Sesizarea instantei de judecata. Restituirea cauzei penale la procuror pentru incalcarea dispozitiilor legale privind: competenta dupa materie a organului de urmarire penala; prezentarea materialului de urmarire penala; cuprinsul rechizitoriului. Recurs

Sesizarea instantei de judecata. Restituirea cauzei penale la procuror pentru incalcarea dispozitiilor legale privind: competenta dupa materie a organului de urmarire penala; prezentarea materialului de urmarire penala; cuprinsul rechizitoriului. Recurs. Nelegalitatea si netemeinicia hotararii judecatoresti de restituire a cauzei la procuror. Consecinta: casarea sentintei penale, cu trimiterea cauzei spre continuarea judecatii primei instante

Potrivit art. 263 C. pr. pen. rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a facut urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, in afara de mentiunile prevazute de art. 203 C. pr. pen., datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea (_). In rechizitoriul procurorului au fost descrise faptele imputate de organul de urmarire penala inculpatului, incadrarea juridica a  acestor fapte si perioada de timp de la care se retine savarsirea lor. Lipsa mentiunilor privind prejudiciul cauzat prin aceste fapte si nedispunerea unei expertize tehnice de specialitate referitoare la infractiunea de delapidare, prevazuta de art. 145 din Legea nr. 85/2006 privind insolventa, nu fac parte dintre cazurile de restituire a cauzei la procuror prevazute de art. 332 si 268 C. pr. pen.
Aceste cazuri se refera la: incalcarea normelor de competenta dupa materie sau calitatea persoanei; necompetenta organului de cercetare penala care a efectuat cercetarea penala in cauza; nerespectarea dispozitiilor privind sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator.
Relativ la stabilirea organului de urmarire penala competent dupa materie, in raport de intinderea prejudiciului cauzat prin savarsirea infractiunii prevazute de art. 145 din Legea nr. 85/2006, instanta de recurs constata ca aceasta infractiune nu atrage competenta dupa materie si calitatea persoanei atribuita prin art. 13 alin. (1) lit. a) si alin. 1 ind. 2 din O.U.G. nr. 43/2002 respectiv, art. 5 din Legea nr. 78/2000, Directiei Nationale Anticoruptie, nefiind enumerata ca fapta de coruptie sau asimilata, potrivit legii, categoriei infractiunilor de coruptie.
In fine, referitor la neregularitatile actului procedural privind prezentarea materialului de urmarire penala, instanta de recurs statueaza, mai intai, ca neobservarea sau incalcarea normelor procesual-penale care reglementeaza aceasta etapa a urmaririi penale, instituite de art. 250 C. pr. pen., nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, potrivit art. 197 alin. (2) C. pr. pen., ci al nulitatii relative, potrivit art. 197 alin. (1) si (4) C. pr. pen. In cauza, procurorul a indeplinit cerintele cuprinse de art. 254 C. pr. pen., in sensul ca a citat inculpatii in vederea prezentarii materialului de urmarire penala, iar dupa ce a constatat ca unul dintre acestia nu se prezinta, nejustificat, iar cel de-al doilea, desi s-a prezentat, refuza sa ia la cunostinta de prezentarea materialului de urmarire penala invocand absenta aparatorului ales, a intocmit referatul din care rezulta motivele care au condus la imposibilitatea prezentarii materialului. In aceste conditii nu se poate retine o vatamare a drepturilor procesuale ale inculpatilor, astfel incat, inlaturarea acestei vatamari sa faca necesara refacerea actului referitor la prezentarea materialului de urmarire penala si restituirea cauzei la procuror, in temeiul prevederilor art. 332 C. pr. pen., instanta de judecata fiind in masura sa asigure inculpatilor posibilitatea efectiva de a lua cunostinta de actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, precum si de a formula cereri si a propune probe noi, in apararea lor.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare nr. 923/P/2011 au fost trimisi in judecata inculpatii G.I. si U.V. pentru savarsirea faptelor de delapidare prevazuta de art. 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 si abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazuta de art. 246 C. pen.
