Constructie neautorizata. Obligatie de demolare. Cerere adresata instantei. Prescriptie
(Decizie nr. 1122/R din data de 19.09.2013 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara)Constructie neautorizata. Obligatie de demolare. Cerere adresata instantei. Prescriptie
-Legea nr. 50/1991: art. 28, art. 32
-Decretul-lege nr. 167/1958: art. 1, art. 3
Cererea de demolare a constructiei neautorizate intemeiata pe dispozitiile art. 32 din Legea nr. 51/1991 se formuleaza in termenul general de prescriptie, termen ce curge de la data la care masurile din procesul-verbal de contraventie au devenit definitive.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1122/R din 19 septembrie 2013, F.S.
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Timisoara sub nr. 4026/325/2011 la data de 21.02.2011, reclamantul Municipiul Timisoara reprezentat prin Primarul Municipiului Timisoara a chemat in judecata paratul D.T. si a solicitat obligarea acestuia la aducerea la starea initiala a imobilului din Timisoara, [_], iar in caz contrar sa fie autorizat reclamantul sa efectueze aceste lucrari pe cheltuiala paratului.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca, prin procesul-verbal de contraventie nr. 4122/28.09.2007 incheiat de catre Inspectoratul de Stat in Constructii - Inspectoratul Judetean in Constructii Timis s-a constatat ca paratul a realizat lucrari de modernizari si amenajari mansardare fara forme legale de autorizare si executie in luna aprilie/octombrie 2007. Pe langa amenda de 1.000 de lei, s-a dispus intrarea in legalitate a proprietarului pentru toate lucrarile de amenajare la nivelul et. IV (ap. 21) si a podului prin obtinerea autorizatiei de construire cu respectarea prevederilor legale date de Legea nr. 50/1991 si avizele necesare, cu termen de intrare in legalitate pana la data de 15.02.2008; ca, prin procesul-verbal de constatare la fata locului cu nr. SJ2010-19860/08.02.2011 s-a constatat ca paratul nu s-a conformat dispozitiilor din procesul-verbal de contraventie, in continuare prevederile Legii nr. 50/1991.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 27, art. 28 si art. 32 din Legea nr. 50/1991.
Prin sentinta civila nr. 24000/29.11.2012 a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata din oficiu si, in consecinta, a fost respinsa ca prescrisa actiunea formulata de reclamant.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Judecatoria, a constatat ca paratul a fost sanctionat contraventional prin procesul-verbal de contraventie nr. 4122 incheiat la data de 28.09.2007, retinandu-se in sarcina sa ca la blocul de locuinte in regim S+P+4E situat in Timisoara, [_] si la nivelul podului existent, in calitate de proprietar al ap. 21 a realizat lucrari de modernizare si amenajari/mansardare fara forme legale de autorizare, in lunile aprilie/octombrie 2007. Prin acelasi proces-verbal s-a dispus intrarea in legalitate prin obtinerea autorizatiei de construire, cu respectarea prevederilor legale date de Legea nr. 50/1991, pana la data de 15.02.2008.
S-a retinut ca, la data de 08.02.2011, paratul nu s-a conformat masurilor dispuse. Potrivit art. 30 din Legea nr. 50/1991, in cazul in care persoanele sanctionate contraventional nu s-au conformat in termen dispozitiilor din procesul-verbal de contraventie, primariile vor sesiza instanta judecatoreasca pentru a dispune desfiintarea constructiilor, cand acestea au fost realizate fara autorizatie.
Prima instanta a retinut ca actul normativ mentionat nu cuprinde o norma speciala referitoare la prescriptia dreptului de a cere in justitie aducerea la indeplinire a masurilor de desfiintare a lucrarilor realizate ilegal. Avand in vedere ca actiunea de obligare a unei persoane la desfiintarea constructiilor nu poate fi calificata ca o actiune prin care se tinde la apararea unui drept personal nepatrimonial, in speta devin aplicabile dispozitiile art. 1 si art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescriptie aplicabil actiunilor avand un obiect patrimonial fiind de 3 ani si se naste in momentul in care masurile din procesul-verbal de contraventie au devenit definitive (in speta dedusa judecatii de la data expirarii termenului limita stabilit, procesul-verbal de contraventie nefiind contestat).
