Persoana aflata in detentie. Lipsa accesului la posta electronica. Inexistenta discriminarii

- Constitutia Romaniei - art. 53
- Conventia europeana a drepturilor omului - art. 8, art. 9, art. 10, art. 14, art. 17
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 137/2010

Este permisa limitarea exercitarii unor drepturi daca restrangerea este necesara intr-o societate democratica, este proportionala cu situatia care a determinat-o, este aplicata nedescriminatoriu si nu aduce atingere dreptului sau libertatii.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 17 din 6 februarie 2013

Prin cererea inregistrata sub nr. 2526/108/2008 la Tribunalul Arad reclamantul O.R.G. a chemat in judecata paratii Ministerul Justitiei si Administratia Nationala a Penitenciarelor solicitand instantei ca, prin hotararea ce va da, sa-i oblige la plata de despagubiri in cuantum de 7.000.000 lei si la asigurarea accesului la internet - posta electronica.
In motivare a invocat ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 554/2001 si a Legii nr. 233/2002, cele doua institutii erau obligate sa-i asigure accesul la posta electronica si internet pentru a-si putea exercita dreptul la informare, petitionare, cultura, religie, educatie, corespondenta, fara discriminare in raport cu ceilalti cetateni.
In drept a invocat art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (2), art.16 alin. (1), (2), art. 26 alin. (1), art. 29 alin. (1), art. 30 alin. (1), (2), art. 31 alin. (1), (2), art. 32 alin. (1), art. 33 alin. (1), (2), art. 51 alin. (1) din Constitutie; art. 1, 2, 3, 5 alin. (4), art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2001; art. 2, 9 din H.G. nr. 123/2002; art. 2 din Legea nr. 233/2002; art. 1, 8, 9, 14, 17 din Conventia europeana a drepturilor omului; art. 2 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia EDO, Protocolul 2 aditional la Conventia EDO.
Temeiul juridic a fost ulterior precizat, reclamantul indicand si dispozitiile art. 998 - 1000 Codul civil din 1865.
Prin sentinta civila nr. 34/26.01.2011, pronuntata in rejudecare de Tribunalul Arad au fost respinse exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor; a fost admisa in parte actiunea reclamantului in sensul obligarii paratilor Ministerul Justitiei si Administratia Nationala a Penitenciarelor la asigurarea reclamantului a accesului la posta electronica, in exercitarea drepturilor la petitionare si corespondenta; a fost respinsa cererea de obligare a paratilor la plata daunelor morale.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca ambele exceptii ale lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerul Justitiei si Administratia Nationala a Penitenciarelor sunt neintemeiate, fata de dispozitiile H.G. nr. 83/2005, ale Legii nr. 293/2004 si ale H.G. nr. 1849/2004.
Pe fond, instanta a constatat ca, in principal, reclamantul a invocat Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public si O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor.
Legea nr. 544/2001 asigura, conform art. 1, in acord cu art. 31 din Constitutia Romaniei republicata, accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite la art. 2 lit. b), ca fiind "orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei". Art. 5 alin. (1) prezinta informatiile de interes public ce se comunica din oficiu de fiecare autoritate sau institutie publica (actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea sa; structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare, programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice; numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice; coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet; sursele financiare, bugetul si bilantul contabil; programele si strategiile sale; listele privind documentele de interes public,  categoriile de documente produse si/sau gestionate; modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice) cu precizarea la alin. 4 lit. a) ca accesul la aceste informatii se realizeaza inclusiv prin afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice ori prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina de internet proprie.
O.G. nr. 27/2001 are ca obiect reglementarea modului de exercitare de catre cetateni a dreptului de a adresa autoritatilor si institutiilor publice petitii formulate in nume propriu, precum si modul de solutionare a acestora [art. 1 alin. (1)]. Petitia este definita la art. 2 alin. (1) ca fiind cererea, reclamatia, sesizarea sau propunerea formulata in scris ori prin posta electronica.
