Inselaciune in conventii. Contract de imprumut in bani avand clauza de garantare a restituirii imprumutului, cu un imobil. Instrainarea de catre inculpatul imprumuturilor a imobilului obiect al garantiei anterior implinirii scadentei.Fapta civila

Infractiunea de inselaciune in conventii, prevazuta de art. 215 alin. (1) si (3) C. pen. Contract de imprumut in bani avand clauza de garantare a restituirii imprumutului, cu un imobil. Instrainarea de catre inculpatul imprumuturilor a imobilului obiect al garantiei anterior implinirii scadentei. Natura juridica a faptei inculpatului de a lipsi partea civila de obiectul garantiei. Fapta de natura civila. Consecinte: achitarea inculpatului sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune in conventii, intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala [art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. pr. pen.]

Potrivit art. 215 alin. (1) si (3) Cod penal, pentru a fi in prezenta infractiunii de inselaciune in conventii, este necesara constatarea inducerii sau mentinerii in eroare a unei persoane, cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, persoana inselata nu ar fi incheiat sau executat contractul. In conditiile in care partea civila putea sa prevada posibilitatea instrainarii a obiectului garantiei de catre inculpat, in absenta instituirii unei ipoteci asupra imobilului, de natura sa impiedice actul de instrainare a imobilului obiect al garantiei conventionale, instanta de recurs apreciaza ca partea civila a avut reprezentarea riscului instrainarii imobilului de catre inculpat si, cu toate acestea a acceptat incheierea contractului de imprumut, astfel ca nu se poate constata in sarcina inculpatului actiunea infractionala de inducere in eroare a partii civile. Fapta inculpatului are natura juridica a faptei civile, iar raspunderea sa poate fi angajata doar in temeiul unei actiuni civile, impunandu-se achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 215 alin. (1) si (3) C. pen.

Prin sentinta penala nr. 155 din 18 aprilie 2012 pronuntata in dosar nr. 1807/252/2011, Judecatoria Lugoj in baza art. 215 alin. (1) si (3) C. pen, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.V., [_] la pedeapsa de trei luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in conventii.
Pentru a hotari astfel prima instanta a constatat ca prin rechizitoriul din data de 08.06.2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Lugoj, emis in dosarul nr. 1247/P/2010, inregistrat la Judecatoria Lugoj sub nr. dos. 1807/252 la data de 14.06.2011, s-a pus in miscare actiunea penala si a fost trimis in judecata inculpatul P.V. sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 215 alin. (1) si (3) C. pen.
Analizand materialul probator administrat in cauza in ambele faze ale procesului penal, instanta de judecata retine urmatoarele:
In cursul anului 2009 martorul C.B. a prezentat pe inculpatul P.V. impreuna cu sotia sa P.M. partii vatamate B.D., ocazie cu care a "intermediat" un contract de imprumut intre cele doua parti motivat de faptul ca invinuitii au o situatie materiala prospera, cunoscuta in oras, ca detin multe proprietati si ca prezinta incredere din acest punct de vedere.
Dupa aceasta prezentare, rolul martorului a luat sfarsit iar partile au incheiat la data de 24.03.2009, contractul de imprumut sub semnatura privata pentru suma de 38.000 euro, cu scadenta la data de 23.03.2010.
In cuprinsul contractului de imprumut scris in intregime de catre imprumutatul P.V., se oferea drept "garantie" apartamentul din Lugoj, situat pe [_].
Contractul a fost semnat de imprumutatii P.V., P.M., martorii B.D. si C.P. si imprumutatorul B.D.
Din actele depuse la dosar, respectiv contract "de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere" autentificat sub nr. 310/12.03.2010 de BNP [_] a rezultat ca la data de 12.03.2010 imprumutatii au instrainat catre fiica lor P.B.M. imobilul mentionat mai sus, inscris in CF 40[_] Lugoj, dar si un alt imobil, casa de locuit, situat in Lugoj, [_], inscris in CF nr. 401[_] Lugoj.
Din declaratiile inculpatului si a sotiei sale, P.M., - audiata ca invinuita in faza de urmarire penala si ca martora in instanta - a rezultat ca, aceleiasi fiice, i-au instrainat un autoturism marca "Peugeot".
Tot din cele relatate de catre inculpat si sotia sa in faza de urmarire penala a rezultat si faptul ca au predat si cele trei tiruri detinute la societatea de leasing.