Instanta de fond a inlaturat ca nefondate sustinerile reclamantului potrivit cu care, in lipsa obtinerii autorizatiei de construire lucrarile nu se considera finalizate, iar raportat la decizia nr. 7/2000 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii, termenul de prescriptie nu a inceput sa curga. Prescriptia speciala de 2 ani mentionata nu este incidenta in actiunea de demolare a constructiilor realizate nelegal, ci se circumscrie analizei legalitatii sau nelegalitatii procesului verbal de contraventie pe calea speciala a plangerii contraventionale. Pe cale de consecinta, pentru ipoteza in care reclamanta apreciaza ca este in termenul special de prescriptie de 2 ani, aceasta este in drept sa incheie un alt proces-verbal de contraventie pe seama paratului pentru savarsirea faptelor mentionate in procesul-verbal de contraventie nr. 4 incheiat la data de 28.09.2007.
S-a precizat ca in speta, cauza actiunii reclamantei o constituie procesul-verbal de contraventie nr. 4122 incheiat la data de 28.09.2007 care constituie titlu executoriu in conformitate cu prevederile art. 37 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, iar obiectul pricinii il constituie obligatia de desfiintare a constructiilor ilegal executate al caror termen limita de desfiintare a fost data de 15.02.2008.
S-a retinut ca dreptul la actiune al reclamantului s-a nascut la data de 15.02.2008 si s-a implinit la data de 15.02.2011, iar sesizarea instantei cu prezenta actiune a avut loc la data de 21.02.2011, cu depasirea termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, astfel ca prima instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata din oficiu si, pe cale de consecinta, a respins ca prescrisa actiunea formulata de reclamanta.
Contra acestei sentinte, in termen legal, a declansat calea de atac a apelului reclamantul.
In sustinerea caii de atac, apelantul a reprosat judecatoriei ca a pronuntat o hotarare netemeinica si nelegala, interpretand eronat dispozitiile legale aplicabile in speta si netinand cont de probatoriul administrat si de situatia faptica existenta.
Reclamantul-apelant a invederat faptul ca actiunea introdusa de aceasta institutie a fost promovata ca urmare a inaintarii referatului nr. SC2011-1924/07.02.2011 al Institutiei Arhitectului Sef din cadrul Municipiului Timisoara, in urma constatarii pe teren a situatiei faptice existente.
Fata de prescriptia retinuta de catre instanta de fond, apelantul a aratat ca nu este implinit termenul de prescriptie in ceea ce priveste dreptul de a promova prezenta actiune deoarece in speta este vorba de o fapta constatata de catre Inspectoratul de Stat in Constructii in conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. (1) ce prevad urmatoarele: "Controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism si autorizarea executarii lucrarilor de constructii se exercita de Inspectoratul de Stat in Constructii, pe intregul teritoriu al tarii si de inspectoratele teritoriale ale acestuia care dispun masurile si sanctiunile prevazute de prezenta lege".
S-a retinut ca potrivit alin. (3) al aceluiasi articol: "Inspectoratul de Stat in Constructii si inspectoratele teritoriale incunostinteaza autoritatea administratiei publice pe teritoriul careia s-a efectuat controlul asupra constatarilor si masurilor dispuse. In aceasta situatie organele de control ale consiliilor judetene sau locale, dupa caz, au obligatia sa urmareasca modul de conformare privind cele dispuse de Inspectoratul de Stat in Constructii".
Raportat la dispozitiile de mai sus s-a solicitat instantei sa aprecieze ca termenul de prescriptie ar incepe sa curga de la momentul incheierii procesului-verbal de constatare la fata locului incheiat de catre inspectorii de specialitate din cadrul Institutiei Arhitectului Sef la data de 08.02.2011, acesta fiind actul ce sta la baza promovarii actiunii de fata, atata timp cat legiuitorul instituie in sarcina autoritatii publice locale obligatia de a urmari modul de conformare cu privire la cele dispuse de catre Inspectoratul de Stat in Constructii.
Prin decizia civila nr. 132/A/22.02.2013 pronuntata de Tribunalul Timis a fost respins apelul declarat de reclamant, retinandu-se ca termenul general de prescriptie in interiorul caruia petitionarul avea a recurge la concursul justitiei pentru a obtine condamnarea jurisdictionala a intimatului la a readuce imobilul in stare initiala incepea sa curga de la data stabilita chiar de petitionari pentru intrarea in legalitate a paratului - 15.02.2008, iar nu de la data constatarilor efectuate de catre inspectorii de specialitate, la data de 8.02.2011.
Impotriva deciziei, reclamantul Municipiul Timisoara, prin Primar a declarat recurs, solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei civile in sensul admiterii apelului, schimbarea in tot a sentintei civile nr. 24000/29 noiembrie 2012, in sensul admiterii actiunii civile formulate de reclamant.