Reclamantul a invocat, in sustinerea pretentiilor sale, o serie de drepturi:
- dreptul la corespondenta [art. 8 alin. (1) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ratificata prin Legea nr. 30/1994]
- libertatea de gandire, de constiinta si de religie [art. 9 alin. (1) din aceeasi conventie, art. 29 din Constitutia Romaniei republicata]
- libertatea de exprimare, ce implica si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei [art. 10 alin. (1) din aceeasi conventie, art. 30 alin. (1) din Constitutia Romaniei republicata]
- dreptul la instruire [art. 2 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale art. 32 alin. (1) din Constitutia Romaniei republicata]
- dreptul la cultura (art. 33 din Constitutia Romaniei republicata)
In materia discriminarii, art. 16 din Constitutia Romaniei revizuita instituie principiul egalitatii in drepturi a tuturor cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reglementeaza interzicerea discriminarii, iar Protocolul nr. 12 la aceeasi Conventie prevede la art. 1 ca "Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie", interzicand autoritatilor publice o conduita contrara acestui principiu.
Art. 51 alin. (1) din Constitutie referitor la dreptul cetatenilor de a se adresa autoritatilor publice se afla in corelatie cu O.G. nr. 27/2002, la fel ca si art. 1 din Legea nr. 544/2001. Accesul la informatiile pe care autoritatile/institutiile publice sunt obligate sa le comunice din oficiu, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, se realizeaza inclusiv prin publicare lor pe pagina de internet a fiecarei autoritati/institutii publice [art. 5 alin. (3)].
In acord cu prevederile constitutionale si conventionale de mai sus, O.G. nr. 137/2000 republicata privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare garanteaza respectarea principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii [art. 1 alin. (2)], inclusiv in domeniile drepturilor civile constand in dreptul la libertatea de gandire, constiinta si religie, dreptul la libertatea de opinie si de exprimare, dreptul de petitionare, dreptul la educatie si la pregatire profesionala, dreptul de a lua parte, in conditii de egalitate, la activitati culturale si sportive, cu precizarea la alin. (3) al art. 1 ca exercitarea acestor drepturi priveste persoanele aflate in situatii comparabile, iar, conform alin. (4), obligatia respectarii acestor principii revine oricarei persoane fizice sau juridice. 
In conditiile in care reclamantul este detinut, exercitarea drepturilor invocate se realizeaza in concordanta cu necesitatea respectarii regimului de detentie, in aplicarea masurii pedepsei inchisorii dispusa in privinta acestuia, sens in care art. 38 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal prevede faptul ca exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi ingradita decat in limitele si in conditiile prevazute de Constitutie si lege.
Printre drepturile a caror exercitare este reglementata de aceasta lege se numara si: libertatea constiintei, a opiniilor si libertatea credintelor religioase (art. 40); dreptul la informatie (art. 41) privitor la accesul neingradit la informatiile de interes public, ce se realizeaza in conditiile legii; dreptul de petitionare [art. 44, care la alin. (3) defineste termenul petitie ca fiind "orice cerere sau sesizare adresata autoritatilor publice, institutiilor publice, organelor judiciare, instantelor sau organizatiilor internationale"); dreptul la corespondenta (art. 45, ce reglementeaza confidentialitatea acesteia, precum si exceptiile de la acesta).
Art. 41 din Legea nr. 275/2006 instituie obligatia Administratiei Nationale a Penitenciarelor de a lua toate masurile necesare pentru asigurarea aplicarii dispozitiilor legale privind liberul acces la informatiile de interes public pentru persoanele aflate in executarea pedepselor privative de libertate [alin. (3)], precum si realizarea dreptului persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate la informatii de interes public prin publicatii, emisiuni radiofonice si televizate sau prin orice alte mijloace autorizate de catre administratia penitenciarului [alin. (4)].
Art. 46 din aceeasi lege reglementeaza masurile pentru asigurarea exercitarii dreptului de petitionare si a dreptului la corespondenta, inclusiv directorul penitenciarului are obligatia de a lua masurile corespunzatoare pentru punerea la dispozitia persoanei condamnate a materialelor necesare si pentru instalarea de cutii postale in interiorul penitenciarului [alin. (1)].
