Natura juridica a raportului stabilit intre medicul rezident si unitatea sanitara la care isi desfasoara activitatea pe durata rezidentiatului. Obligatia rezidentului de a restitui "cheltuielile de personal" in cazul nefinalizarii rezidentiatului sau a

Natura juridica a raportului stabilit intre medicul rezident si unitatea sanitara la care isi desfasoara activitatea pe durata rezidentiatului. Obligatia rezidentului de a restitui "cheltuielile de personal" in cazul nefinalizarii rezidentiatului sau al parasirii acestei unitati sanitare inainte de expirarea unei perioade de timp egala cu durata acestuia, din culpa sa -Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: art. 193 alin. (2 )
-Ordonanta  Guvernului nr. 12/2008, art. 6 alin. (5) si alin. (7)
-Ordonanta  Guvernului nr. 18/2009, art.1, art. 2, art. 18 alin. (6) - alin. (8)

Rezidentul are indatorirea de a absolvi rezidentiatul, pentru ca doar astfel va putea sa indeplinesca obligatiile contractuale asumate prin incheierea contractului individual de munca si a actului aditional la acesta.
Datorita specificitatii activitatii in domeniul sanitar, impusa de necesitatea asigurarii unei pregatiri teoretice si practice a medicului, legiuitorul a inteles sa reglementeze raporturile juridice intr-un mod diferit fata de cele de drept comun, astfel ca desi acestea prezinta elemente similare cu cele dintre un angajator si salariat, respectiv incheierea unui contract individual de munca si obtinerea unor drepturi banesti, nu se poate face abstractie de faptul ca rezidentiatul reprezinta o forma specifica de invatamant postuniversitar, pentru care au fost instituite norme derogatorii cu privire la suportarea cheltuielilor, in situatia in care medicul rezident nu ramane, din culpa sa, in cadrul unitatii sanitare pe toata perioada rezidentiatului si, dupa finalizarea rezidentiatului, pe o perioada de timp egala cu durata acestuia, printre care se regasesc cheltuielile de personal.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 714 din 10 aprilie 2013, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 3290/11.12.2012, pronuntata in dosarul nr. 6951/30/2011, Tribunalul Caras-Severin a respins actiunea formulata de catre reclamantul Spitalul Orasenesc Oravita impotriva paratului G.R.B. si a obligat reclamantul la plata, catre parat, a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. 
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, in baza contractului individual de munca nr. 396/08.12.2008, paratul a fost angajat in cadrul compartimentului ATI din cadrul Spitalului Orasenesc Oravita, in functia de medic rezident an I. Prin actul aditional nr. 2768/08.12.2008, paratul s-a obligat, in conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. 5 si alin. 7 din Ordonanta  Guvernului nr.  12/01.02.2008, sa desfasoare activitate, ca medic specialist la Spitalul Orasenesc Oravita, cel putin un numar de ani egal cu durata corespunzatoare pregatirii sale profesionale.
Prin Dispozitia nr. 57/27.09.2011, contractul individual de munca al paratului a incetat, ca urmare a demisiei, in temeiul dispozitiilor art. 55 lit. c) raportate la cele ale art. 81 din Legea nr. 53/2003, republicata.
Reclamantul a sustinut ca, din cauza acestei demisii, paratul a creat prejudicii spitalului, atat din punct de vedere financiar, cat si in ceea ce priveste asigurarea serviciilor medicale la nivel de unitate, motiv pentru care a formulat, in termen legal, conform dispozitiilor art. 256 si art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat, actiunea dedusa judecatii. 
Verificand sustinerile reclamantului in raport cu dispozitiile legale invocate de acesta, tribunalul a constatat ca nu au fost incalcate conditiile legale si cele contractuale pentru atragerea raspunderii patrimoniale a paratului, asa cum au fost inserate in cuprinsul art. 6 alin. (5) si alin. (7) din Ordonanta  Guvernului nr. 12/2008 si in actul aditional la contractul individual de munca, deoarece paratul nu a absolvit rezidentiatul si nici nu a dobandit, in urma rezidentiatului, calitatea de "medic specialist ATI".
Demisia paratului, din postul de medic rezident ATI, a survenit inainte de a dobandi calificarea de "medic specialist ATI", care era singura de natura a atrage obligatia sa de a profesa in continuare. Din inscrisurile de la dosar rezulta ca paratul nu a beneficiat de nici un avantaj profesional legat de specializarea sa, care sa presupuna suportarea unor cheltuieli din partea reclamantului. Cata vreme paratul nu a absolvit rezidentiatul, nedevenind "medic specialist ATI", ramanand la conditia profesionala avuta anterior angajarii ca medic rezident, acesta nu poate fi obligat la a suporta cheltuielile ocazionate cu pregatirea sa profesionala, respectiv a cheltuielilor de personal. Potrivit dispozitiilor art. 6 alin. (5) si alin. (7) din Ordonanta  Guvernului nr.  12/2008 si actului aditional la contractul individual de munca, pe care paratul l-a asumat, suportarea cheltuielilor ocazionate cu pregatirea sa profesionala, respectiv a cheltuielilor de personal, este conditionata doar de dobandirea calificarii profesionale, prevazuta in contract si in actul aditional, acea de "medic specialist ATI", astfel ca dobandirea acestei calitati este conditia "sine qua non" a atragerii raspunderii sale patrimoniale.