In motivare, reclamantul-recurent a criticat decizia civila ca nelegala intrucat nu a tinut cont de dispozitiile legale in materie si de starea de fapt reala, dovedita cu inscrisurile depuse la dosar, invocand incidenta prevederilor art. 304 punctele 7 si 9 C. pr. civ.
Recurentul a aratat ca in mod eronat prima instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune, intrucat actiunea introdusa a fost promovata ca urmare a inaintarii referatului nr. S/07.02.2011 al Institutiei Arhitectului Sef din cadrul Municipiului Timisoara, in urma constatarii pe teren a situatiei faptice existente, de catre organul constatator de specialitate din cadrul institutiei reclamante.
S-a invederat ca nu este implinit termenul de prescriptie in ceea ce priveste dreptul de a promova prezenta actiune, deoarece in speta este vorba de o fapta constatata de catre Inspectoratul de Stat in Constructii in conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 si s-a facut trimitere la alin. (3) al aceluiasi articol.
S-a solicitat, raportat la dispozitiile de mai sus, a se aprecia ca termenul de prescriptie ar incepe sa curga de la momentul incheierii procesului - verbal de constatare la fata locului de catre inspectorii de specialitate din cadrul Institutiei Arhitectului Sef, la data de 08.02.2011 cu nr. S, acesta fiind actul ce sta la baza promovarii actiunii de fata, atata timp cat legiuitorul instituie in sarcina autoritatii publice locale obligatia de a urmarii modul de conformare cu privire la cele dispuse de catre Inspectoratul de Stat in Constructii.
Reclamantul-recurent a aratat ca lucrarile pentru care a fost sanctionat paratul au fost executate fara autorizatie de construire in cursul anului 2007 si, potrivit legii, asemenea lucrari nu se considera finalizate, astfel ca termenul de prescriptie pentru constatarea si sanctionarea faptei care, asa cum a retinut instanta suprema, curge de la momentul finalizarii lucrarii, si nu s-a implinit, ba mai mult, nici nu a inceput sa curga.
In acelasi sens a fost invocata Decizia nr. 7/2000 a Curtii Supreme de Justitie.
Reclamantul-recurent a subliniat ca prin Legea nr. 453/2001 de modificare si completare a Legii nr. 50/1991 la art. 32, tocmai pentru a nu mai exista posibilitati de interpretare, se precizeaza ca "lucrarile de constructii autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevazute in autorizatia de construire si daca s-a efectuat receptia la terminarea lucrarilor [...]. Constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate. In aceasta situatie se aplica in continuare sanctiunile prevazute prin prezenta lege".
Or, intrucat lucrarile pentru care a fost sanctionat paratul au fost executate fara autorizatie de construire in cursul anului 2007, asemenea lucrari nu se considera finalizate, astfel ca termenul de prescriptie pentru constatarea si sanctionarea faptei nu s-a implinit si, de altfel, nici nu a inceput sa curga.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C. pr. civ.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate de reclamant, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept invocat si actele depuse in sustinere, Curtea a constatat ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In raport de solutia pronuntata de instante, fiind retinuta exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, si vazand ca in calea de atac a recursului nu pot fi aduse spre analiza decat exclusiv aspecte de legalitate, nu de temeinicie, instanta are a verifica in ce masura dispozitiile art. 3 alin. (1) din Decretul-lege nr. 167/1958 (in vigoare la data savarsirii contraventiei) sunt incidente si daca acestea au fost corect interpretate si aplicate spetei dedusa judecatii, raportat si la dispozitiile art. 32 din Legea nr. 453/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991, coroborate cu decizia nr. 7/2000 a Curtii Supreme de Justitie.
Sub acest aspect, Curtea a retinut ca obiectul concret dedus judecatii, in cauza de fata, il constituie cererea reclamantului Primarul Municipiului Timisoara de obligare a paratului D.T., la aducerea la starea initiala a imobilului din strada A., pentru care, anterior, prin procesul-verbal de constatare a contraventiei nr. 4/28.09.2007 incheiat de catre Inspectoratul de Stat in Constructii - Inspectoratul Judetean in Constructii Timis s-a constatat ca intimatul D.T. a executat in perioada aprilie - octombrie 2007 la imobilul situat in Timisoara, strada A. si la nivelul podului existent mai multe lucrari de modernizare si amenajare a mansardei fara forme legale de autorizare si executie cu incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991.