De asemenea, in privinta exercitarii dreptului de corespondenta, art. 45 din lege garanteaza confidentialitatea corespondentei si exceptiile cand aceasta poate fi deschisa sau retinuta, si anume: deschiderea corespondentei in fata destinatarului, fara a fi citita in scopul prevenirii introducerii in penitenciar, prin intermediul corespondentei, a drogurilor, substantelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a caror detinere este interzisa [alin. (3)]; deschiderea si retinerea corespondentei daca exista indicii temeinice cu privire la savarsirea unei infractiuni [alin. (4)], cu exceptia corespondentei cu aparatorul, cu organizatiile neguvernamentale care isi desfasoara activitatea in domeniul protectiei drepturilor omului, precum si cu instantele sau organizatiile internationale a caror competenta este acceptata ori recunoscuta de Romania [alin. (6)].
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal aprobat prin H.G. nr. 1897/2006 cuprinde normele privitoare la regulamentul de ordine interioara, determinat, la art. 16, ca fiind "documentul prin care directorul locului de detinere stabileste regulile pe care trebuie sa le respecte persoanele private de libertate si personalul penitenciarului in vederea asigurarii unui climat corespunzator de ordine si disciplina si a respectarii drepturilor persoanelor private de libertate" (art. 16), in structura sa fiind cuprinse, printre altele si: drepturile persoanelor private de libertate si posibilitatile acestora [art. 18 alin. (1)], respectarea acestui regulament fiind obligatorie pentru toate persoanelor private de libertate pe intreaga perioada a privarii de libertate [art. 18 alin. (2)].
In consecinta, dreptul de acces la informatiile publice se poate realiza prin publicatii, emisiuni radiofonice si televizate sau prin orice alte mijloace autorizate de catre administratia penitenciarului, ce se stabilesc prin regulamentul de ordine interioara, conform art. 41 alin. (4) din Legea nr. 275/2006 coroborat cu art. 16 si 18 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal a fost aprobat prin HG nr. 1897/2006.
Or, din moment ce, potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 275/2006, exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi ingradita decat in limitele si in conditiile prevazute de Constitutie si lege, inseamna ca si acestor persoane li se aplica dispozitiile Legii nr. 544/2001 si ale O.G. nr. 27/2001, deci inclusiv prin posta electronica, bineinteles in conditiile prevazute de Legea nr. 275/2006 si art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2) din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Reclamantul nu a precizat natura daunelor sale, dar din ansamblul actiunii sale rezulta ca este vorba despre daune morale. Conditiile cumulative ale raspunderii civile delictuale, astfel cum decurg din prevederile art. 998 si art. 999 din Codul civil, sunt: fapta ilicita, prejudiciul, vinovatia si raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
In ceea ce priveste prejudiciul, acesta trebuie sa fie cert si sa nu fi fost reparat. Prejudiciul poate fi cert, chiar daca este viitor cu conditia sa fie sigura producerea lui in viitor. Astfel, un simplu prejudiciu eventual, care este lipsit de certitudine, nu poate justifica acordarea de despagubiri. 
Or, reclamantul invoca privarea sa de accesul la internet, posta electronica si, in consecinta, discriminarea fata de cetatenii aflati in stare de libertate prin faptul ca paratii de ord. I si II nu i-au asigurat accesul la informatiile de interes public in penitenciar, prin accesul la internet. Dar toate adresele depuse la dosar dovedesc faptul ca acestuia i s-a respectat atat dreptul de acces la informatiile de interes public, cat si cel la petitionare.
Reclamantul nu a fost privat de dreptul la invatatura, nesustinand ca a fost impiedicat sa urmeze studii, desi accesul la studii este asigurat conform regulamentului de ordine interioara, potrivit Legii nr. 275/2006 si a Regulamentului de aplicare a acestuia.
De asemenea, nu i-a fost ingradit nici dreptul la cultura, ce se exercita in diferite forme, in limitele permise de conditia reclamantului de persoana privata de liberate. Astfel, accesul la cultura se realizeaza si prin accesul la carti, publicatii, emisiuni radiofonice si televizate.
Dreptul la corespondenta, libertatea de gandire si ce a de exprimare nu au fost incalcate, caci persoanele fizice isi pot exercita aceste drepturi in modalitati diferite, iar nu doar prin intermediul internetului. Acesta din urma nu este sigurul mijloc de comunicare a corespondentei si petitiilor. Pe de alta parte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului asigura respectarea drepturilor concrete, iar nu doar a unor drepturi potentiale.
