Competenta de solutionare a actiunii avand ca obiect desfacerea casatoriei, cu elemente de extraneitate

- Regulamentul (C.E.) nr. 2201/2003 - art. 3

Atunci cand intr-o cauza avand ca obiect desfacerea casatoriei cu elemente de extraneitate se analizeaza problema competentei exclusive sau alternative a instantelor nationale, instanta sesizata trebuie sa aiba in vedere dispozitiile Regulamentului (C.E.) nr. 2201/2003, in ordinea de prioritate stabilita de text.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila -
complet specializat de familie si minori,
Decizia civila nr. 242 din 19 martie 2013

Prin decizia civila nr. 419/A/8.11.2012, Tribunalul Arad - Sectia Civila a admis apelul paratei Z.M.R. impotriva sentintei civile nr. 5360/5.06.2012 a Judecatoriei Arad, pe care a anulat-o si, evocand fondul, a respins actiunea de divort formulata de reclamantul Z.F. impotriva acesteia, ca nefiind de competenta instantelor romane.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a avut in vedere faptul ca din inscrisurile depuse in apel de parata rezulta ca aceasta este cetatean italian, cu resedinta in Italia in timp ce reclamantul este cetatean italian, locuieste in Italia si a demarat in fata instantelor italiene procedura separarii conjugale fata de sotia sa inca din luna iulie 2010, ocazie cu care a indicat pentru citarea paratei adresa acesteia din Italia.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Z.F., solicitand modificarea ei in sensul admiterii apelului si retrimiterii cauzei spre rejudecare la Judecatoria Arad.
Prin Decizia civila nr. 242 din 19 martie 2013, Curtea de Apel Timisoara a constatat ca, in mod justificat si in aplicarea corecta a dispozitiilor Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 la actiunea de divort de fata, Tribunalul Arad a stabilit ca instantele romane nu sunt competente sa o solutioneze si a respins pe cale de consecinta aceasta actiune.
S-a retinut ca, atunci cand intr-o cauza cu elemente de extraneitate - cum este cea de fata - se analizeaza problema competentei exclusive sau alternative a instantelor nationale in materie de divort, instanta sesizata trebuie sa aiba in vedere - asa cum in mod corect a procedat si Tribunalul Arad - dispozitiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a), in materie de divort (ca si in materie de separare de corp sau anulare a casatoriei) sunt competente sa hotarasca, in ordinea de prioritate stabilita de text, instantele pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a sotilor sau ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care, unul din ei inca locuieste acolo sau resedinta obisnuita a paratului (restul criteriilor prevazute referindu-se la actiunea de divort declansata prin cerere comuna sau in situatia in care reclamantul a avut, o perioada de timp resedinta obisnuita in statul instantei investite, ceea ce nu este cazul in dosarul de fata).
Cata vreme parata a sustinut si a dovedit ca partile nu mai au in prezent o resedinta comuna, ca ultima lor resedinta comuna a fost in Italia, unde domiciliaza si reclamantul (aspect ce rezulta din continutul procurii date avocatei sale din Romania) si ca resedinta obisnuita a paratei era si este tot in Italia (aspect ce rezulta din adresa comunicata paratei la 1.07.2010 de catre avocatul reclamantului pentru a conveni asupra unei separari de corp amiabile si mai ales din cartea ei de identitate, valabila pana in 2018), rezulta, in mod evident, ca niciunul din criteriile atributive de competenta stabilite de Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 nu indreptateste la solutionarea actiunii de divort de catre instantele din Romania.
Contrar a ceea ce reclamantul a sustinut in recursul sau, Curtea constata ca niciodata parata nu a afirmat a fi avut domiciliul sau resedinta ei obisnuita - si nici resedinta obisnuita a sotilor - in Romania, recunoscand doar ca au o proprietate comuna intr-o localitate din judetul Bihor, cu destinatia de casa de vacanta si ca, la o adica, putea fi citata si acolo, dar nu la adresa indicata in actiune, la care ea nu locuieste.
Parata a mai sustinut in apelul sau si faptul ca instanta italiana a fost deja sesizata cu o actiune de divort - la care ea ar fi comunicat instantei ca se opune - insa la dosar, afirmatia chiar necontestata fiind, nu este dovedita de probe.