Pe seama paratului a fost incheiat procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 4/28.09.2007, iar pentru fapta sa agentul constatator abilitat a stabilit o amenda contraventionala in valoare de 1.000 de lei, conform art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991, actualizata. Prin acelasi proces-verbal de constatare i s-a pus in vedere contravenientului sa intre in legalitate prin obtinerea autorizatiei de construire cu toate avizele necesare pana la data de 15.02.2008.
Din aceasta perspectiva, Curtea retine ca nefondate sustinerile reclamantului privind incidenta in cauza a dispozitiilor art. 32 din Legea nr. 437/2001 de modificare si completare a Legii nr. 50/1991 coroborate cu Decizia nr. 7/2000 a Curtii Supreme de Justitie, in raport de care a apreciat ca termenul de prescriptie pentru constatarea si sanctionarea faptei (de 2 ani), curge de la momentul finalizarii constructiei, neimplinit in cauza. Aceasta, deoarece, cum rezulta fara dubiu din reglementarea invocata, textul de lege are in vedere "dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute de art. 23 din Legea nr. 50/1991_" si in cauza de fata, cum corect au retinut si instantele fondului si a subliniat constant si reclamantul, procesul verbal de constatare a contraventiei nr. 4 a fost incheiat de Inspectoratul de Stat in constructii la data de 28.09.2007, punandu-i-se in vedere paratului sa intre in legalitate prin alta autorizatie de construire pana la data de 15.02.2008.
Prin urmare, in cauza de fata nu se discuta despre termenul legal de constatare si sanctionare contraventionala ci despre termenul general de prescriptie in interiorul caruia reclamantul, (ca autoritate legala), constatand ca pana la termenul stabilit in sarcina paratului, (15.02.2008), pentru intrarea in legalitate, acesta nu s-a conformat, sa obtina in instanta condamnarea jurisdictionala a paratului D.T. pentru readucerea imobilului la starea initiala.
Or, este evident ca, stabilit fiind deja prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. 4/28.09.2007, un termen pentru intrare in legalitate, respectiv data de 15.02.2008, termenul general de prescriptie curge de la aceasta data, stabilita ca data limita pentru readucerea imobilului la starea initiala, si nu de la o alta, ulterioara, in urma unor noi constatari ale inspectorilor deplasati in teren.
Astfel fiind, Curtea a retinut ca decizia civila recurata este legala, si a respins recursul reclamantului.
-Legea nr. 50/1991: art. 28, art. 32
-Decretul-lege nr. 167/1958: art. 1, art. 3
Cererea de demolare a constructiei neautorizate intemeiata pe dispozitiile art. 32 din Legea nr. 51/1991 se formuleaza in termenul general de prescriptie, termen ce curge de la data la care masurile din procesul-verbal de contraventie au devenit definitive.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1122/R din 19 septembrie 2013, F.S.
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Timisoara sub nr. 4026/325/2011 la data de 21.02.2011, reclamantul Municipiul Timisoara reprezentat prin Primarul Municipiului Timisoara a chemat in judecata paratul D.T. si a solicitat obligarea acestuia la aducerea la starea initiala a imobilului din Timisoara, [_], iar in caz contrar sa fie autorizat reclamantul sa efectueze aceste lucrari pe cheltuiala paratului.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca, prin procesul-verbal de contraventie nr. 4122/28.09.2007 incheiat de catre Inspectoratul de Stat in Constructii - Inspectoratul Judetean in Constructii Timis s-a constatat ca paratul a realizat lucrari de modernizari si amenajari mansardare fara forme legale de autorizare si executie in luna aprilie/octombrie 2007. Pe langa amenda de 1.000 de lei, s-a dispus intrarea in legalitate a proprietarului pentru toate lucrarile de amenajare la nivelul et. IV (ap. 21) si a podului prin obtinerea autorizatiei de construire cu respectarea prevederilor legale date de Legea nr. 50/1991 si avizele necesare, cu termen de intrare in legalitate pana la data de 15.02.2008; ca, prin procesul-verbal de constatare la fata locului cu nr. SJ2010-19860/08.02.2011 s-a constatat ca paratul nu s-a conformat dispozitiilor din procesul-verbal de contraventie, in continuare prevederile Legii nr. 50/1991.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 27, art. 28 si art. 32 din Legea nr. 50/1991.