In contextul in care libertatea de gandire si de exprimare se pot exercita prin viu grai si in scris, iar nu doar prin posta electronica, iar dreptul de petitionare, de asemenea se exercita in scris si prin posta electronica, iar reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu concret cert, prin absenta accesului la posta electronica, avand libertatea de a se exprima in celelalte modalitati mai sus descrise, Tribunalul a constatat ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998, art. 999 din Codul civil, dar ca, pe de alta parte, paratii de ord. I si II nu au combatut sustinerea reclamantului privitor la absenta accesului la posta electronica, astfel ca a fost admisa in parte actiunea civila.
Impotriva sentintei au declarat apeluri reclamantul O.R.G. si paratii Ministerul Justitiei si Administratia Nationala a Penitenciarelor.
Reclamantul a solicitat schimbarea ei in sensul admiterii in tot a cererii de chemare in judecata.
In motivare, a invocat incidenta dispozitiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, instanta fiind obligata sa acorde despagubiri morale odata cu restabilirea egalitatii.
Apelul nu a fost motivat in drept.
Paratul Ministerul Justitiei a solicitat schimbarea sentintei in sensul respingerii in tot a cererii de chemare in judecata a reclamantului.
In motivare, a invocat incidenta dispozitiilor art. 38 alin. (1) din Legea 275/2006 referitoare la posibilitatea ingradirii in conditiile Constitutiei si ale legii a exercitarii drepturilor persoanelor condamnate.
Astfel, potrivit Anexei 1 la OMJ nr. 2714/2008 pct. III, subpunctul 2.3, persoanele private de libertate pot primi si folosi calculatoare si echipamente informatice in conditiile stabilite prin decizia directorului general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor. Potrivit art. 4 lit. d) din Decizia nr. 383/2010 emisa de directorul general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor se interzice primirea echipamentelor IT care permit accesarea internetului sau a casutelor postale electronice, limitarea fiind in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
A mai invocat ca art. 44 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 are caracter special in raport cu art. 2 din O.G. nr. 27/2002 si se aplica in mod prioritar si ca drepturile la corespondenta si petitionare nu sunt absolute, ci se exercita in limitele Legii nr. 275/2006 si ale OMJ nr. 2714/2008.
Apelul nu a fost motivat in drept.
Parata Administratia Nationala a Penitenciarelor a invocat gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor legale, prima instanta incalcand principiul potrivit cu care norma speciala deroga de la cea generala, cu trimitere la raportul dintre dispozitiile art. 44 alin. (2), (3) art. 45 alin. (2), (3) din Legea nr. 275/2006 (norma speciala) si dispozitiile art. 2 din O.G. nr. 27/2002 (norma generala).
A invocat gresita interpretare a dispozitiilor art. 46 alin. (1), 49 din Legea nr. 275/2006 coroborate cu dispozitiile art. 186 din Regulamentul de aplicare a legii, ale Anexei 1 la OMJ 2714/2008, art.  4 din Decizia nr. 383/2010.
In drept a invocat dispozitiile art. 282 C. pr. civ.
Examinand apelurile prin prisma sustinerilor partilor si in baza art. 295 alin. (1) C. pr. civ., instanta a retinut urmatoarele:
Prin hotararea primei instante, cererea reclamantului a fost admisa in parte, paratele fiind obligate sa-i asigure acestuia accesul la posta electronica in exercitarea drepturilor la petitionare si corespondenta.
Pe calea apelului, reclamantul a criticat solutia data doar sub aspectul respingerii cererii in despagubiri astfel ca, date fiind limitele caracterului devolutiv al apelului, hotararea tribunalului nu va fi examinata din perspectiva respingerii cererilor vizand respectarea altor drepturi (indicate in cuprinsul cererii de chemare in judecata).
Pe de alta parte, paratii au criticat ca nelegala hotararea de obligare a lor la a-i asigura reclamantului acces la posta electronica in exercitarea drepturilor la petitionare si corespondenta.
In ceea ce priveste dreptul la petitionare, art. 2 din O.G. nr. 27/2002 aprobata prin Legea nr. 233/2002 prevede ca " in sensul prezentei ordonante prin petitie se intelege cererea, reclamatia, sesizarea sau propunerea formulata in scris sau prin posta electronica, pe care un cetatean _ o poate adresa organizatiilor si institutiilor publice centrale si locale_".
