Testament. Anulare pentru lipsa discernamant. Conditii

- Codul civil din 1864 - art. 856, art. 948 pct. 2
- Codul de procedura civila din 1865 - art. 201

Doar lipsa de discernamant a testatorului la data intocmirii testamentului, dovedita fara echivoc, atrage anularea actului astfel intocmit.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 338/R din 27 februarie 2013

Prin decizia civila nr. 430/20.11.2012 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 19210/55/2010*, a fost respins apelul declarat de parata A.E. impotriva sentintei civile nr. 11700/10.12.2009 pronuntata de Judecatoria Arad in dosarul nr. 19210/55/2010 in contradictoriu cu reclamantii P.G. si P.V.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut in vedere ca, prin sentinta apelata, prima instanta a admis actiunea civila exercitata de reclamanti si, pe cale de consecinta, a constatat nulitatea testamentului autentic nr. 3830/08.07.2008 al BNP E.L. si valabilitatea testamentului autentic sub nr. 990/24.05.2006 al BNP S.L.C.
Urmare analizei tuturor probelor administrate in cauza, instanta a retinut in fapt ca, la data de 24.05.2006, prin testamentul autentic autentificat sub nr. 990/24.05.2006 al BNP S.L.C., parata a testat in favoarea reclamantilor P.G. si P.V., pe care i-a instituit legatari universali.
La data de 08.07.2008, parata a testat in favoarea lui B.M. si B.G.T., prin testamentul autentic sub nr. 3830 din 08.07.2008 al BNP E.L., instituindu-i de data aceasta pe cei doi ca si legatari universali.
Cu toate ca a semnat in fata notarului testamentul autentic sub nr. 3830 din 08.07.2008 al BNP E.L., la data de 08.07.2008, parata A.E. a fost lipsita de discernamant si aceasta deoarece, la data de 23.02.2008, a fost examinata de catre Clinica de Psihiatrie, iar in urma consultarii, medicul a sesizat ca sunt sesizabile lacune insemnate in gandirea sa.
Din examinarea inscrisului medical nr. 219/2008, instanta de fond a retinut ca in urma consultului psihologic de la cabinetul CMI Psihologie M.R., la data de 27.05.2008, s-a constatat ca parata este dezorientata, ca are dificultati amnezice marcate, observandu-se totodata de catre psiholog ca parata are halucinatii prezente la momentul respectiv, ca este in incapacitatea de anticipare a consecintelor propriilor sale actiuni, ca deteriorarea cognitiva a paratei este severa si ca parata este in incapacitatea de a se administra.
Scrisoarea medicala nr. 3338921/18.06.2008, eliberata de Cabinetul neurologic catre institutul de protectie a persoanelor cu handicap, evidentiaza ca numita A.E. a fost consultata la data de 18.06.2008 si prezenta diagnosticul de dementa Alzheimer forma medie - severa - atrofie corticala difuza.
S-a constatat cu acea ocazie ca boala a debutat in urma cu 5 - 6 ani, iar simptomatic a fost constatata dezorientarea temporo-spatiala marcata si dezorientarea cu privire la propria persoana a paratei; s-a constatat totodata ca parata nu isi poate asigura igiena personala si hrana, ca a periclitat situatia bunurilor personale si locuinta si reprezinta un potential pericol pentru comunitate si pentru propria sa persoana.
Medicul specialist neurolog a observat ca parata are halucinatii vizuale, ca este afazica, ca executa doar unele ordine simple, ca nu executa ordine complicate si semicomplicate si ca nu poate raspunde la intrebari simple.
Cu ocazia unei internari, comisia de internare a stabilit ca parata are o atitudine cooperanta, colaborare dificila datorita deficientelor cognitive si senzoriale, ca aceasta este lucida, dar este dezorientata temporal si nu are constiinta tulburarii sale psihice actuale.
Aceeasi comisie a supus-o testului ceasului - parata reusind sa totalizeze 3 puncte din 10 puncte - si testului MMSE, totalizand 16 puncte din 30 puncte.