Prin sentinta civila nr. 24000/29.11.2012 a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata din oficiu si, in consecinta, a fost respinsa ca prescrisa actiunea formulata de reclamant.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Judecatoria, a constatat ca paratul a fost sanctionat contraventional prin procesul-verbal de contraventie nr. 4122 incheiat la data de 28.09.2007, retinandu-se in sarcina sa ca la blocul de locuinte in regim S+P+4E situat in Timisoara, [_] si la nivelul podului existent, in calitate de proprietar al ap. 21 a realizat lucrari de modernizare si amenajari/mansardare fara forme legale de autorizare, in lunile aprilie/octombrie 2007. Prin acelasi proces-verbal s-a dispus intrarea in legalitate prin obtinerea autorizatiei de construire, cu respectarea prevederilor legale date de Legea nr. 50/1991, pana la data de 15.02.2008.
S-a retinut ca, la data de 08.02.2011, paratul nu s-a conformat masurilor dispuse. Potrivit art. 30 din Legea nr. 50/1991, in cazul in care persoanele sanctionate contraventional nu s-au conformat in termen dispozitiilor din procesul-verbal de contraventie, primariile vor sesiza instanta judecatoreasca pentru a dispune desfiintarea constructiilor, cand acestea au fost realizate fara autorizatie.
Prima instanta a retinut ca actul normativ mentionat nu cuprinde o norma speciala referitoare la prescriptia dreptului de a cere in justitie aducerea la indeplinire a masurilor de desfiintare a lucrarilor realizate ilegal. Avand in vedere ca actiunea de obligare a unei persoane la desfiintarea constructiilor nu poate fi calificata ca o actiune prin care se tinde la apararea unui drept personal nepatrimonial, in speta devin aplicabile dispozitiile art. 1 si art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescriptie aplicabil actiunilor avand un obiect patrimonial fiind de 3 ani si se naste in momentul in care masurile din procesul-verbal de contraventie au devenit definitive (in speta dedusa judecatii de la data expirarii termenului limita stabilit, procesul-verbal de contraventie nefiind contestat).
Instanta de fond a inlaturat ca nefondate sustinerile reclamantului potrivit cu care, in lipsa obtinerii autorizatiei de construire lucrarile nu se considera finalizate, iar raportat la decizia nr. 7/2000 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii, termenul de prescriptie nu a inceput sa curga. Prescriptia speciala de 2 ani mentionata nu este incidenta in actiunea de demolare a constructiilor realizate nelegal, ci se circumscrie analizei legalitatii sau nelegalitatii procesului verbal de contraventie pe calea speciala a plangerii contraventionale. Pe cale de consecinta, pentru ipoteza in care reclamanta apreciaza ca este in termenul special de prescriptie de 2 ani, aceasta este in drept sa incheie un alt proces-verbal de contraventie pe seama paratului pentru savarsirea faptelor mentionate in procesul-verbal de contraventie nr. 4 incheiat la data de 28.09.2007.
S-a precizat ca in speta, cauza actiunii reclamantei o constituie procesul-verbal de contraventie nr. 4122 incheiat la data de 28.09.2007 care constituie titlu executoriu in conformitate cu prevederile art. 37 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, iar obiectul pricinii il constituie obligatia de desfiintare a constructiilor ilegal executate al caror termen limita de desfiintare a fost data de 15.02.2008.
S-a retinut ca dreptul la actiune al reclamantului s-a nascut la data de 15.02.2008 si s-a implinit la data de 15.02.2011, iar sesizarea instantei cu prezenta actiune a avut loc la data de 21.02.2011, cu depasirea termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, astfel ca prima instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata din oficiu si, pe cale de consecinta, a respins ca prescrisa actiunea formulata de reclamanta.
Contra acestei sentinte, in termen legal, a declansat calea de atac a apelului reclamantul.
In sustinerea caii de atac, apelantul a reprosat judecatoriei ca a pronuntat o hotarare netemeinica si nelegala, interpretand eronat dispozitiile legale aplicabile in speta si netinand cont de probatoriul administrat si de situatia faptica existenta.
Reclamantul-apelant a invederat faptul ca actiunea introdusa de aceasta institutie a fost promovata ca urmare a inaintarii referatului nr. SC2011-1924/07.02.2011 al Institutiei Arhitectului Sef din cadrul Municipiului Timisoara, in urma constatarii pe teren a situatiei faptice existente.
Fata de prescriptia retinuta de catre instanta de fond, apelantul a aratat ca nu este implinit termenul de prescriptie in ceea ce priveste dreptul de a promova prezenta actiune deoarece in speta este vorba de o fapta constatata de catre Inspectoratul de Stat in Constructii in conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. (1) ce prevad urmatoarele: "Controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism si autorizarea executarii lucrarilor de constructii se exercita de Inspectoratul de Stat in Constructii, pe intregul teritoriu al tarii si de inspectoratele teritoriale ale acestuia care dispun masurile si sanctiunile prevazute de prezenta lege".