Pe de alta parte, art. 44 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 (in forma in vigoare la data sesizarii instantei) prevede ca "in sensul prezentei legi, termenul petitie include orice cerere sau sesizare adresata autoritatilor publice, institutiilor publice, organelor judiciare, instantelor sau organizatiilor internationale".
In ceea ce priveste dreptul la corespondenta, art. 45 din sus-mentionata lege il garanteaza si in favoarea persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate, stabilind conditiile in care se exercita acest drept.
In continuare, instanta a retinut ca, in exercitarea acestor drepturi, persoanele interesante au acces (si) la informatii de interes public, astfel cum sunt acestea definite de art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 (in forma in vigoare la data sesizarii instantei).
Potrivit art. 6 alin. (1) din lege, orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public, accesul la acestea realizandu-se inclusiv prin afisare in pagina de internet proprie [art. 4 lit. a) din lege], principiile, procedurile si regulile de aplicare a legii fiind stabilite prin HG 123/2002.
Avand in vedere aceste dispozitii legale si cele ce vor fi aratate in continuare, instanta a retinut ca solicitarea reclamantului de asigurare a accesului la posta electronica in exercitarea drepturilor invocate nu este intemeiata.
Astfel, in situatia persoanelor aflate in executarea unei pedepse privative de libertate, art. 44 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 (mai sus aratat) se aplica prioritar, avand caracter special in raport cu norma generala care permite exercitarea dreptului de petitionare formulata si prin posta electronica.
In conditiile in care legea generala stabileste posta electronica drept alternativa la metoda clasica de comunicare prin corespondenta, iar legea speciala nu prevede accesul la aceasta alternativa, reclamantul nu se poate prevala de dispozitiile normei generale.
Conform celor mai sus aratate, Legea nr. 275/2006 stabileste conditiile in care se exercita dreptul la corespondenta, legea nefacand vorbire despre posta electronica.
In fine, Legea nr. 544/2001 [art. 6 alin. (3), art. 7 alin. (1)] asigura accesul la informatiile de interes public si in situatia in care cererea persoanei interesate este trimisa prin mijloacele clasice de comunicare, raspunsul fiind expediat in aceeasi forma.
Corespunde realitatii ca art. 41 din Legea nr. 275/2006 prevede ca accesul la informatie de interes public nu poate fi ingradit (art. 1), insa acest drept se realizeaza si prin publicatii, emisiuni radiofonice si televizate sau prin orice alte mijloace autorizate de catre administratia penitenciarului.
Or, nici accesul la informatii (dupa cum nici exercitarea drepturilor la petitionare sau corespondenta) nu au fost autorizate pe calea postei electronice.
Contrar sustinerilor reclamantului, lipsa acestei autorizari nu se constituie in vreo incalcare a normelor legale invocate de acesta.
Astfel, corespunde realitatii ca O.G. nr. 137/2000 (in forma in vigoare la data sesizarii instantei) interzice discriminarea in exercitarea drepturilor prevazute de art. 1 alin. (2) pentru criteriile prevazute de art. 2 alin. (1) insa art. 1 alin. (3) din ordonanta prevede ca exercitarea drepturilor enuntate in cuprinsul articolului priveste persoane aflate in situatii comparabile, iar art. 2 alin. (3) prevede ca sunt discriminatorii prevederile, criteriile, practicile care dezavantajeaza anumite persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, critici sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
Raportat la aceste dispozitii instanta a retinut, in primul rand, ca aflat in exercitarea pedepsei, reclamantul ar putea invoca imprejurarea ca ar fi discriminat in raport cu persoane aflate in situatii comparabile, respectiv cu persoane ce executa pedepse privative de libertate.
Or, reclamantul nu a invocat o atare situatie.
Nici prin raportare la situatia persoanelor ce nu sunt supuse prevederilor Legii nr. 275/2006 cererea nu este intemeiata.
Astfel, in concordanta cu normele interne si CEDO, legea stabileste restrictii si limitari ale regimului persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate.