Prin urmare, comisia a concluzionat ca parata are capacitatea psihica de intelegere a semnificatiei si intelegere a actelor de inteles civil mult scazuta.
Prin urmare, dupa cum rezulta din cele relatate mai sus, aprecierile instantei au fost in sensul ca este evident ca nu doar la data de 08.07.2008, ci chiar de la inceputul anului 2008 (23.02.2008), parata nu mai dispunea de facultatea de a discerne, de a judeca si a aprecia lucrurile la justa lor valoare, cu atat mai putin de a patrunde semnificatia unor acte juridice.
Este adevarat ca modul in care Comisia medico-legala din data de 21.10.2008 si-a formulat concluziile ("parata are capacitatea psihica de intelegere a semnificatiei si intelegere a actelor de inteles civil - discernamantul actelor de interes civil mult scazut") este oarecum echivoc si lasa loc la interpretari, insa, in speta, adevarul cu privire la starea de sanatate a paratei la data de 08.07.2008 se impune a fi stabilit in raport cu totalitatea probelor amintite, inclusiv cu probele testimoniale administrate intr-un alt dosar aflat pe rolul instantei.
Or, din actele medicale analizate a rezultat ca, pe durata in discutie, parata era o persoana cu lacune grave in gandire, dezorientata temporo-spatial si dezorientata cu privire la propria ei persoana.
Impotriva solutiei a declarat apel parata A.E., solicitand schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii.
In dezvoltarea motivelor a aratat ca motivarea instantei de fond este bazata pe declaratiile unor martori care nu au fost audiati in prezenta cauza, ci in dosarul nr. 12224/55/2008; or, aceasta imprejurare contravine dispozitiilor art. 169 alin. (1) C. pr. civ., cu atat mai mult cu cat acei martori au fost audiati la solicitarea intimatei reclamante.
Solutia atacata este netemeinica si nelegala si prin prisma faptului ca instanta de fond a facut o interpretare personala a observatiilor medicale, a raportului de expertiza medico-legala din care a extras doar anumite aspecte si a tuturor celorlalte acte medicale administrate in probatiune, descriind simptomatologia bolii de care sufera parata si ajungand la concluzia proprie cum ca apelantei i-ar fi lipsit discernamantul la momentul incheierii testamentului. Cu alte cuvinte, instanta de fond s-a substituit atributiilor Institutului Medico Legal si Institutului de Medicina Legala Arad si, in ciuda concluziilor raportului de expertiza, a retinut nejustificat ca parata nu a avut discernamant in momentul incheierii testamentului autentificat sub nr.3830/08.07.2009 de BNP E.L.
Prin urmare, desi raportul de expertiza este, la randul sau, o proba administrata intr-un alt dosar, acesta este singura proba care se poate pronunta avizat si profesionist cu privire la discernamantul apelantei la momentul incheierii contractului.
Analizand apelul in cadrul dat de art. 294-296 C. pr. civ. si prin prisma motivelor invocate, Tribunalul a constatat ca nu este fondat, astfel:
Prima instanta a retinut o stare de fapt care se coroboreaza cu probele administrate in cauza si analizate in mod temeinic, examinand actele medicale privitoare la starea de sanatate mintala a paratei, atat anterior cat si ulterior datei de 08.07.2008, data incheierii testamentului autentic nr. 3830 al BNP E.L.
Prima instanta nu a dat interpretari personale actelor medicale, ci doar a redat, in cuprinsul hotararii, constatarile si concluziile acestora.
Este de notorietate faptul ca o persoana diagnosticata cu dementa Alzheimer prezinta o deteriorare mentala serioasa si care se manifesta prin lacune in gandire, dezorientare tempo-spatiala, dezorientare cu privire la persoanele din jur, halucinatii.
O astfel de boala, odata instalata, poate evolua sau poate ramane la un anumit stadiu, dar nicidecum nu se poate vorbi despre o imbunatatire a starii mentale a persoanei suferinde.
Impotriva deciziei a declarat recurs in termen parata, care a solicitat modificarea ei in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.