S-a retinut ca potrivit alin. (3) al aceluiasi articol: "Inspectoratul de Stat in Constructii si inspectoratele teritoriale incunostinteaza autoritatea administratiei publice pe teritoriul careia s-a efectuat controlul asupra constatarilor si masurilor dispuse. In aceasta situatie organele de control ale consiliilor judetene sau locale, dupa caz, au obligatia sa urmareasca modul de conformare privind cele dispuse de Inspectoratul de Stat in Constructii".
Raportat la dispozitiile de mai sus s-a solicitat instantei sa aprecieze ca termenul de prescriptie ar incepe sa curga de la momentul incheierii procesului-verbal de constatare la fata locului incheiat de catre inspectorii de specialitate din cadrul Institutiei Arhitectului Sef la data de 08.02.2011, acesta fiind actul ce sta la baza promovarii actiunii de fata, atata timp cat legiuitorul instituie in sarcina autoritatii publice locale obligatia de a urmari modul de conformare cu privire la cele dispuse de catre Inspectoratul de Stat in Constructii.
Prin decizia civila nr. 132/A/22.02.2013 pronuntata de Tribunalul Timis a fost respins apelul declarat de reclamant, retinandu-se ca termenul general de prescriptie in interiorul caruia petitionarul avea a recurge la concursul justitiei pentru a obtine condamnarea jurisdictionala a intimatului la a readuce imobilul in stare initiala incepea sa curga de la data stabilita chiar de petitionari pentru intrarea in legalitate a paratului - 15.02.2008, iar nu de la data constatarilor efectuate de catre inspectorii de specialitate, la data de 8.02.2011.
Impotriva deciziei, reclamantul Municipiul Timisoara, prin Primar a declarat recurs, solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei civile in sensul admiterii apelului, schimbarea in tot a sentintei civile nr. 24000/29 noiembrie 2012, in sensul admiterii actiunii civile formulate de reclamant.
In motivare, reclamantul-recurent a criticat decizia civila ca nelegala intrucat nu a tinut cont de dispozitiile legale in materie si de starea de fapt reala, dovedita cu inscrisurile depuse la dosar, invocand incidenta prevederilor art. 304 punctele 7 si 9 C. pr. civ.
Recurentul a aratat ca in mod eronat prima instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune, intrucat actiunea introdusa a fost promovata ca urmare a inaintarii referatului nr. S/07.02.2011 al Institutiei Arhitectului Sef din cadrul Municipiului Timisoara, in urma constatarii pe teren a situatiei faptice existente, de catre organul constatator de specialitate din cadrul institutiei reclamante.
S-a invederat ca nu este implinit termenul de prescriptie in ceea ce priveste dreptul de a promova prezenta actiune, deoarece in speta este vorba de o fapta constatata de catre Inspectoratul de Stat in Constructii in conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 si s-a facut trimitere la alin. (3) al aceluiasi articol.
S-a solicitat, raportat la dispozitiile de mai sus, a se aprecia ca termenul de prescriptie ar incepe sa curga de la momentul incheierii procesului - verbal de constatare la fata locului de catre inspectorii de specialitate din cadrul Institutiei Arhitectului Sef, la data de 08.02.2011 cu nr. S, acesta fiind actul ce sta la baza promovarii actiunii de fata, atata timp cat legiuitorul instituie in sarcina autoritatii publice locale obligatia de a urmarii modul de conformare cu privire la cele dispuse de catre Inspectoratul de Stat in Constructii.
Reclamantul-recurent a aratat ca lucrarile pentru care a fost sanctionat paratul au fost executate fara autorizatie de construire in cursul anului 2007 si, potrivit legii, asemenea lucrari nu se considera finalizate, astfel ca termenul de prescriptie pentru constatarea si sanctionarea faptei care, asa cum a retinut instanta suprema, curge de la momentul finalizarii lucrarii, si nu s-a implinit, ba mai mult, nici nu a inceput sa curga.
In acelasi sens a fost invocata Decizia nr. 7/2000 a Curtii Supreme de Justitie.
Reclamantul-recurent a subliniat ca prin Legea nr. 453/2001 de modificare si completare a Legii nr. 50/1991 la art. 32, tocmai pentru a nu mai exista posibilitati de interpretare, se precizeaza ca "lucrarile de constructii autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevazute in autorizatia de construire si daca s-a efectuat receptia la terminarea lucrarilor [...]. Constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate. In aceasta situatie se aplica in continuare sanctiunile prevazute prin prezenta lege".