Analizand modul de calcul al creantei, depus la dosar de reclamant, Tribunalul a retinut ca suma de 89.604 lei reprezinta salariul incasat pentru activitatea desfasurata in perioada rezidentiatului, iar aceste venituri nu pot fi returnate, deoarece constituie contraprestatia pentru munca depusa de salariatul parat, in baza contractului sau de munca, asa cum prevad imperativ dispozitiile art. 159 din Codul muncii, republicat. Referitor la sintagmele folosite in textul art. 6 alin. (5) si alin. (7) din Ordonanta  Guvernului nr. 12/2008, respectiv de "cheltuieli de personal" sau "cheltuieli cu pregatirea profesionala pe perioada rezidentiatului", prima instanta a apreciat ca dispozitiile invocate de reclamant sunt lacunare, intrucat nu disting ce anume se intelege prin cheltuieli de personal. Or, unde legea nu distinge, nici instanta nu o face. Mai mult, reclamantul nu a facut dovada ca suma, considerata creanta datorata de parat, ar cuprinde si plata unor ore destinate pregatirii profesionale de care ar fi beneficiat paratul in perioada rezidentiatului.
In temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedura civila, a obligat reclamantul la plata, catre parat, a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul de avocat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamantul, solicitand admiterea recursului si casarea hotararii atacate, in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata.
In motivarea recursului, se arata, in esenta, ca, urmare a demisionarii din functia de medic rezident, paratul a incalcat dispozitiile contractului individual de munca, desi, conform art. 39 alin. 2 lit. c) din Codul Muncii, republicat, avea obligatia imperativa de respectare a clauzelor din contractul individual de munca, creand prejudicii unitatii recurente, atat din punct de vedere financiar, cat si privitor la asigurarea serviciilor medicale la nivel de unitate.
Prin hotararea recurata, Tribunalul Caras-Severin a retinut gresit ca intimatul nu a beneficiat de nici un avantaj profesional legat de specializarea in care era angrenat. Dobandirea calitatii de medic specialist intr-o anumita specialitate se poate realiza numai dupa finalizarea rezidentiatului. In speta, partea culpabila pentru nefinalizarea pregatirii profesionale este intimatul, care, prin actul unilateral de vointa, a renuntat la continuarea pregatirii profesionale.
Instanta de fond a ignorat dispozitiile legale imperative ce statuau obligativitatea desfasurarii activitatii si dupa finalizarea formarii profesionale, respectiv a prevederilor art. 6 alin. (5) si (7) din Ordonanta  Guvernului nr.  12/01.02.2008 privind organizarea si finantarea rezidentiatului pe post. Aceasta trebuia sa retina raspunderea patrimoniala a intimatului, intrucat el, la data demisionarii, se afla in etapa de pregatire profesionala, ce a impus cheltuirea anumitor sume.
In drept, se invoca dispozitiile art. 299-310 din Codul de procedura civila. 
Intimatul nu a depus intampinare, desi a fost citat cu aceasta mentiune.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Astfel cum a retinut si instanta de fond, ca stare de fapt, intre parti s-a incheiat contractul individual de munca nr. 396/08.12.2008, pentru functia de medic rezident an I in cadrul compartimentului ATI din Spitalul Orasenesc Oravita. Prin actul aditional nr. 2768/08.12.2008, paratul s-a obligat, in conformitate cu dispozitiile art. 6, alin. 5 si alin. 7 din Ordonanta  Guvernului nr. 12/01.02.2008, sa desfasoare activitate ca medic specialist la Spitalul Orasenesc Oravita, cel putin un numar de ani egal cu durata corespunzatoare pregatirii sale in rezidentiat, in caz contrar urmand sa suporte toate cheltuielile ocazionate de pregatirea sa profesionala, respectiv  cheltuielile de personal pe perioada pregatirii sale in rezidentiat.
Prin Dispozitia nr. 57/27.09.2011, contractul individual de munca al paratului a incetat, prin demisie, in temeiul art. 55 lit. c) raportat la art. 81 din Codul muncii.
Rezidentiatul reprezinta o forma specifica de invatamant postuniversitar pentru absolventii licentiati ai facultatilor de medicina, medicina dentara si farmacie, care asigura pregatirea necesara obtinerii uneia dintre specialitatile cuprinse in Nomenclatorul specialitatilor medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistenta medicala, fiind, totodata, un proces continuu de pregatire teoretica si practica, potrivit prevederilor art. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr.  18/2009.