Prin sentinta penala nr. 361 din 17.09.2012 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 10986/83/2011, au fost admise exceptiile formulate de inculpatul G.I. si in consecinta, in baza art. 332 alin. (2) C. pr. pen. s-a dispus restituirea la procuror, in vederea refacerii urmaririi penale, cauza penala privind pe inculpatii: G.I. si U.V., trimisi in judecata pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 si art. 246 C. pen.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul Arad a retinut ca la  primul termen de judecata fixat, respectiv 19 martie 2012, inculpatul G.I. prin aparatorul ales a depus, in scris, la dosar, cerere de restituire a cauzei la procuror, in temeiul dispozitiilor art. 300 alin. (2) C. pr. pen., invocand mai multe exceptii, pe care le-a sustinut oral la dezbaterea pe fond, si anume:
1.Verificarea legalitatii si temeiniciei rechizitoriului nu s-a facut de catre procurorul competent, intrucat in cazul de fata, o parte din actele de urmarire penala au fost efectuate de catre prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare - respectiv doamna P.M., astfel ca verificarea temeiniciei si legalitatii rechizitoriului trebuia facuta de prim procurorul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara.
2. Urmarirea penala a fost efectuata de un organ necompetent material; nu exista corespondenta intre faptele descrise in plangerile penale/denunturile penale formulate impotriva inculpatului G.I. si faptele pentru care a fost pus sub acuzare, respectiv cele pentru care s-a extins urmarirea penala ori s-a dispus schimbarea incadrarii juridice; nu exista corespondenta intre faptele pentru care a fost pus sub invinuire acest inculpat si cele pentru care a fost audiat, respectiv i-au fost aduse la cunostinta; nu exista corespondenta intre faptele mentionate anterior si cele descrise in expozitivul rechizitoriului si nici intre acestea si cele pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata prin dispozitivul rechizitoriului; nu se poate stabili pentru care fapta penala a fost trimis in judecata acest inculpat si pentru care a fost scos de sub urmarire penala; nu se indica probele pe care se intemeiaza fiecare dintre acuzatiile aduse impotriva inculpatului G.I., respectiv cele pentru care a fost trimis in judecata. In dezvoltarea ampla a acestor exceptii, s-a aratat ca, in cuprinsul rechizitoriului nu s-au aratat imprejurarile de loc, timp, mijloace, mod, scop in care a fost savarsita fapta, aceasta nu a fost descrisa, ceea ce este esential in ceea ce priveste respectarea dreptului la aparare si desi nerespectarea acestor dispozitii legale nu este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, vatamarea ce li s-a produs in acest fel este lesne de dedus. De asemenea, s-a sustinut ca nu a fost stabilit prejudiciul cauzat ca urmare a infractiunilor deduse judecatii, si fata de declaratiile partilor vatamate care s-au constituit parti civile cu sume mai mari de 1000000 euro, se impunea o verificarea a competentei materiale a organului de urmarire penala.
3.Inculpatului G.I. nu i-a fost prezentat materialul de urmarire penala, in conditiile in care acesta a fost citat pentru data de 28.11.2011 in dosarul nr. 923/P/2011, dosar despre care nu avea cunostinta si nu i s-a acordat un termen in vederea studierii materialului de urmarire penala,  incalcandu-se  in mod grav dreptul la aparare, fiind pus in imposibilitatea de a studia actele de urmarire penala si de a formula aparari fata de acuzatiile ce i s-au adus.
 Referitor la exceptiile invocate, s-a retinut ca, potrivit art. 1 C. pr. pen., legea apara, intre altele, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept.
S-a mai retinut ca, in Codul de procedura penala sunt prevazute diferit regulile dupa cum urmeaza a se desfasura urmarirea penala si judecata, drepturile ce le au persoanele fata de care se desfasoara activitatea de urmarire penala si judecata. Respectarea tuturor acestor reguli constituie garantia desfasurarii unui proces echitabil si in spiritul aflarii adevarului. In acest sens, in partea generala a Codului de procedura penala, Titlul I, capitolul I, sunt aratate regulile de baza ale procesului penal, care se aplica pe intregul parcurs al procesului penal, indiferent de faza in care se gaseste. Printre aceste reguli sunt amintite cele privind legalitatea procesului penal, aflarea adevarului sau rolul activ al organelor judiciare.