Or, intrucat lucrarile pentru care a fost sanctionat paratul au fost executate fara autorizatie de construire in cursul anului 2007, asemenea lucrari nu se considera finalizate, astfel ca termenul de prescriptie pentru constatarea si sanctionarea faptei nu s-a implinit si, de altfel, nici nu a inceput sa curga.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C. pr. civ.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate de reclamant, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept invocat si actele depuse in sustinere, Curtea a constatat ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In raport de solutia pronuntata de instante, fiind retinuta exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, si vazand ca in calea de atac a recursului nu pot fi aduse spre analiza decat exclusiv aspecte de legalitate, nu de temeinicie, instanta are a verifica in ce masura dispozitiile art. 3 alin. (1) din Decretul-lege nr. 167/1958 (in vigoare la data savarsirii contraventiei) sunt incidente si daca acestea au fost corect interpretate si aplicate spetei dedusa judecatii, raportat si la dispozitiile art. 32 din Legea nr. 453/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991, coroborate cu decizia nr. 7/2000 a Curtii Supreme de Justitie.
Sub acest aspect, Curtea a retinut ca obiectul concret dedus judecatii, in cauza de fata, il constituie cererea reclamantului Primarul Municipiului Timisoara de obligare a paratului D.T., la aducerea la starea initiala a imobilului din strada A., pentru care, anterior, prin procesul-verbal de constatare a contraventiei nr. 4/28.09.2007 incheiat de catre Inspectoratul de Stat in Constructii - Inspectoratul Judetean in Constructii Timis s-a constatat ca intimatul D.T. a executat in perioada aprilie - octombrie 2007 la imobilul situat in Timisoara, strada A. si la nivelul podului existent mai multe lucrari de modernizare si amenajare a mansardei fara forme legale de autorizare si executie cu incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991.
Pe seama paratului a fost incheiat procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 4/28.09.2007, iar pentru fapta sa agentul constatator abilitat a stabilit o amenda contraventionala in valoare de 1.000 de lei, conform art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991, actualizata. Prin acelasi proces-verbal de constatare i s-a pus in vedere contravenientului sa intre in legalitate prin obtinerea autorizatiei de construire cu toate avizele necesare pana la data de 15.02.2008.
Din aceasta perspectiva, Curtea retine ca nefondate sustinerile reclamantului privind incidenta in cauza a dispozitiilor art. 32 din Legea nr. 437/2001 de modificare si completare a Legii nr. 50/1991 coroborate cu Decizia nr. 7/2000 a Curtii Supreme de Justitie, in raport de care a apreciat ca termenul de prescriptie pentru constatarea si sanctionarea faptei (de 2 ani), curge de la momentul finalizarii constructiei, neimplinit in cauza. Aceasta, deoarece, cum rezulta fara dubiu din reglementarea invocata, textul de lege are in vedere "dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute de art. 23 din Legea nr. 50/1991_" si in cauza de fata, cum corect au retinut si instantele fondului si a subliniat constant si reclamantul, procesul verbal de constatare a contraventiei nr. 4 a fost incheiat de Inspectoratul de Stat in constructii la data de 28.09.2007, punandu-i-se in vedere paratului sa intre in legalitate prin alta autorizatie de construire pana la data de 15.02.2008.
Prin urmare, in cauza de fata nu se discuta despre termenul legal de constatare si sanctionare contraventionala ci despre termenul general de prescriptie in interiorul caruia reclamantul, (ca autoritate legala), constatand ca pana la termenul stabilit in sarcina paratului, (15.02.2008), pentru intrarea in legalitate, acesta nu s-a conformat, sa obtina in instanta condamnarea jurisdictionala a paratului D.T. pentru readucerea imobilului la starea initiala.
Or, este evident ca, stabilit fiind deja prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. 4/28.09.2007, un termen pentru intrare in legalitate, respectiv data de 15.02.2008, termenul general de prescriptie curge de la aceasta data, stabilita ca data limita pentru readucerea imobilului la starea initiala, si nu de la o alta, ulterioara, in urma unor noi constatari ale inspectorilor deplasati in teren.
