Despagubiri solicitate in baza Legii nr. 221/2009. Incidenta Deciziei nr. 6/2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
(Decizie nr. 1117 din data de 18.09.2013 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara)Despagubiri solicitate in baza Legii nr. 221/2009. Incidenta Deciziei nr. 6/2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
-Legea nr. 221/2009: art. 5
-Inalta Curte de Casatie si Justitie: Decizia nr. 6/2013 (RIL)
In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, pot fi acordate despagubiri materiale numai pentru aceleasi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparatie, respectiv Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, sub imperiul carora partea interesata sa nu fi obtinut deja o reparatie.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1117 din 18 septembrie 2013, F.S.
Prin sentinta civila nr. 2017/19.06.2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 7634/108/2010 a fost admisa actiunea precizata formulata de reclamantul K.Z. impotriva paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Arad.
In consecinta, instanta a constatat caracterul politic al masurilor administrative abuzive luate fata de reclamant si parintii acestuia; a obligat paratul sa plateasca reclamantului 376.850 lei contravaloarea imobilelor confiscate si 72.354 lei contravaloarea bunurilor mobile confiscate conform rapoartelor de expertiza efectuate in cauza; a respins petitul privind obligarea paratului la plata daunelor morale.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca, prin cererea din 12.11.2010, reclamantul K.Z., in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Arad a solicitat constatarea caracterul politic al masurilor administrative abuzive la care a fost supus impreuna cu parintii sai, respectiv deportarea, stramutarea cu domiciliu obligatoriu, constatarea confiscarii de la bunicii sai materni a unui imobil situat in localitatea S., constand din casa cu teren, inscris in CF nr. 2, precum si doua conace, iar in temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, obligarea paratului la acordarea unor despagubiri in suma de 500.000 euro pentru prejudiciul moral suferit si la plata unor despagubiri in suma de 500.000 euro reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate de autoritatile regimul comunist.
In drept, a invocat dispozitiile art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, precum si art. 2 alin. (1) lit. e), art. 3 lit. b), c) si d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, cu modificarile ulterioare.
La termenul de judecata din 26.09.2012, reclamantul a depus la dosar precizare de actiune prin care a solicitat, aditional capatului principal de cerere, acordarea si a unor despagubiri reprezentand echivalentul bunurilor care i-au fost confiscate ca efect al masurilor administrative dispuse impotriva sa.
Astfel, in temeiul art. 5 alin. (1) lit. b.) din Legea nr. 221/2009, a solicitat obligarea Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul material suferit prin confiscarea si exproprierea de la bunicul sau matern P.A. a unor bunuri imobile si mobile pe care le-a enumerat.
A sustinut ca toate aceste bunuri mobile si imobile au fost confiscate si expropriate in baza Decretului nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozitii din Legea nr. 187/1945 privind infaptuirea reformei agrare, nu au fost niciodata restituite reclamantului si nici nu i-au fost acordate despagubiri in echivalent.
In acelasi sens a mentionat si faptul ca desi in data de 21.01.2002 Primaria comunei A. a emis Dispozitia nr. 3 prin care i se oferea acestuia suma de 140.000 lei cu titlu de echivalent al imobilului solicitat, nici pana la momentul de fata nu a intrat in posesia acestei sume, motiv pentru care se considera indreptatit a solicita contravaloarea bunului imobil.
Analizand actiunea prin prisma motivelor de fapt invocate si a prevederilor legale incidente in cauza, tribunalul a constatat ca actiunea este fondata. Astfel, in ceea ce priveste capatul de cerere privind constatarea caracterului politic al masurilor abuzive dispuse impotriva reclamantului, Tribunalul a retinut ca, potrivit art. 4 alin. (2) si art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte savarsite inainte de data de 6 martie 1945 sau dupa aceasta data si care au avut drept scop impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945, iar potrivit art. 4 alin. (2) din acelasi act normativ, persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora.
In raport de aceste prevederi legale si fata de probele administrate in cauza, tribunalul a apreciat ca deportarea si stramutarea reclamantului si a antecesorilor sai constituie o masura administrativa cu caracter politic in acceptiunea Legii nr. 221/2009, motiv pentru care acest capat de cerere a fost admis.