Tribunalul a constatat ca de o importanta covarsitoare si ca un corolar al textelor mai sus citate in art. 5 ind.2 si 6 sunt reglementate dispozitii cu privire la prezumtia de nevinovatie si garantarea dreptului la aparare. In conformitate cu alin. (2) al art. 6 C. pr. pen., in cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale, in conditiile prevazute de lege si sa le administreze probele in aparare. S-a retinut ca aceste exigente procesuale si procedurale privind garantarea si asigurarea dreptului la aparare al inculpatului, corespund si exigentelor art. 6 paragraf 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil ( "orice acuzat are in special dreptul sa fie informat in termenul cel mai scurt (...) si in mod amanuntit asupra naturii si  cauzei acuzatiei aduse impotriva sa si sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii sale"), exprimate ca atare in cauza S. si altii contra Turciei ( Hotararea din 17 iulie 2001) si cu precadere in cauza A.C. contra Romaniei (Hotararea din 12 aprilie 2011) in cuprinsul careia este statuat ca "dispozitiile paragrafului 3 al art. 6 recunosc dreptul acuzatului de a fi informat nu numai cu privire la fundamentul acuzatiilor ce i se aduc, adica a faptelor materiale ce ii sunt retinute in sarcina, dar si cu privire la calificarea juridica data respectivelor fapte si aceasta intr-o maniera detaliata.
Procedand la verificarea sesizarii instantei prin prisma exceptiei invocate la punctul 2, tribunalul a constatat ca trimiterea in judecata se dispune prin rechizitoriu, care constituie act procedural scris, in care se consemneaza actul de dispozitie al procurorului. Rechizitoriul este format din  trei parti - introducerea, expunerea si dispozitivul. In conformitate cu dispozitiile art. 263 C. pr. pen., s-a retinut ca expunerea consta in descrierea faptei retinute in sarcina inculpatului, precum si aratarea probelor pe care se intemeiaza situatia de fapt retinuta si vinovatia inculpatului. Descrierea trebuie sa se refere la toate imprejurarile de timp, de loc, mijloace, mod, scop in care a fost savarsita fapta, daca acestea au consecinte asupra incadrarii faptei retinute sau la individualizarea raspunderii penale. In expunere se arata incadrarea juridica a faptei, cu motivarea in drept a acestei incadrari, care trebuie sa conduca la concluzia ca sunt intrunite toate conditiile pentru trimiterea in judecata a inculpatului. Daca  urmarirea s-a desfasurat cu privire la mai multe infractiuni sau la mai multe persoane, expunerea trebuie sa cuprinda descrierea tuturor faptelor retinute si forma de participare a tuturor inculpatilor, cu rolul fiecaruia in savarsirea faptelor.
Analizand actul de acuzare Tribunalul Arad a constatat ca pentru inculpatul G.I. nu este descrisa fapta care constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, sesizarea trebuind sa se refere la fapta nu la incadrarea juridica, fapta care, pentru acest inculpat nu exista. De asemenea, s-a constatat ca nu este indicata perioada de timp in care se retine a fi comisa fapta, pentru a se putea  calcula, eventual, termenul de prescriptie a raspunderii penale, avand in vedere ca lichidarea societatii a inceput in anul 2000.
S-a retinut ca infractiunea de delapidare, pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata, este o infractiune de prejudiciu si in cauza nu a fost stabilit un prejudiciu cauzat partilor vatamate SC L. SA si SC R. SRL. S-a constatat ca, in cuprinsul rechizitoriului se face referire la prejudicierea falitei SC L. SA si SC R. SRL, iar in dispozitivul acestuia este mentionata ca parte vatamata/parte civila C.L., in calitate de reprezentant legal al SC R. SRL. In cuprinsul dispozitivului nu exista nici o referire la SC L. SRL, iar SC R. SRL nu are nici o constituire de parte civila la dosarul cauzei. Prin urmare, s-a constatat ca prin lipsa mentiunilor privind prejudiciul, partile vatamate/parti civile, inculpatilor li s-a incalcat dreptul la aparare. Incalcarea dreptului la aparare precum si cel la un proces echitabil potrivit art. 6 paragraf 3 lit. d) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu pot fi inlaturate decat prin anularea actelor de urmarire penala intocmite.