Astfel fiind, Curtea a retinut ca decizia civila recurata este legala, si a respins recursul reclamantului.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Constructii; Demolari; Prescriptii
Schimbarea calificarii legale a infractiunii, potrivit noului Cod penal. Impacarea partilor. Consecinte: incetarea procesului penal - Decizie nr. 404/A din data de 07.05.2014Infractiunea de tentativa de omor si infractiunea de loviri sau alte violente. Delimitarea continutului constitutiv al celor doua infractiuni. Schimbarea incadrarii juridice in raport de criteriile care caracterizeaza, potrivit probelor administrate, c - Decizie nr. 391/A din data de 05.05.2014
Individualizarea judiciara a regimului sanctionatoriu penal. Aplicarea noului Cod penal. Renuntarea la aplicarea pedepsei. Conditii - Decizie nr. 393/A din data de 05.05.2014
Fapta penala prevazuta de Codul penal anterior, dezincriminata de noul Cod penal. Aplicarea legii penale mai favorabile - Decizie nr. 420/A din data de 12.05.2014
Citarea inculpatului in procesul penal. Schimbarea locului de citare. Neinformarea organului judiciar de catre inculpat asupra locului in care urmeaza a fi citat. Solutionarea cauzei penale cu citarea inculpatului la domiciliul cunoscut si prin afisare - Decizie nr. 340/A din data de 14.04.2014
Revizuire intemeiata pe prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Cerere nefondata - Decizie nr. 4802 din data de 27.05.2014
Recurs nul. Imputernicire avocatiala emisa fara contract de asistenta juridica - Decizie nr. 3932 din data de 06.05.2014
Cheltuieli medicale efectuate in Germania. Cuantumul sumei de restituit - Decizie nr. 4241 din data de 13.05.2014
Revizuire drepturi de pensie. Emiterea deciziei de revizuire a pensiei - Decizie nr. 552 din data de 04.06.2014
Recalculare pensie. Imposibilitatea valorificarii unor venituri pentru care s-a emis, anterior, o decizie de respingere, ce nu a fost contestata - Decizie nr. 551 din data de 04.06.2014
Demisie fara preaviz. Consecinta neindeplinirii cerintelor legale privitoare la demisia fara preaviz. Momentul pana la care se poate emite o decizie de concediere disciplinara a salariatului care a formulat o cerere de demisie - Decizie nr. 457 din data de 14.05.2014
Decizie de imputare. Nulitatea absoluta a deciziei de imputare - Decizie nr. 536 din data de 04.06.2014
Decizie de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Continut. Sanctiunea necuprinderii elementelor obligatorii in decizia de concediere - Decizie nr. 273 din data de 02.04.2014
Societate cu raspundere limitata. Cererea asociatului indreptatit, potrivit legii, de convocare a adunarii generale a asociatilor, de catre administratorul societatii. Refuzul convocarii. Remediul legal - autorizarea convocarii adunarii generale de cat - Decizie nr. 515 din data de 03.07.2014
Societate cu raspundere limitata. Actiune in anulare a hotararii adunarii generale a asociatilor. Convocarea asociatului reclamant la adresa cunoscuta de organul de administratie al societatii. Schimbarea adresei asociatului reclamant. Obligatia asocia - Decizie nr. 299/R din data de 08.05.2014
Procedura insolventei. Renuntarea practicianului in insolventa de a exercita, in continuare, mandatul de administrator judiciar, in consortiu cu un alt practician in insolventa. Regim juridic aplicabil. Dreptul practicianului in insolventa renuntator - Decizie nr. 213 din data de 02.04.2014
5. Procedura insolventei. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor, cu referire la nelegala constituire a comitetului creditorilor. Natura juridica a conflictului de interese pentru exercitiul dreptului de vot in cadrul adunarii creditorilor - Decizie nr. 296/R din data de 08.05.2014
Contract de asigurare "CASCO". Producerea evenimentului asigurat. Regimul juridic al efectelor contractului asupra obligatiei de despagubire, intinderii daunei si exonerarii asiguratorului de plata despagubirii. Lipsa dovezii privind intentia asiguratu - Decizie nr. 232 din data de 09.04.2014
Conflict material de competenta negativ. Caracterul special si unitar al reglementarii cererilor institutiei debitoare potrivit O.G. nr. 22/2002. Instanta competenta material sa solutioneze cererile formulate sub acest regim juridic-instanta de executare - Decizie nr. 12 din data de 03.07.2014
Bilet la ordin "in alb". Opozitie la executare. Cercetarea cerintelor de valabilitate in raport cu specia biletului la ordin, normele BNR si Legea nr. 58/1934. Conditia semnarii biletului la ordin de catre emitent. Dreptul beneficiarului si posesorilor - Decizie nr. 211 din data de 31.03.2014