La data scadentei imprumutului catre B.D., imprumutatii nu mai detineau in proprietate nici un bun care ar fi putut acoperi valoarea imprumutului respectiv, aspect recunoscut de acestia in declaratiile pe care le-au dat in cursul urmaririi penale si al judecatii.
Prin sentinta civila nr. 2663 pronuntata in dos. nr. 1326/252/2010 a Judecatoriei Lugoj s-a admis actiunea civila avand ca obiect pretentii formulata de B.D. in contradictoriu cu paratii P.V. si P.M., obligandu-i pe acestia din urma sa-i plateasca primului mentionat suma de 38.000 euro reprezentand imprumut nerestituit cu cheltuielile de judecata aferente.
Audiat in cauza, inculpatul P.V. a recunoscut existenta imprumutului de 38.000 de euro - sustine ca in realitate suma imprumutata era 30.000 euro, iar 8.000 euro era dobanda -, insa a pretins ca acesta a fost restituit inainte de termenul scadent, insa ca partea civila B.D. nu le-a emis chitanta liberatorie, dupa incasarea sumei spunandu-le inculpatului si sotiei sale ca merge pana acasa ca sa le aduca inscrisul original constatator al creantei, promisiune in care inculpatul si sotia sa s-au increzut, intrucat partea civila B.D. locuieste la cateva minute de ei. Partea civila nu le-a mai restituit insa celor doi soti inscrisul constatator al creantei.
Aceasta aparare este insa de circumstanta si urmeaza a fi inlaturata, fiind infirmata de declaratia martorului C.B.E. care arata ca a insotit-o in luna martie sau aprilie 2010 pe partea civila B.D. la locuinta inculpatului din com. C. pentru a discuta despre restituirea imprumutului, ocazie cu care inculpatul i-a aratat partii civile ca ii va restitui banii, insa ca atunci nu avea de unde, fara a face vreo referire la faptul ca a restituit deja banii partii civile.
Chiar daca depozitia martorei P.M., sotia inculpatului, a sustinut declaratia sotului sau, instanta de judecata urmeaza a o inlatura, fiind evident ca martora este direct interesata in cauza, atat sub aspect material cat si subiectiv.
Este clara intentia frauduloasa a inculpatului si a sotiei sale care, in mod deliberat, si-au creat o stare de insolvabilitate inainte de termenul scadent pentru restituirea imprumutului, facand astfel imposibila recuperarea creantei de catre partea civila B.D.
Intentia frauduloasa de a induce in eroare partea civila in legatura cu executarea conventiei rezulta fara echivoc si din modalitatea in care s-a realizat instrainarea bunurilor apartinand familiei P., care au fost transmise fiicei lor, sub rezerva uzufructului, fiind astfel prezumate a fi facute cu titlu gratuit.
Fapta inculpatului P.V. care a indus-o in eroare pe partea civila B.D. cu ocazia executarii conventiei de imprumut incheiate intre parti la data de 24.03.2009 a intrunit elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune in conventii, prevazuta de art. 215 alin. (1) si (3) C. pen.
Instanta de judecata, consecventa principiului repararii in natura a prejudiciului, instituit de art. 14 alin. (3) lit. b), art. 170 C. pr. pen., vazand indeplinirea conditiilor generale ale raspunderii civile delictuale si constatand ca prin sentinta civila nr. 2663/02.11.2010, pronuntata in dosarul nr. 1326/252/2010 al Judecatoriei Lugoj, irevocabila si investita cu formula executorie, a fost obligat inculpatul si sotia acestuia P.M. la restituirea imprumutului de 38.000 euro catre partea civila B.D. - astfel ca nu se mai impune o noua obligare a inculpatului la plata acestei sume -, in temeiul art. 346 C. pr. pen. a admis actiunea civila formulata in cauza de B.D. si a dispus anularea contractului intitulat "Contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere", autentificat sub nr. 310/12.03.2010 de BNP [_], contract incheiat intre P.V. si P.M., pe de o parte, si P.B.-M., pe de alta parte.
In sensul celor retinute de instanta de judecata, s-a avut in vedere ca acest contract este lovit de nulitate absoluta datorita cauzei ilicite ce a stat la baza incheierii actului, scopul urmarit prin acesta fiind fraudarea intereselor partii civile B.D.
Ca o consecinta a anularii acestui contract, instanta de judecata a dispus, in temeiul art. 170 C. pen. si al art. 34 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 115/1938, si rectificarea cartilor funciare in care sunt inscrise cele doua imobile transmise de inculpat si sotia sa, partii vatamate P.B.M., [_], in sensul revenirii la situatia de carte funciara anterioara incheierii contractului amintit.