Cu privire la precizarea de actiune vizand acordarea unor despagubiri materiale cu titlu de echivalent al bunurilor confiscate ca efect al masurilor administrative, prima instanta a constatat ca pretentiile reclamantului au fost dovedite atat prin procesul-verbal de predare si luare in primire incheiat la data de 12.02.1949 si depus in probatiune la dosar, cat si prin expertiza de specialitate efectuata in cauza, motiv pentru care a admis si acest capat de cerere si a obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 376.580 lei, reprezentand contravaloarea imobilelor confiscate si a sumei de 72.534 lei, reprezentand contravaloarea bunurilor mobile confiscate conform rapoartelor de expertiza efectuate in cauza.
In ceea ce priveste cererea de acordare a daunelor morale, tribunalul a retinut ca prin Decizia nr. 1358/20 octombrie 2010, pronuntata de Curtea Constitutionala si publicata in Monitorul Oficial nr. 761/15 noiembrie 2010, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate invocata in mai multe dosare de pe rolul Tribunalului Constanta si astfel s-a constatat neconstitutionalitatea prevederilor cuprinse in art. 5 alin. (1) lit. a) Teza I din Legea nr. 221/2009.
Impotriva sentintei au declarat recursuri paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Arad si Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, care au criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Arad a solicitat modificarea ei in parte, in sensul respingerii in tot a cererii de chemare in judecata.
In motivare a invocat ca obligarea sa la plata de despagubiri, este nelegala fata de Decizia nr. 6/2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
A invocat ca reclamantul nu a facut dovada confiscarii bunurilor pentru motive politice; ca raportul de expertiza a fost nelegal intocmit, din continutul acestuia nerezultand modul de stabilire a valorii bunurilor (preturile acestora fiind indicate de reclamant), valoarea fiind exagerata; ca bunurile nu mai exista in materialitatea lor; ca nu s-a tinut seama de obiectiunile pe care le-a formulat.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. pr. civ.
Parchetul de pe langa Tribunalul Arad a solicitat modificarea in parte a sentintei, in sensul respingerii cererii de obligare a paratului la plata contravalorii bunurilor mobile confiscate.
In motivare a invocat ca aceasta obligatie stabilita in sarcina paratului este nelegala fata de dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 si de cele statuate prin Decizia nr. 6/2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate si in baza art. 3041 C. pr. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urm. C. pr. civ., vazand si normele legale ce vor fi mai jos aratate, instanta a retinut urmatoarele:
In primul rand, respingerea capatului de cerere in despagubiri pentru prejudiciul moral nu a fost criticata, astfel ca instanta de recurs nu are a examina sentinta sub acest aspect.
In ceea ce priveste intinderea prejudiciului material suferit prin masura confiscarii, instanta a constatat ca prin Decizia nr. 6/2013 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie asupra unui recurs in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial nr. 245/29.04.2013 si obligatorie pentru instante conform art. 3307 alin. (4) C. pr. civ. s-a statuat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 - temei al cererii reclamantului - pot fi acordate despagubiri materiale numai pentru aceleasi categorii de bunuri care fac obiectul Legii nr. 10/2001 si Legii nr. 247/2005 sub imperiul carora partea interesata sa nu fi obtinut deja o reparatie.
Din examinarea considerentelor deciziei mentionate rezulta ca, in baza dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, pot fi solicitate despagubiri pentru terenuri si constructii, precum si pentru utilajele si instalatiile preluate odata cu imobilul (imobile prin natura si destinatie), nu si pentru alte categorii de bunuri.
Pe de alta parte, din continutul acelorasi considerente si al expunerii de motive a Legii nr. 221/2009 (expunere avuta in vedere si la pronuntarea sus-mentionatei decizii) rezulta ca este necesar ca, pentru bunurile solicitate in baza art. 5 alin. (1) lit. b), persoana indreptatita sa fi formulat notificare in baza legilor speciale, notificare ce sa nu fi fost solutionata.
Astfel, referitor la repararea prejudiciului material, expunerea de motive a legii are in vedere dificultatile legate de punere in aplicare a Legii nr.10/2001, dificultati ce au determinat ca persoane in varsta persecutate de regimul totalitar sa nu obtina pana la data elaborarii proiectului de lege vreo despagubire concreta.