Incheierea contractului individual de munca de catre rezidentul care a ocupat postul prin concurs, este impusa de art. 18 alin. (6) si (7) din Ordonanta Guvernului nr.  18/2009. Totodata, obligatia de a lucra la unitatea sanitara publica, cu care a incheiat contractul individual de munca, un numar de ani egal cu durata corespunzatoare pregatirii in rezidentiat este prevazuta de dispozitiile art. 18 alin. (7) si (8) din aceleasi act normativ.
Potrivit art. 18 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 18/2009, "obligatia prevazuta la alin. (7) se stabileste prin act aditional la contractul individual de munca, in temeiul prevederilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare. Nerespectarea de catre salariat a obligatiei asumate il obliga pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregatirii in rezidentiat, precum si la restituirea primei de instalare, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita, conform actului aditional la contractul individual de munca".
Din interpretarea sistematica si teleologica a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 18/2009, rezulta ca rezidentul are indatorirea de a absolvi rezidentiatul, pentru ca doar astfel va putea sa indeplineasca obligatiile contractuale asumate prin incheierea contractului individual de munca si a actului aditional la acesta, in temeiul art. 18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 18/2009. Calitatea de rezident pe post a paratului a incetat, in baza art. 6 alin. (2) lit. b) din Ordonanta  Guvernului nr. 18/2009 coroborat cu art. 81 din Codul muncii, inainte de finalizarea rezidentiatului, ca urmare a demisiei sale. Pe cale de consecinta, rezidentiatul nu a fost absolvit datorita atitudinii paratului, care a decis, in mod unilateral, sa renunte la calitatea sa de rezident si, implicit, la dobandirea calificarii de medic specialist ATI.
In acest context, faptul ca paratul nu a avut vreun avantaj profesional legat de specializarea ATI, ramanand la conditia profesionala detinuta inaintea angajarii sale ca medic rezident, este urmarea atitudinii sale.
Totodata, nefinalizarea rezidentiatului din cauza acestei atitudini a paratului nu poate inlatura obligatia sa, asumata prin actul aditional la contractul individual de munca si reglementata de dispozitiile art. 18 alin. (7) si (8) din Ordonanta Guvernului nr. 18/2009, de a restitui reclamantului toate cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, respectiv cheltuielile de personal pe perioada pregatirii in rezidentiat, ca urmare a faptului ca nu a lucrat la unitatea sanitara publica, cu care a incheiat contractul individual de munca, un numar de ani egal cu durata corespunzatoare pregatirii in rezidentiat.
Datorita specificitatii activitatii in domeniul sanitar, impusa de necesitatea asigurarii unei pregatiri teoretice si practice a medicului, legiuitorul a inteles sa reglementeze raporturile juridice intr-un mod diferit fata de cele de drept comun, astfel ca desi acestea prezinta elemente similare cu cele dintre un angajator si salariat (incheierea unui contract individual de munca si obtinerea unor drepturi banesti), nu se poate face abstractie de la faptul ca rezidentiatul reprezinta o forma specifica de invatamant postuniversitar, pentru care au fost instituite norme derogatorii cu privire la suportarea cheltuielilor, in situatia in care medicul rezident nu ramane in cadrul unitatii sanitare pe toata perioada rezidentiatului si, dupa finalizarea rezidentiatului, pe o perioada de timp egala cu durata acestuia, printre care se regasesc cheltuielile de personal.
In concluzie, pretentiile reclamantului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de personal se dovedesc a fi intemeiate partial, respectiv doar pentru contravaloarea veniturilor nete si a tichetelor de masa, incasate de catre parat in perioada 01.01.2009 - 01.05.2011, intrucat contravaloarea viramentelor mentionate in tabelul depus la dosar de catre reclamant nu a intrat in patrimoniul paratului.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse anterior, retinand ca hotararea recurata a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea, in temeiul art. 312 alin. (1) - alin. (3) Cod procedura civila, a admis recursul formulat de catre reclamantul-recurent si a modificat in parte hotararea recurata, in sensul ca a admis in parte actiunea formulata de catre reclamantul Spitalul Orasenesc Oravita impotriva paratului G.R.B. si a obligat paratul sa plateasca reclamantului Spitalul Orasenesc Oravita contravaloarea veniturilor nete si a tichetelor de masa, incasate in perioada 01.01.2009 - 01.05.2011, fara a acorda cheltuieli de judecata in fond, dat fiind ca paratul este in culpa procesuala, iar reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata, urmand a mentine in rest sentinta civila recurata, respectiv in ceea ce priveste pretentia reclamantului de obligare a paratului la plata sumelor reprezentand "viramente", conform tabelului depus la dosar, si cuantificarea sumei la ca va fi obligat paratul, in conditiile in care aceasta nu poate fi stabilita pe baza probelor administrate in cauza, urmand a fi calculata, in mod concret, cu prilejul executarii prezentei hotarari judecatoresti.