Impotriva sentintei Judecatoriei Lugoj au declarat recurs inculpatul P.V. si partea civila B.D.
Inculpatul a criticat sentinta pentru netemeinicie si nelegalitate motivand ca nu a comis infractiunea de inselaciune deoarece a restituit integral suma imprumutata si chiar daca nu ar fi asa in speta este vorba de o neexecutare a contractului civil.
Partea civila nu a motivat recursul, iar aparatorul ales a declarat ca nu il mai sustine intrucat critica pe care intentiona sa fie facuta a ramas fara obiect in urma pronuntarii Incheierii din camera de Consiliu din data de 22 mai 2012 a instantei de fond.
Examinand cauza in raport cu motivele invocate precum si sub toate aspectele, conform prevederilor art. 385 ind. 6, alin. (3) C. pr. pen., se constata ca recursul inculpatului este fondat, iar a partii civile nefondat pentru urmatoarele considerente:
Din actele de la dosar se retine ca inculpatul P.V. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (1) si (3) C. pen. Din starea de fapt expusa in rechizitoriu rezulta ca in data de 24.03.2009 intre inculpatul P.V. si sotia sa P.M., pe de o parte si partea civila B.D. s-a incheiat un contract de imprumut sub semnatura privata in care se consemneaza ca partea civila imprumuta pe sotii P. cu suma de 38.000 euro, cu scadenta la data de 23.03.2010. Prin actul incheiat se mai consemneaza ca imprumutatii ofera drept garantie apartamentul situat in Lugoj [_].
Ulterior, inainte de data scadenta, imprumutatii au instrainat imobilul oferit ca si garantie precum si alte bunuri astfel ca s-au aflat in situatia de a nu reusi sa restituie suma imprumutata si nici sa aiba alte bunuri pentru a fi in masura sa despagubeasca partea vatamata, iar aceasta conduita a inculpatului, de instrainare a bunurilor a fost apreciata de catre instanta ca fiind una frauduloasa de inducere in eroare a partii vatamate.
Curtea analizand intregul material probator administrat in cauza constata ca instanta de fond a apreciat in mod nefondat ca inculpatul a indus in eroare partea civila cu ocazia executarii contractului de imprumut.
Pentru a aprecia daca fapta comisa constituie infractiunea de inselaciune in conventii trebuie sa se aiba in vedere in ce masura actiunea inculpatului a avut valentele necesare inducerii in eroare a partii vatamate, cu ocazia incheierii sau executarii contractului de imprumut.
Articolul 215 alin. (3) C. pen. arata ca pentru a fi in prezenta infractiunii de inselaciune in conventii se cere conditia ca inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane, cu prilejul incheierii sau executarii unui contract sa fie in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul respectiv.
Aceasta conditie nu este indeplinita in speta intrucat la data incheierii contractului, partea civila putea sa intrevada posibilitatea instrainarii de catre inculpat a imobilului.
De asemenea, chiar daca prin actul semnat de parti se stipuleaza ca suma acordata cu titlu de imprumut este garantata cu un imobil nu se poate afirma ca partea civila a fost in eroare intrucat el avea interes si posibilitatea legala de a  institui o ipoteca asupra imobilului respectiv ceea ce ar fi facut imposibila instrainarea imobilului.
Curtea apreciaza ca fata de circumstantele in care a fost incheiat contractul de imprumut, neintelegerile dintre parti cu privire la neexecutarea acestuia se poate face doar pe calea unei actiuni civile, demers care a si fost urmat de partea vatamata, din datele de la dosar rezultand ca aceasta l-a actionat in judecata pe inculpat, iar actiunea sa a fost admisa si obligat inculpatul printr-o sentinta civila de catre Judecatoria Lugoj la plata sumei de 38.000 de euro.
Fata de considerentele expuse mai sus, in baza art. 385 ind. 15, pct. 2 lit. d) C. pr. pen., Curtea a admis recursul inculpatului, a casat sentinta recurata si rejudecand cauza in baza art. 11, pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. pr. pen. a dispus achitarea inculpatului P.V. pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in conventii prevazuta de art. 215 alin. (1) si (3) C. pen.
In baza art. 346 alin. (4) C. pr. pen. Curtea a lasat nesolutionata latura civila a cauzei.