S-a retinut ca inculpatii au fost trimisi in judecata pentru comiterea infractiunii de delapidare, infractiune impotriva patrimoniului, situatie in care prejudiciul se determina in mod cert, prin administrarea de probe, ori, s-a retinut ca in cauza partea vatamata C.S. il precizeaza initial la 1.500.000 euro pentru ca ulterior, in urma apararilor formulate de inculpati, sa il "estimeze" la  1.000.000 euro. Asadar, s-a apreciat ca stabilirea unui  cuantum cert  al prejudiciului, este esentiala, intrucat daca este peste valoarea de 1.000.000 euro (asa cum au sustinut ambele parti vatamate), competenta de a efectua urmarirea penala apartine Directiei Nationale Anticoruptie conform art. 13 alin. (2 ind. 1) din O.U.G. nr. 43/2002 modificata, situatie in care,  cercetarea penala s-a facut de un organ necompetent.
S-a apreciat ca toate aceste nelegalitati retinute privind sesizarea instantei atrag nulitatea absoluta a actelor de urmarire penala, cu consecinta restituirii la procuror conform art. 332 alin. (2) Cod procedura penala.
Referitor la neregularitatile prezentarii materialului de urmarire penala prima instanta a retinut ca procedura prezentarii acestuia este reglementata in dispozitiile art. 250 - 254 C. pr. pen. cu trimitere la dispozitiile art. 259 - 260 C. pr. pen.
S-a retinut ca prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului constituie o garantie ca acesta poate combate, inca din faza de urmarire penala, inculparea ce i s-a adus, mai ales ca la acest stadiu al cercetarii nu poate fi impiedicat contactul inculpatului cu aparatorul sau, cunoasterea materialului de urmarire fiind urmata de analiza critica a probelor efectuate impreuna cu un avocat.
S-a retinut de asemenea, ca prezentarea materialului de urmarire penala consta din trei operatiuni  succesive: i se pune in vedere inculpatului ca are dreptul de a lua la cunostinta de lucrarile de urmarire penala, aratandu-i-se si incadrarea juridica a faptei cercetate, i se asigura apoi posibilitatea de a lua cunostinta de intreg materialul de urmarire penala; este intrebat, dupa ce a luat la cunostinta de lucrarile din dosar, daca are de formulat cereri sau daca doreste sa faca declaratii suplimentare. Se intocmeste un proces verbal in care se consemneaza, pe langa indeplinirea operatiilor aratate si cererile sau declaratiile facute de inculpat.
 Tribunalul a constatat ca in speta dedusa judecatii, la data de 28.02.2011 in dosarul nr. 567/P/2008 se face prezentarea materialului de urmarire penala inculpatilor pentru infractiunile prevazute de art. 144 alin. (2) si art. 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, data la care prejudiciul precizat de partea vatamata era de 1.500.000 euro. Ca urmare a apararilor formulate de inculpati, s-a retinut ca s-a procedat la ascultarea partilor vatamate la data de 4.04.2011, ocazie cu  care C.S. "estimeaza" prejudiciul la suma de 1.000.000 euro. Ulterior, prin ordonanta din 19 octombrie 2011 data in dosarul nr. 567/P/2008 se procedeaza la schimbarea incadrarii juridice pentru inculpatul G.I. din infractiunile prevazute de art. 144 alin. (2) si 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 in infractiunile prevazute de art. 246 Cod penal, art. 144 alin. (1) si 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
S-a mai retinut ca prin ordonanta din 24 octombrie 2011 data de procuror in dosarul nr. 567/P/2008 s-a dispus declinarea la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea, pentru efectuarea de cercetari fata de numitul G.V. - avocat - sub aspectul savarsirii  infractiunilor prevazute de art. 246 Cod penal, art. 145 din Legea nr. 85/2006. Prin ordonanta din 10.11.2011 data de procuror in dosarul nr. 690/P/2011 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Oradea s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorul G.V., retinandu-se incidenta dispozitiilor art. 10 lit. c) C. pr. pen., disjungerea si declinarea la Parchetul Tribunalului Satu Mare pentru inculpatii G.I., U.V. s.a.. Urmare acestei declinari dosarul s-a inregistrat sub nr. 923/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare.