In motivare, a invocat ca, interpretand probele, instantele au ignorat concluziile raportului de expertiza - proba stiintifica - din continutul caruia rezulta ca, desi avea discernamantul mult scazut la data incheierii testamentului, acesta nu ii lipsea; in consecinta, actul nu putea fi anulat.
A invocat gresita interpretare data de instante actului dedus judecatii.
In drept a invocat disp. art. 304 pct. 8, 9 C. pr. civ.
Examinand recursul prin prisma criticilor formulate si in baza art. 306 alin. (2) C. pr. civ., instanta a retinut urmatoarele:
In primul rand, pentru considerentele ce vor fi mai jos aratate, vor fi inlaturate sustinerile intimatilor referitoare la imprejurarea potrivit cu care criticile recurentei vizeaza exclusiv aspecte de netemeinicie a hotararii, aspecte ce nu ar putea fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 1-9 C. pr. civ.
In continuare, instanta retine ca, pe calea cererii de chemare in judecata, reclamantii au invocat nulitatea relativa a testamentului incheiat de parata pentru lipsa discernamantului acesteia, aceasta sustinere fiind reiterata si cu ocazia dezbaterilor asupra fondului.
Corespunde realitatii ca valabilitatea actului juridic presupune consimtamantul valabil al persoanei care il incheie (art. 948 pct. 2 Cod civil din 1864 in vigoare la data incheierii testamentului din 8.07.2008), si ca lipsa discernamantului este de natura a atrage nulitatea actului.
Calificat de art. 802 Cod civil ca fiind un act juridic, si testamentul trebuie sa intruneasca cerinta de validitate mai sus-mentionata.
Avand in vedere dispozitiile art. 856 Cod civil potrivit cu care orice persoana este capabila a face un testament daca nu este oprita de lege, rezulta ca regula este capacitatea de a dispune prin testament, incapacitatea fiind exceptia.
In consecinta, pentru a se dispune anularea testamentului este necesar a se dovedi in mod neechivoc lipsa de discernamant a dispunatorului.
Stabilirea fara echivoc a lipsei de discernamant presupune corecta aplicare a dispozitiilor art. 129 alin. (4), (5) C. pr. civ., art. 167 alin. (1), art. 169 alin. (1) C. pr. civ.; data fiind imprejurarea cu care instanta a fost sesizata (discernamantul paratei), dispozitiile art. 201 C. pr. civ. se impun a fi aplicate in cauza, parerea unui specialist fiind necesara si prevaland asupra altor probe.
Or, in cauza, desi parerile astfel exprimate sunt in sensul discernamantului mult scazut al paratei, lipsa totala a acestuia nu a fost stiintific stabilita fara echivoc.
In consecinta, anuland testamentul incheiat de parata la 08.07.2008 pentru lipsa discernamantului paratei, instantele au facut gresita aplicare si interpretare a dispozitiilor art. 948 pct. 2, art. 856 Cod civil si ale art. 129 alin. (4), (5) C. pr. civ., art. 201 C. pr. civ.
Pe de alta parte, instanta retine ca este discutabil daca un act unilateral care-si produce efectele doar dupa moartea dispunatorului (in speta, testamentul sus-mentionat) poate fi contestat pe calea unei cereri in anulare formulata in timpul vietii testatorului.
Data fiind solutia de mentinere a testamentului autentificat la 8.07.2008 si efectele acestuia asupra testamentelor anterioare incheiate de parata, vazand si ca testamentul din 24.05.2006 incheiat pe numele reclamantilor nu a fost contestat nici anterior si nici pe parcursul judecatii, urmeaza a fi respinsa si cererea de constatare a valabilitatii testamentului ai carui beneficiari sunt acestia.
Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. (1), (2), (3) C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanta a admis recursul declarat de reclamant, a modificat decizia recurata, in sensul ca a admis apelul reclamantului, cu consecinta schimbarii in parte a sentintei atacate, dispunand ca parata sa revina la numele purtat anterior casatoriei, acela de "S.".