Procedura insolventei. Cerere de deschidere voluntara. Cale de atac

Din economia Legii nr. 85/2006 rezulta ca, de lege lata, pentru contestarea hotararii de deschidere a procedurii insolven?ei la cererea debitorului, legiuitorul a instituit o cale de atac speciala, derogatorie de la dreptul comun - reprezentat in materie de insolven?a de dispozitiile art. 8.
In conditiile in care cererea debitorului de a fi supus dispozitiilor Legii nr. 85/2006 are o fizionomie juridica proprie, distincta de cea a altor cereri necontencioase, este evident ca acestei reglementari legale aparte nu-i pot fi aplicate, in completare, alte reguli din dreptul comun, fiind inadmisibil ca aceeasi hotarare judecatoreasca sa fie supusa la doua tipuri de cai de atac, existand pericolul ca in aceeasi cauza sa se pronunte hotarari judecatoresti contradictorii. Prin incheierea civila nr. 781 din 9 aprilie 2012 pronuntata in dosarul nr. 2535/30/2012 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Timis a admis cererea debitoarei S.C. D S.R.L. Timisoara, deschizand fata de aceasta procedura simplificata de insolventa, cu toate consecintele care rezulta din adoptarea unei asemenea masuri, in calitate de lichidator judiciar desemnand practicianul in insolventa S.C.P.  I S.P.R.L. Timisoara.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs petentul C.A., in calitate de creditor si de administrator statutar al debitoarei S.C. D S.R.L. Timisoara, solicitand, in principal, casarea ei si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, schimbarea hotararii, in sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolventei.
Prin decizia civila nr. 1716 din 17 octombrie 2012 Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de petentul C.A., in calitate de creditor si de administrator statutar al debitoarei S.C. D S.R.L. Timisoara, impotriva incheierii civile nr. 781 din 9 aprilie 2012 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 2535/30/2012 in contradictoriu cu creditoarea intimata S.C. H Austria si lichidatorul judiciar S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara.
Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut ca, potrivit art. 32 din Legea nr. 85/2006, modificata, daca cererea debitorului corespunde conditiilor prevazute la art. 27, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii generale, iar daca prin declaratia facuta conform art. 28 alin. (1) lit. h) debitorul isi arata intentia de a intra in procedura simplificata sau nu depune documentele prevazute la art. 28 alin. (1) lit. a) - f) si h) la termenul prevazut la art. 28 alin. (2) ori se incadreaza in una dintre categoriile prevazute la art. 1 alin. (2), judecatorul va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii simplificate. Prin incheierea de deschidere a procedurii judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, dupa caz, lichidatorului sa efectueze notificarile prevazute la art. 61. In cazul in care, in termen de 10 zile de la primirea notificarii, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecatorul-sindic va tine, in termen de 5 zile, o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar, debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, in urma careia va solutiona deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile. Admitand opozitia, judecatorul-sindic va revoca incheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioara a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data aparitiei starii de insolventa.
Din economia prevederilor legale anterior citate, rezulta ca, de lege lata, pentru contestarea hotararii de deschidere a procedurii insolven?ei la cererea debitorului, legiuitorul a instituit o cale de atac speciala, derogatorie de la dreptul comun - reprezentat in materie de insolven?a de dispozitiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, modificata.
Prin urmare, impotriva hotararii de deschidere a procedurii la cererea debitorului - in temeiul art. 27 alin. (1) si  (2) din Legea nr. 85/2006 - nu se poate declara recurs in conditiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 sau art. 336 Cod procedura civila. O atare concluzie este justificata de imprejurarea ca, potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispozitiile Legii insolventei se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila numai in masura compatibilitatii lor. Or, in conditiile in care cererea debitorului de a fi supus dispozitiilor Legii nr. 85/2006 are o fizionomie juridica proprie, distincta de cea a altor cereri necontencioase, este evident ca acestei reglementari legale aparte nu-i pot fi aplicate, in completare, alte reguli, din dreptul comun. Ca este asa, o dovedeste si imprejurarea ca ar fi inadmisibil ca aceeasi hotarare judecatoreasca sa fie supusa unor cai de atac diferite - una sub forma opozitiei, reglementata de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, modificata, si alta sub forma recursului, reglementat de art. 336 Cod procedura civila -, pericolul unei asemenea situatii fiind unul evident, si anume riscul pronuntarii unor hotarari judecatoresti contradictorii in una si aceeasi cauza.
Prin urmare, atat recursul formulat de petentul C.A. in calitate de creditor al debitoarei S.C. D S.R.L. Timisoara, cat si recursul declarat de acesta in considerarea calitatii sale de administrator social al debitoarei, se impun a fi respinse ca inadmisibile, cel dintai - intrucat apare ca fiind exercitat omisso medio (fara a fi fost exercitata, in prealabil, opozitia), iar cel din urma - dat fiind faptul ca debitoarea nu are la indemana o cale de atac impotriva hotararii prin care s-a deschis procedura insolven?ei la cererea sa. De altfel, sub acest din urma aspect, recursul nu indeplineste nici conditia - de admisibilitate - a interesului, cata vreme in prima instanta debitoarei i s-a admis cererea, astfel cum a fost ea formulata.