Pe de alta parte, art. 5 alin. (5) din Legea nr. 221/2009 prevede ca acordarea de despagubiri in conditiile alin. (1) lit. b) atrage de drept incetarea procedurilor de solutionare a notificarilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.
Or, atat acordarea de despagubiri in baza legilor speciale, cat si incetarea de drept a procedurilor derulate in baza acestor legi presupun legala investire a detinatorului (in sensul Legii nr. 10/2001 ori al Legii nr. 247/2005) cu notificarea ceruta de lege.
In cauza, reclamantul nu a invocat si nici nu a facut dovada ca ar fi solicitat in cadrul procedurilor speciale mentionate masuri reparatorii pentru bunurile mobile, astfel, ca, fata de cele statuate prin sus-mentionata decizie, nu pot fi acordate in prezenta cauza despagubiri pentru bunurile mobile, criticile recurentilor vizand acest aspect fiind intemeiate.
Sunt nefondate ca temeiuri de modificare a sentintei criticile paratului vizand evaluarea imobilelor, cata vreme reclamantul a facut dovada confiscarii acestora de la antecesorul sau, iar expertul a raspuns obiectiunilor paratului vizand raportul de expertiza, fara ca ulterior paratul sa mai formuleze alte obiectiuni in conditiile art. 212 alin. (2) C. pr. civ.
Mai mult, s-a constatat ca criticile din recurs vizand evaluarea imobilelor reprezinta o reluare a obiectiunilor formulate de parat la raportul de expertiza intocmit in prima instanta, obiectiuni la care expertul a raspuns, conform celor mai sus aratate.
Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. (1), (2), (3) C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanta a admis recursurile declarate de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Arad si de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad impotriva sentintei civile nr. 2017/19.06.2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr.7634/108/2010, a modificat in parte sentinta recurata si, in consecinta, a respins cererea de obligare a paratului la plata contravalorii bunurilor mobile confiscate formulata de reclamant si a mentinut in rest sentinta.
-Legea nr. 221/2009: art. 5
-Inalta Curte de Casatie si Justitie: Decizia nr. 6/2013 (RIL)
In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, pot fi acordate despagubiri materiale numai pentru aceleasi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparatie, respectiv Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, sub imperiul carora partea interesata sa nu fi obtinut deja o reparatie.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1117 din 18 septembrie 2013, F.S.
Prin sentinta civila nr. 2017/19.06.2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 7634/108/2010 a fost admisa actiunea precizata formulata de reclamantul K.Z. impotriva paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Arad.
In consecinta, instanta a constatat caracterul politic al masurilor administrative abuzive luate fata de reclamant si parintii acestuia; a obligat paratul sa plateasca reclamantului 376.850 lei contravaloarea imobilelor confiscate si 72.354 lei contravaloarea bunurilor mobile confiscate conform rapoartelor de expertiza efectuate in cauza; a respins petitul privind obligarea paratului la plata daunelor morale.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca, prin cererea din 12.11.2010, reclamantul K.Z., in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Arad a solicitat constatarea caracterul politic al masurilor administrative abuzive la care a fost supus impreuna cu parintii sai, respectiv deportarea, stramutarea cu domiciliu obligatoriu, constatarea confiscarii de la bunicii sai materni a unui imobil situat in localitatea S., constand din casa cu teren, inscris in CF nr. 2, precum si doua conace, iar in temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, obligarea paratului la acordarea unor despagubiri in suma de 500.000 euro pentru prejudiciul moral suferit si la plata unor despagubiri in suma de 500.000 euro reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate de autoritatile regimul comunist.
In drept, a invocat dispozitiile art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, precum si art. 2 alin. (1) lit. e), art. 3 lit. b), c) si d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, cu modificarile ulterioare.
La termenul de judecata din 26.09.2012, reclamantul a depus la dosar precizare de actiune prin care a solicitat, aditional capatului principal de cerere, acordarea si a unor despagubiri reprezentand echivalentul bunurilor care i-au fost confiscate ca efect al masurilor administrative dispuse impotriva sa.
Astfel, in temeiul art. 5 alin. (1) lit. b.) din Legea nr. 221/2009, a solicitat obligarea Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul material suferit prin confiscarea si exproprierea de la bunicul sau matern P.A. a unor bunuri imobile si mobile pe care le-a enumerat.