 In aceste imprejurari, s-a constatat ca s-a procedat la citarea inculpatilor G.I. si U.V., pentru data de 28.11.2011, pentru prezentarea materialului de urmarire penala in dosarul nr. 923/P/2011.
S-a constatat ca, urmare acestei citatii, la data de 25.11.2011 aparatorul ales al inculpatului V. - avocat G.I.P. a depus o cerere de amanare, motivata cu aceea ca la data fixata are de sustinut doua cauze la Judecatoria Satu Mare, cu inculpati arestati preventiv. La aceasta cerere, prim procurorul a raspuns, cu mentiunea ca se apreciaza ca se impune sa desemneze o alta persoana care sa asigure substituirea.
Totodata s-a retinut ca la data de 28.11.2011, prin fax, aparatorul ales al inculpatului G.I., avocat G.V. a depus un inscris, prin care a aratat ca in dosarul nr. 923/P/2011 nu are nici o calitate si nu cunoaste continutul acestuia, iar G.I. nu are cunostinta sa fie invinuit in acest dosar, precizand ca in dosarul nr. 567/P/2008, acesta are calitatea de invinuit, iar domnul avocat este aparator ales. La aceeasi data, respectiv 28.11.2011 inculpatul G.I. s-a prezentat la sediul Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare, refuzand sa i-a cunostinta despre continutul materialului de urmarire penala, in lipsa aparatorului sau. Drept urmare, procurorul a procedat la intocmirea referatului in conformitate cu dispozitiile art. 257 C. pr. pen. raportat la art. 254 si 259 C. pr. pen.
Prima instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 254 C. pr. pen., cand prezentarea materialului de urmarire penala nu a mai fost posibila din cauza ca inculpatul este disparut sau s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala, in referatul care se intocmeste potrivit art. 259 C. pr. pen. se arata imprejurarile concrete din care rezulta cauza impiedicarii.
Fata de inscrisurile existente la dosarul cauzei, Tribunalul Arad a retinut ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 254 C. pr. pen., intrucat inculpatii U.V. si G.I. nu sunt disparuti si nu s-au sustras de la chemarea inaintea organului de urmarire penala, in conditiile in care acestia au formulat cereri de amanare pentru aparare, respinse de catre procuror, imprejurare care nu este sanctionata cu nulitatea absoluta, aceasta nefiind inclusa in enumerarea  limitativa de la  art. 197 alin. (2) C. pr. pen. S-a considerat ca aceste aspecte reprezinta o neregularitate de natura a atrage nulitatea relativa, care opereaza numai in cazul in care inculpatilor li s-a cauzat o vatamare ce nu ar putea fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului, iar aceasta incalcare sa fie invocata in anumite limite de timp.
Raportand aceste dispozitii legale la cauza de fata, tribunalul a constatat ca inculpatilor de mai sus li s-a cauzat o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului, fiind incidente dispozitiile art. 197 alin. (1) si (4) C. pr. pen. De asemenea, s-a considerat ca vatamarea se apreciaza in raport de dispozitiile art. 3201 C. pr. pen., de a caror aplicare inculpatii pot  beneficia ori in conditiile in care se  nu retine starea de fapt pentru unele dintre infractiuni, nu se indica cuantumul  prejudiciului si in procedura stabilita de aceste dispozitii legale, nu este posibila administrarea de probe,  acest drept le este ingradit.
