Actiune in contencios administrativ. Lipsa dreptului vatamat sau a interesului legitim personal in promovarea actiunii

Este nefondata pe prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 actiunea in contencios administrativ care nu se intemeiaza pe dovada unui drept vatamat sau a interesului personal, printr-un act administrativ.

Prin sentinta civila nr. 1688 din 28 mai 2012, pronuntata in dosarul nr. 112/30/2012, Tribunalul Timis a respins actiunea precizata de catre reclamanta societate comerciala in contradictoriu cu paratii societate comerciala si Consiliul Local al Comunei Lovrin, judetul Timis, obligand reclamanta sa plateasca paratei cheltuieli de judecata in cuantum de 2000 lei.
In cauza a declarat recurs reclamanta si prin decizia civila nr. 5319 din 6 decembrie 2012 pronuntata in dosarul nr. 112/30/2012 Curtea de Apel Timisoara l-a respins ca nefundat conform dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. pr. civ.
Curtea da stabilit ca motivarea primei instante este temeinica in solutionarea exceptiei privind lipsa interesului reclamantei in solutionarea cererii de anulare a contractelor de concesiune si de inchiriere atribuite paratei societate comerciala.
Afirmatiile potrivit carora atribuirea celor doua contracte in baza unei licitatii anulate a dat nastere unui interes personal pentru promovarea actiunii in anulare nu pot fi retinute, datorita faptului ca, astfel cum s-a retinut in hotararea atacata, art. 8 alin. (1 ind. 1) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul nu permite promovarea actiunilor in contencios administrativ pentru apararea unui interes legitim public, decat in subsidiar, in masura in care vatamarea interesului legitim public decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. In alti termeni, atata vreme cat reclamanta nu dovedeste interesul sau personal, privat pentru promovarea actiunii, nu i se poate recunoaste dreptul de a contesta legalitatea unor acte administrative.
Or, astfel cum corect a retinut instanta de fond, acest interes personal nu poate fi decelat in speta, atata vreme cat reclamanta nu a contestat in conditiile impuse de pct. 6 din anexa nr. 2 la HG nr. 68/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 54/2006, respectiv de documentatia de atribuire a contractului de concesiune, cuprinsa in anexa nr. 2 la HCL Lovrin nr. 38/11.08.2011, procesul-verbal nr. 3331/13.09.2011, prin care s-a dispus respingerea ofertei reclamantei in prima etapa a licitatiei, cea de deschidere a plicurilor exterioare.
In mod corect instanta de fond a constatat ca omisiunea reclamantei de a contesta acest act prin procedura in termenul stabilit in documentatia de atribuire confera acesteia caracter definitiv, excluzand posibilitatea reclamantei de a contesta acte ulterioare celui de excludere din procedura pe motiv de prezentare a unei oferte nevalabile (intrucat nu s-a prezentat scrisoare de garantie bancara sau un document din care sa rezulte ca dispune de sumele necesare constituirii garantiei bancare si nici un act din care sa reiasa ca firma desfasoara activitate in domeniul producerii de energie electrica cu panouri fotovoltaice).
In alti termeni, in conditiile in care reclamanta numai poate contesta in fata instantei excluderea sa din procedura, in prima etapa a acesteia, intrucat nu a inteles sa uzeze de posibilitatea de a contesta in fata autoritatii contractante actul de excludere, aceasta nu poate justifica interesul pentru a contesta acte ulterioare, intrucat eventuala anulare a acestora din urma nu i-ar putea produce vreun folos practic, aceasta ramanand in continuare exclusa din procedura si, deci, in imposibilitate de a i se atribui contractele de concesiune si de inchiriere.
Este corect a se concluziona ca reclamanta nu justifica un interes personal privat pentru promovarea actiunii in anularea celor doua contracte, admiterea acestei exceptii facand de prisos analizarea sustinerilor sale, referitoare la nelegalitatea masurii de atribuire a contractelor catre parata, dupa anularea initiala a licitatiei, aceste aspecte vizand fondul actiunii in anulare, ce nu mai poate fi cercetat, conform art. 137 alin. (1) C. pr. civ.
Nu se poate considera nici ca instanta de fond ar fi interpretat gresit actul juridic dedus judecatii (procesul-verbal nr. 3331/13.09.2011), in conditiile in care reclamanta nu contesta ca prin dispozitiile acestui act juridic s-ar fi dispus respingerea ofertei sale ca nevalabila, pentru lipsa garantiei bancare ori a altui document din care sa rezulte ca dispune de sumele necesare constituirii garantiei bancare si nici un act din care sa reiasa ca firma desfasoara activitate in domeniul producerii de energie electrica cu panouri fotovoltaice. Asadar, in mod corect instanta de fond a conchis ca actul mentionat produce efectul juridic de inlaturare a reclamantei din procedura de atribuire a contractelor in etapa de deschidere a plicurilor exterioare, respectiv de inlaturare a acesteia de la cea de-a doua etapa a licitatiei, in cadrul careia s-au evaluat cele trei oferte ramase in procedura, intre care si cea depusa de parata.
Urmeaza a se inlatura si motivul de recurs invocat de reclamanta cu trimitere la dispozitiile art. 304 pct. 9 C. p. civ., potrivit caruia instanta de fond ar fi dat o gresita interpretare dispozitiilor O.U.G. nr. 54/2006, in considerarea faptului ca aceasta nu mai era indreptatita sa analizeze prevederile art. 25 alin. (2) din ordonanta, de care se prevaleaza recurenta, atata timp cat a dat eficienta exceptiei privind lipsa interesului in solutionarea actiunii, fiind astfel exclusa posibilitatea de analizare a sustinerilor referitoare la nelegalitatea actului de atribuire a contractelor de concesiune si de inchiriere in absenta unui numar minim de trei oferte valabile.