Chiar daca atat Constitutia Romaniei [art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), (2), art. 11 alin. (2), art. 26 alin. (1), art. 29 alin. (2), art. 30 alin. (1), (2), art. 31 alin. (1), (2), art. 51 alin. (1)] cat si Conventia europeana a drepturilor omului [art. 1, art. 8 alin. 1, art. 9 alin. (1), art. 10 pct. 1, art. 14, art. 17] si art. 2 din Protocolul 1 aditional si Protocolul 12 aditional) consacra egalitatea in drepturile invocate de reclamant, fara discriminare, aceleasi acte interne si internationale (parte a dreptului intern) stabilesc limitarile in executarea acestor drepturi.
Astfel, dupa cum s-a aratat, O.G. nr. 137/2000 inlatura caracterul discriminatoriu al unor prevederi, criterii sau practici care sunt justificate obiectiv de un scop legitim, in metodele de atingere a scopului sunt adecvate si legitime.
Constitutia prevede posibilitatea restrangerii executarii unor drepturi sau libertati prin lege, pentru motivele aratate in art. 53 alin. (1), daca restrangerea este necesara intr-o societatea democratica, este proportionala cu situatia care a determinat-o, este aplicata in mod nediscriminatoriu si nu aduce atingere existentei dreptului sau libertatii.
Limitari sunt prevazute in art. 8 alin. (2) din Conventia europeana a drepturilor mului (amestecul autoritatii publice este permis daca e prevazut de lege si constituie o masura care intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora); art. 9 alin. (2) din Conventia europeana a drepturilor omului (restrangeri prevazute de lege care constituie masuri necesare pentru protejarea intereselor mai sus aratate), art. 10 alin. (2) din Conventia europeana a drepturilor omului (exercitarea este supusa unor formalitati, conditii restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege care constituie masuri necesare protejarii acelorasi interese); art. 17 din Conventia europeana a drepturilor omului face trimitere la limitarile prevazute de conventie.
In continuare, instanta a retinut ca reclamantul invoca incalcarea unor drepturi prevazute de conventie. Indicand ca temei legal art. 14 din Conventia europeana a drepturilor omului, este exclusa incidenta dispozitiilor Protocolului 12 ("Interzicerea generala a discriminarii").
In aplicarea art. 14, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca aceasta norma nu interzice orice diferenta de tratament in exercitiul drepturilor si libertatilor recunoscute (Linquistique belge c/Belgia) ca exista discriminare doar daca tratamentul este diferit intre persoane aflate in situatii analoage sau comparabile (Fredn c/Suedia, Carson s.a. c/Marea Britanie) statele dispunand de o anumita marja de apreciere pentru a determina daca si in ce masura diferentele intre situatii analoage sau comparabile sunt de natura sa justifice distinctiile de tratament juridic aplicate (Spadea si Scalabrina c/Italia).
Tot Curtea a statuat ca orice detentie legala a unei persoane presupune, prin insasi natura ei, o restrictie a vietii private a celui interesat (Nessina c/ Italia) un control al contactelor detinutului cu lumea exterioara este necesar si nu apare ca incompatibil, in sine, cu dispozitiile Conventiei (Kalichikov c/Rusia), ca exercitarea dreptului la corespondenta de catre detinuti poate fi supus unui anumit control din partea autoritatilor penitenciare, tinand seama de exigentele normale si rezonabile ale regimului de detentie (Campbell c/Marea Britanie) ca acest control nu este, in sine, incompatibil cu prevederile Conventiei, cata vreme este prevazut de lege (Boyle c/ Marea Britanie).
Concluzionand, instanta a retinut ca lipsa accesului reclamantului la posta electronica in vederea exercitarii pe aceasta cale a dreptului la petitionare si corespondenta nu se constituie intr-o discriminare in sensul legislatiei interne si nici al Conventiei si ca, putand fi exercitate in conditiile mai sus aratate, aceste drepturi nu i-au fost in vreun fel incalcare.
Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 296 C. pr. civ., instanta a admis apelurile declarate de Ministerul Justitiei si Administratia Nationala a Penitenciarelor si a schimbat in parte sentinta apelata in sensul ca a respins in tot cererea de chemare in judecata formulata de reclamant; a mentinut in rest sentinta.
Avand in vedere solutia data apelurilor paratilor, pe cale de consecinta, in baza dispozitiilor art. 296 C. pr. civ., instanta a respins apelul declarat de reclamant impotriva aceleiasi hotarari.