Pornind de la aceste considerente, tribunalul a admis exceptiile formulate de inculpatul G.I. si in consecinta, in baza art. 332 alin. (2) C. pr. pen. a dispus restituirea la procuror, in vederea refacerii urmaririi penale, cauza penala privind pe inculpatii G.I. si U.V., trimisi in judecata pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 si art. 246 C. pen.
Impotriva sentintei penale nr. 361/17.09.2012 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 10986/83/2011 au declarat recurs, in termen legal, Parchetul de langa Tribunalul Arad si partile civile C.S.A. si SC R. SRL, solicitand casarea hotararii si trimiterea cauzei spre continuarea judecatii la Tribunalul Arad.
Avand in vedere recursurile formulate, instanta de control judiciar urmeaza a se raporta la motivele retinute de Tribunalul Arad ca fiind intemeiate pentru a se dispune restituirea cauzei la procuror. Astfel, in speta, prima instanta a avut in vedere dispozitiile art. 263, art. 254 si 332 C. pr. pen. pentru a dispune masura restituirii cauzei la procuror, texte legale care insa nu au fost corect aplicate starii de fapt.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 263 C. pr. pen. se retine ca potrivit acestui text legal: "Rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute in art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere in judecata. In rechizitoriu se arata de asemenea numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde urmeaza a fi citate." In acceptiunea acestui text de lege, prin fapta retinuta in sarcina sa nu se poate intelege doar simpla referire la o anumita fapta mentionata in succesiunea activitatilor inculpatului, ci la descrierea acelei fapte intr-un mod susceptibil de a produce consecinte juridice, si anume de a investi instanta, o atare conditie neputand fi indeplinita decat in cazul cand fapta aratata prin rechizitoriu este insotita de precizarea incadrarii ei juridice si de dispozitia de trimitere in judecata pentru acea fapta. Pe de alta parte, nu trebuie sa fie confundata operatiunea de constatare a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 263 C. pr. pen. cu cea de analiza a temeiniciei incadrarii juridice data de procuror in rechizitoriu sau existenta faptei si vinovatiei inculpatului. Astfel, in rechizitoriul nr. 923/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Satu Mare, la capitolul destinat incadrarii juridice a faptelor au fost descrise faptele imputate de organul de urmarire penala inculpatului G.I., iar in ceea ce priveste perioada de timp la care se raporteaza acestea rezulta ca este vorba de perioada de vanzare a bunurilor SC L. SA, in special cea de dupa oferta de cumparare din 30 iulie 2006 formulata de SC R. SRL.
In ceea ce priveste lipsa mentiunilor privind prejudiciul si neefectuarea de catre organul de urmarire penala a unei expertize tehnice de specialitate referitoare la infractiunea de delapidare, instanta de control judiciar constata ca desi constatarea primei instante este intemeiata, aceasta nu atrage restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale. Astfel, potrivit art. 332 C. pr. pen.: "Cand se constata, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci cand constatarea are loc dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta, in urma cercetarii judecatoresti, schimba incadrarea juridica a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare. Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator."; nefiind mentionata intre cazurile de restituire si ipoteza neadministrarii de catre organul de urmarire penala a unei probe pe care instanta ar aprecia-o ca fiind utila cauzei. De altfel, articolul 333 C. pr. pen. care prevedea posibilitatea restituirii cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale a fost abrogat prin Legea nr. 356/2006, ipoteza neputand fi inclusa in alt text legal, cata vreme legiuitorul insusi a dorit sa o excluda. Mai mult, in art. 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2005 nu se conditioneaza existenta infractiunii de un anumit cuantum al prejudiciului, textul prevazand ca realizeaza continutul constitutiv al infractiunii de delapidare "insusirea, folosirea sau traficarea de catre administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza".