A sustinut ca toate aceste bunuri mobile si imobile au fost confiscate si expropriate in baza Decretului nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozitii din Legea nr. 187/1945 privind infaptuirea reformei agrare, nu au fost niciodata restituite reclamantului si nici nu i-au fost acordate despagubiri in echivalent.
In acelasi sens a mentionat si faptul ca desi in data de 21.01.2002 Primaria comunei A. a emis Dispozitia nr. 3 prin care i se oferea acestuia suma de 140.000 lei cu titlu de echivalent al imobilului solicitat, nici pana la momentul de fata nu a intrat in posesia acestei sume, motiv pentru care se considera indreptatit a solicita contravaloarea bunului imobil.
Analizand actiunea prin prisma motivelor de fapt invocate si a prevederilor legale incidente in cauza, tribunalul a constatat ca actiunea este fondata. Astfel, in ceea ce priveste capatul de cerere privind constatarea caracterului politic al masurilor abuzive dispuse impotriva reclamantului, Tribunalul a retinut ca, potrivit art. 4 alin. (2) si art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte savarsite inainte de data de 6 martie 1945 sau dupa aceasta data si care au avut drept scop impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945, iar potrivit art. 4 alin. (2) din acelasi act normativ, persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora.
In raport de aceste prevederi legale si fata de probele administrate in cauza, tribunalul a apreciat ca deportarea si stramutarea reclamantului si a antecesorilor sai constituie o masura administrativa cu caracter politic in acceptiunea Legii nr. 221/2009, motiv pentru care acest capat de cerere a fost admis.
Cu privire la precizarea de actiune vizand acordarea unor despagubiri materiale cu titlu de echivalent al bunurilor confiscate ca efect al masurilor administrative, prima instanta a constatat ca pretentiile reclamantului au fost dovedite atat prin procesul-verbal de predare si luare in primire incheiat la data de 12.02.1949 si depus in probatiune la dosar, cat si prin expertiza de specialitate efectuata in cauza, motiv pentru care a admis si acest capat de cerere si a obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 376.580 lei, reprezentand contravaloarea imobilelor confiscate si a sumei de 72.534 lei, reprezentand contravaloarea bunurilor mobile confiscate conform rapoartelor de expertiza efectuate in cauza.
In ceea ce priveste cererea de acordare a daunelor morale, tribunalul a retinut ca prin Decizia nr. 1358/20 octombrie 2010, pronuntata de Curtea Constitutionala si publicata in Monitorul Oficial nr. 761/15 noiembrie 2010, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate invocata in mai multe dosare de pe rolul Tribunalului Constanta si astfel s-a constatat neconstitutionalitatea prevederilor cuprinse in art. 5 alin. (1) lit. a) Teza I din Legea nr. 221/2009.
Impotriva sentintei au declarat recursuri paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Arad si Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, care au criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Arad a solicitat modificarea ei in parte, in sensul respingerii in tot a cererii de chemare in judecata.
In motivare a invocat ca obligarea sa la plata de despagubiri, este nelegala fata de Decizia nr. 6/2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
A invocat ca reclamantul nu a facut dovada confiscarii bunurilor pentru motive politice; ca raportul de expertiza a fost nelegal intocmit, din continutul acestuia nerezultand modul de stabilire a valorii bunurilor (preturile acestora fiind indicate de reclamant), valoarea fiind exagerata; ca bunurile nu mai exista in materialitatea lor; ca nu s-a tinut seama de obiectiunile pe care le-a formulat.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. pr. civ.
Parchetul de pe langa Tribunalul Arad a solicitat modificarea in parte a sentintei, in sensul respingerii cererii de obligare a paratului la plata contravalorii bunurilor mobile confiscate.
In motivare a invocat ca aceasta obligatie stabilita in sarcina paratului este nelegala fata de dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 si de cele statuate prin Decizia nr. 6/2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate si in baza art. 3041 C. pr. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urm. C. pr. civ., vazand si normele legale ce vor fi mai jos aratate, instanta a retinut urmatoarele:
In primul rand, respingerea capatului de cerere in despagubiri pentru prejudiciul moral nu a fost criticata, astfel ca instanta de recurs nu are a examina sentinta sub acest aspect.
