adresa BNP D., cu caracter general, in baza careia instanta a facut un simplu calcul matematic.
In acest sens, este de mentionat ca insusi expertul B.M., care a semnat cu observatii raportul de expertiza, a aratat, prin scriptul de la filele 209-213 din dosarul de fond, ca rezultatele obtinute prin raportul de expertiza sunt eronate.
Or, observatiile aduse raportului de expertiza de catre acest expert nu au fost luate in considerare de catre prima instanta, care atat ea, cat si expertii erau obligati, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin utilizarea metodei comparatiilor directe, sa utilizeze comparabile cu adevarat similare, respectiv terenuri cu aceleasi caracteristici.
Fata de cele de mai sus si avand in vedere ca este necesara administrarea unei probe noi, respectiv a unui supliment la raportul de expertiza prin care sa se stabileasca despagubirea in raport de pretul cu care se vand imobilele similare la data intocmirii raportului de expertiza si de prejudiciul cauzat proprietarului, in baza art. 304 pct. 8 si 9 si art. 312 alin. (3) si (61) C. pr. civ., a admis recursurile, a casat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.