In ceea ce priveste relevanta intinderii prejudiciului in raport cu competenta materiala a organului de urmarire penala, concluzia primei instante este eronata. Astfel, potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) si alin. (1 ind. 2) din O.U.G. nr. 43/2002 se arata ca : "(1) Sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, savarsite in una dintre urmatoarele conditii: a) daca, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de grava a activitatii unei autoritati publice, institutii publice sau oricarei alte persoane juridice ori daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 de euro; ( 1 ind. 2) Directia Nationala Anticoruptie este competenta sa efectueze urmarirea penala, daca s-a cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 1.000.000 euro, in cazul infractiunilor prevazute la art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5), art. 246, 247, 248 si 248 ind. 1 din Codul penal, al infractiunilor prevazute la art. 175, 177 si 178 - 181 din Legea nr. 141/1997*) privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare, si in Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale". Din analiza textului legal sus citat se constata ca infractiunea de delapidare prevazuta de art. 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu se incadreaza in acesta, nefiind enumerata intre infractiunile din alin. (1 ind. 2) si nefiind nici o infractiune de coruptie in sensul art. 5 din Legea nr. 78/2000 care mentioneaza ca "sunt infractiuni de coruptie infractiunile prevazute la art. 254 - 257 din Codul penal, la art. 61 si 82 din prezenta lege, precum si infractiunile prevazute in legi speciale, ca modalitati specifice ale infractiunilor prevazute la art. 254 - 257 din Codul penal, si la art. 61 si 82 din prezenta lege". Prin urmare, existenta si intinderea prejudiciului vizeaza vinovatia si latura civila a cauzei, neatragand neregularitatea actului de sesizare.
Referitor la aspectul neregularitatii prezentarii materialului de urmarire penala, se retine ca literatura juridica si practica judiciara sunt unanime in a considera ca neprezentarea materialului de urmarire penala, desi constituie o incalcare a dispozitiilor art. 250 din Codul de procedura penala, nefiind prevazuta printre cazurile enumerate in art. 197 alin. 2 din Codul de procedura penala, nu este sanctionata cu o nulitate absoluta, ci cu o nulitate relativa. Totodata, potrivit art. 254 C. pr. pen.: "Cand prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul sau aparatorul sau a lipsit in mod nejustificat la chemarea organului de urmarire penala ori refuza in mod nejustificat sa ia cunostinta de materialul de urmarire penala ori este disparut, in referatul care se intocmeste potrivit art. 259 se arata imprejurarile concrete din care rezulta cauza impiedicarii. Daca pana la inaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezinta, este prins ori adus, se procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala". In cauza, in data de 28 noiembrie 2011 s-a intocmit de catre procuror un referat in care se constata motivele neprezentarii materialului de urmarire penala catre cei doi inculpati, respectiv inculpatul U.V. si aparatorul sau ales nu s-au prezentat desi au fost citati, iar inculpatul G.I. s-a prezentat, dar a refuzat sa ia cunostinta de continutul materialului de urmarire penala in absenta aparatorului sau, care de asemenea fusese instiintat. Chiar daca in speta s-ar confirma  ipoteza indicarii gresite a numarului de dosar pe citatia inaintata inculpatilor pentru prezentarea materialului de urmarire penala, instanta de control judiciar constata ca rechizitoriul a fost emis in data de 30 noiembrie 2011, astfel ca luand cunostinta de spre obiectul chemarii la procuror, inculpatul G.I. avea posibilitatea de a se prezenta si lua cunostinta despre materialul de urmarire penala conform art. 254 alin. (2) C. pr. pen., putand invoca nulitatea inainte de intocmirea rechizitoriului. Pe de alta parte, in speta de fata nu se poate vorbi despre o vatamare ce le-a fost cauzata inculpatilor, instanta de judecata fiind in masura sa asigure acestora posibilitatea de a lua la cunostinta de actele si lucrarile dosarului, iar pe parcursul cercetarii judecatoresti avand obligatia de a le permite sa formuleze cereri noi si sa propuna noi probe in apararea lor. 
Fata de considerentele anterior expuse, in temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c) C. pr. pen  au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad si partile civile C.S.A. si SC R. SRL Satu Mare impotriva sentintei penale nr. 361 din 17.09.2012 pronuntata de Tribunalul Arad.
A fost casata sentinta penala recurata si s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii la Tribunalul Arad.