In ceea ce priveste intinderea prejudiciului material suferit prin masura confiscarii, instanta a constatat ca prin Decizia nr. 6/2013 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie asupra unui recurs in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial nr. 245/29.04.2013 si obligatorie pentru instante conform art. 3307 alin. (4) C. pr. civ. s-a statuat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 - temei al cererii reclamantului - pot fi acordate despagubiri materiale numai pentru aceleasi categorii de bunuri care fac obiectul Legii nr. 10/2001 si Legii nr. 247/2005 sub imperiul carora partea interesata sa nu fi obtinut deja o reparatie.
Din examinarea considerentelor deciziei mentionate rezulta ca, in baza dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, pot fi solicitate despagubiri pentru terenuri si constructii, precum si pentru utilajele si instalatiile preluate odata cu imobilul (imobile prin natura si destinatie), nu si pentru alte categorii de bunuri.
Pe de alta parte, din continutul acelorasi considerente si al expunerii de motive a Legii nr. 221/2009 (expunere avuta in vedere si la pronuntarea sus-mentionatei decizii) rezulta ca este necesar ca, pentru bunurile solicitate in baza art. 5 alin. (1) lit. b), persoana indreptatita sa fi formulat notificare in baza legilor speciale, notificare ce sa nu fi fost solutionata.
Astfel, referitor la repararea prejudiciului material, expunerea de motive a legii are in vedere dificultatile legate de punere in aplicare a Legii nr.10/2001, dificultati ce au determinat ca persoane in varsta persecutate de regimul totalitar sa nu obtina pana la data elaborarii proiectului de lege vreo despagubire concreta.
Pe de alta parte, art. 5 alin. (5) din Legea nr. 221/2009 prevede ca acordarea de despagubiri in conditiile alin. (1) lit. b) atrage de drept incetarea procedurilor de solutionare a notificarilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.
Or, atat acordarea de despagubiri in baza legilor speciale, cat si incetarea de drept a procedurilor derulate in baza acestor legi presupun legala investire a detinatorului (in sensul Legii nr. 10/2001 ori al Legii nr. 247/2005) cu notificarea ceruta de lege.
In cauza, reclamantul nu a invocat si nici nu a facut dovada ca ar fi solicitat in cadrul procedurilor speciale mentionate masuri reparatorii pentru bunurile mobile, astfel, ca, fata de cele statuate prin sus-mentionata decizie, nu pot fi acordate in prezenta cauza despagubiri pentru bunurile mobile, criticile recurentilor vizand acest aspect fiind intemeiate.
Sunt nefondate ca temeiuri de modificare a sentintei criticile paratului vizand evaluarea imobilelor, cata vreme reclamantul a facut dovada confiscarii acestora de la antecesorul sau, iar expertul a raspuns obiectiunilor paratului vizand raportul de expertiza, fara ca ulterior paratul sa mai formuleze alte obiectiuni in conditiile art. 212 alin. (2) C. pr. civ.
Mai mult, s-a constatat ca criticile din recurs vizand evaluarea imobilelor reprezinta o reluare a obiectiunilor formulate de parat la raportul de expertiza intocmit in prima instanta, obiectiuni la care expertul a raspuns, conform celor mai sus aratate.
Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. (1), (2), (3) C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanta a admis recursurile declarate de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Arad si de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad impotriva sentintei civile nr. 2017/19.06.2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr.7634/108/2010, a modificat in parte sentinta recurata si, in consecinta, a respins cererea de obligare a paratului la plata contravalorii bunurilor mobile confiscate formulata de reclamant si a mentinut in rest sentinta.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Bunuri si valori imobiliare; Despagubiri, penalitati; Persoane persecutate din motive politice
Schimbarea calificarii legale a infractiunii, potrivit noului Cod penal. Impacarea partilor. Consecinte: incetarea procesului penal - Decizie nr. 404/A din data de 07.05.2014Infractiunea de tentativa de omor si infractiunea de loviri sau alte violente. Delimitarea continutului constitutiv al celor doua infractiuni. Schimbarea incadrarii juridice in raport de criteriile care caracterizeaza, potrivit probelor administrate, c - Decizie nr. 391/A din data de 05.05.2014
Individualizarea judiciara a regimului sanctionatoriu penal. Aplicarea noului Cod penal. Renuntarea la aplicarea pedepsei. Conditii - Decizie nr. 393/A din data de 05.05.2014
Fapta penala prevazuta de Codul penal anterior, dezincriminata de noul Cod penal. Aplicarea legii penale mai favorabile - Decizie nr. 420/A din data de 12.05.2014
Citarea inculpatului in procesul penal. Schimbarea locului de citare. Neinformarea organului judiciar de catre inculpat asupra locului in care urmeaza a fi citat. Solutionarea cauzei penale cu citarea inculpatului la domiciliul cunoscut si prin afisare - Decizie nr. 340/A din data de 14.04.2014
Revizuire intemeiata pe prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Cerere nefondata - Decizie nr. 4802 din data de 27.05.2014
Recurs nul. Imputernicire avocatiala emisa fara contract de asistenta juridica - Decizie nr. 3932 din data de 06.05.2014
Cheltuieli medicale efectuate in Germania. Cuantumul sumei de restituit - Decizie nr. 4241 din data de 13.05.2014
Revizuire drepturi de pensie. Emiterea deciziei de revizuire a pensiei - Decizie nr. 552 din data de 04.06.2014
Recalculare pensie. Imposibilitatea valorificarii unor venituri pentru care s-a emis, anterior, o decizie de respingere, ce nu a fost contestata - Decizie nr. 551 din data de 04.06.2014
Demisie fara preaviz. Consecinta neindeplinirii cerintelor legale privitoare la demisia fara preaviz. Momentul pana la care se poate emite o decizie de concediere disciplinara a salariatului care a formulat o cerere de demisie - Decizie nr. 457 din data de 14.05.2014
Decizie de imputare. Nulitatea absoluta a deciziei de imputare - Decizie nr. 536 din data de 04.06.2014
Decizie de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Continut. Sanctiunea necuprinderii elementelor obligatorii in decizia de concediere - Decizie nr. 273 din data de 02.04.2014
Societate cu raspundere limitata. Cererea asociatului indreptatit, potrivit legii, de convocare a adunarii generale a asociatilor, de catre administratorul societatii. Refuzul convocarii. Remediul legal - autorizarea convocarii adunarii generale de cat - Decizie nr. 515 din data de 03.07.2014
Societate cu raspundere limitata. Actiune in anulare a hotararii adunarii generale a asociatilor. Convocarea asociatului reclamant la adresa cunoscuta de organul de administratie al societatii. Schimbarea adresei asociatului reclamant. Obligatia asocia - Decizie nr. 299/R din data de 08.05.2014
Procedura insolventei. Renuntarea practicianului in insolventa de a exercita, in continuare, mandatul de administrator judiciar, in consortiu cu un alt practician in insolventa. Regim juridic aplicabil. Dreptul practicianului in insolventa renuntator - Decizie nr. 213 din data de 02.04.2014
5. Procedura insolventei. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor, cu referire la nelegala constituire a comitetului creditorilor. Natura juridica a conflictului de interese pentru exercitiul dreptului de vot in cadrul adunarii creditorilor - Decizie nr. 296/R din data de 08.05.2014
Contract de asigurare "CASCO". Producerea evenimentului asigurat. Regimul juridic al efectelor contractului asupra obligatiei de despagubire, intinderii daunei si exonerarii asiguratorului de plata despagubirii. Lipsa dovezii privind intentia asiguratu - Decizie nr. 232 din data de 09.04.2014
Conflict material de competenta negativ. Caracterul special si unitar al reglementarii cererilor institutiei debitoare potrivit O.G. nr. 22/2002. Instanta competenta material sa solutioneze cererile formulate sub acest regim juridic-instanta de executare - Decizie nr. 12 din data de 03.07.2014
Bilet la ordin "in alb". Opozitie la executare. Cercetarea cerintelor de valabilitate in raport cu specia biletului la ordin, normele BNR si Legea nr. 58/1934. Conditia semnarii biletului la ordin de catre emitent. Dreptul beneficiarului si posesorilor - Decizie nr. 211 din data de 31.03.2014