FALIMENT. Pierderea calitatii procesuale active in urma cesionarii creantei catre o terta societate. Consecinte fata de lipsa manifestarii de vointa a cesionarului pentru continuarea procesului, in calea de atac.

     FALIMENT. Pierderea calitatii procesuale active in urma cesionarii creantei catre o terta societate. Consecinte fata de lipsa manifestarii de vointa a cesionarului pentru continuarea procesului, in calea de atac.
     
     (decizia comerciala nr. 497 R/28.03.2007 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala)
     
     Prin sentinta comerciala nr. 3432/21.12.2006 Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala a admis in principiu planul de reorganizare al debitoarei SC S SA si a dispus convocarea adunarii generale a creditorilor intr-un termen cuprins intre 20 si 25 de zile in vederea votarii planului.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul a retinut ca planul propus indeplineste conditiile de ordin legal prevazute de art. 95 alin. 1 din lege, constatand ca sunt conditii de redresare a debitorului.
     Anterior pronuntarii asupra fondului cauzei judecatorul sindic a avut de solutionat o exceptie de neconstitutionalitate, invocata de creditoarea DGV si administratorul special al debitoarei JA, cu privire la dispozitiile art. 98 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, fiind confruntat, totodata cu doua cereri de recuzare formulate de administratorul special al debitoarei, JA si creditoarea DGV. In ce priveste prima cerere de recuzare, judecatorul sindic a constatat ca administratorul special al debitoarei a formulat pe parcursul solutionarii cauzei mai multe cereri de recuzare atat a judecatorului sindic cat si a intregii instante, cereri solutionate prin respingere. In consecinta, fata de dispozitiile art. 28 alin. 3 C.pr.civ. a respins cererea de recuzare ca inadmisibila. Cu privire la cea de-a doua cerere de recuzare, judecatorul sindic a constatat ca creditoarea DGV nu poate formula o asemenea cerere, in raport de stadiul procesual de solutionare a cauzei, respectiv etapa admiterii in principiu a planului de reorganizare, moment in care partile chemate sa se pronunte sunt strict aratate in textul art. 98 alin. 2, creditoarea nefiind membra in comitetul creditorilor. In concluzie a respins si aceasta cerere de recuzare ca inadmisibila.
     Judecatorul sindic a respins si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 98 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, apreciind ca o asemenea exceptie nu poate fi ridicata in fata unei instante de fond, exceptia neavand legatura cu stadiul actual al procedurii. Toate aceste dispozitii luate de judecatorul sindic au fost consemnate in incheierea de amanare a pronuntarii din data de 14.12.2006.
     Impotriva acestei sentinte, precum si a incheierii de amanare a pronuntarii, au declarat recurs administratorul special al debitoarei, JA, creditoarea DGV si creditoarea B SA.
     Recurentul JA a indreptat calea sa de atac doar impotriva incheierii de amanare a pronuntarii, apreciind ca judecatorul sindic a respins in mod gresit cererea de recuzare ca fiind inadmisibila. Solicita, astfel, admiterea recursului si casarea incheierii pronuntate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
      Recurenta DGV a criticat prin cererea sa atat incheierea de amanare a pronuntarii, cat si sentinta pronuntata de judecatorul sindic. In motivarea recursului sau, recurenta a aratat ca, in ce priveste respingerea cererii de recuzare si a exceptiei de neconstitutionalitate, judecatorul sindic nu a respectat dispozitiile legale: astfel, judecatorul sindic a respins chiar el cererea de recuzare, completul fiind, deci, nelegal compus, cata vreme textele legale stabilesc obligatia de ascultare a judecatorului recuzat, de asemenea, judecatorul sindic a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate fara a verifica daca sunt indeplinite conditiile legale prevazute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 rep.
     Criticile sentintei vizeaza in principal aceleasi considerente mentionate pentru incheierea de amanare a cauzei; in plus, se arata ca in termenul de amanare a pronuntarii administratorul special al debitoarei a depus la dosar o cerere de repunere a cauzei pe rol pentru dezbaterea modificarilor aduse planului de reorganizare propus, fapt permis de lege. Judecatorul sindic, insa, nu a tinut cont de aceasta cerere si s-a pronuntat asupra admisibilitatii in principiu a planului, fiind incalcat, deci dreptul debitoarei de a propune un plan de reorganizare a activitatii complet, nefiind indeplinita nici conditia discutarii acestor modificari in sedinta publica in contradictoriu cu toate partile.
     In concluzie, recurenta solicita admiterea recursului si casarea incheierii si a sentintei pronuntate de judecatorul sindic, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
     Recurenta B SA a criticat sentinta pronuntata de judecatorul sindic sub aspect nelegalei admiteri in principiu a planului de reorganizare a activitatii debitoarei, apreciind ca acesta nu indeplineste conditiile legale stabilite de Legea nr. 85/2006, fiind fundamentat pe solutii fanteziste, imposibil de realizat.
     In baza rolului activ, Curtea a solicitat atasarea la dosar a unor acte aflate in dosarul de fond, netransmise cu ocazia inaintarii cererilor de recurs, apreciate ca fiind utile solutionarii cauzei.
     Partile nu au administrat probe in aceasta faza procesuala.
     La termenul din data de 28.03.2007 recurentii JA si B SA au depus cereri de renuntare la judecata recursului, solicitand Curtii sa ia act de aceasta manifestare de vointa.
     Recurenta DGV a depus la dosar acte din care rezulta ca nu mai are calitatea de creditor al societatii debitoare ca urmare a cesionarii creantei sale catre o terta societate, solicitand citarea acesteia in cauza.
     In urma deliberarii, Curtea a respins cererea formulata de DGV, apreciind ca, in baza principiului disponibilitatii procesuale doar cesionarul avea posibilitatea de a solicita citarea sa in cauza si continuarea procesului cu participarea sa, iar nu cedentul.
     Analizand actele si lucrarile dosarului, avand in vedere si manifestarea expresa de vointa a recurentilor JA si B SA, precum si dispozitiile art. 246 C.pr.civ., Curtea va lua act de renuntarea acestor parti de judecata recursurilor declarate.
     Curtea, vazand si dispozitiile art. 312 C.pr.civ., va respinge, totodata, recursul declarat de recurenta DGV pentru urmatoarele considerente: pentru a fi parte intr-un litigiu, trebuie justificata si indreptatirea de a figura in acel proces, adica este necesar ca partea sa aiba calitatea procesuala. Aceasta calitate procesuala trebuie pastrata pe tot parcursul solutionarii cauzei, atat in fata instantei de fond, cat si caile de atac declarate. In speta, recurenta a justificat o calitate procesuala, aceea de creditor, pe parcursul desfasurarii procesului in fata judecatorului sindic. In calea de atac, insa, a fost pierduta aceasta calitate, prin cesionarea de catre DGV a creantei pe care o avea asupra patrimoniului societatii debitoare. in consecinta, la momentul solutionarii caii de atac DGV nu mai justifica o calitate procesuala activa, de asemenea, nu mai justifica un interes pentru continuarea judecarii cauzei, fata de cesiunea de creanta intervenita.
     Pe de alta parte, desi cesionarul ia locul cedentului, aceasta substituire nu poate avea loc in mod automat, ci in urma unei manifestari de vointa exprese din partea primului mentionat. In lipsa acestei manifestari de vointa, instanta nu poate dispune introducerea in cauza, deoarece s-ar incalca principiul disponibilitatii procesuale.
In consecinta, Curtea a respins recursul declarat de recurenta DGV si a luat act de renuntarea recurentilor JA si B SA la judecarea cererii de recurs.