Decizie de sanctionare disciplinara. Stabilirea unui termen rezonabil pentru prezentarea salariatului la cercetarea disciplinara prealabila

Art. 251 alin. (2) din Codul muncii nu prevede un termen in care sa fie realizata convocarea salariatului la cercetarea disciplinara prealabila. Avand in vedere scopul convocarii salariatului la cercetarea disciplinara prealabila, si anume: pregatirea si formularea apararii salariatului, acest termen trebuie sa fie rezonabil. Data intrevederii se impune a fi stabilita cu luarea in considerare a tuturor circumstantelor in care se afla salariatul cercetat disciplinar. Astfel, trebuie avut in vedere timpul necesar pentru deplasarea acestuia de la domiciliu la locul intrevederii, mai ales in situatia in care acestea nu se afla in aceeasi localitate, pentru eventuala contactare a unui reprezentant al sindicatului al carui membru este sau a unui avocat, pentru formularea in scris a pozitiei salariatului, precum si pentru procurarea eventualelor probe in aparare. Expedierea de catre salariatul cercetat a unui inscris care cuprinde apararile sale nu este suficienta pentru efectuarea cercetarii disciplinare in absenta lui, in conditiile in care termenul acordat, prin convocare, nu-i permitea prezentarea la aceasta si a solicitat prelungirea acestuia. Prin sentinta civila nr. 2764/5.07.2012, Tribunalul Arad a admis actiunea formulata de reclamantul P.R.S. in contradictoriu cu parata SC G.R. SRL, a anulat decizia de sanctionare nr. 3567/04.01.2012, emisa de parata, si a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamantul a fost salariatul paratei incepand cu data de 01.04.2009, conform contractului individual de munca nr. 1300/2009 si a actului aditional nr. 1/07.12.2009, ocupand functia de administrator galerie.
Prin decizia de sanctionare disciplinara nr. 3567/04.01.2012, emisa de parata, reclamantul a fost sanctionat cu diminuarea salariului de baza pe o durata de 1 luna cu 10%, in baza prevederilor art. 247 si art. 248 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003.
In speta, nu au fost respectate dispozitiile art. 251 din Codul muncii. Astfel, reclamantul, domiciliat in Arad, a primit, prin e-mail, in data de 3 ianuarie 2012, ora 16, convocarea la cercetarea disciplinara, care urma sa se desfasoare in ziua urmatoare, 4 ianuarie, la ora 10, in Bucuresti. Prima instanta a apreciat ca nu pot fi retinute apararile paratei in sensul ca termenul acordat a fost suficient, intrucat trenul cu care reclamantul urma sa se deplaseze la Bucuresti era in aceeasi zi, la aproximativ 3 ore de la primirea convocarii, si reclamantul nu era pregatit, neavand achizitionat bilet. Chiar daca textul legal nu prevede un termen in care sa fie realizata convocarea, avand in vedere scopul acesteia, respectiv pregatirea si formularea apararii salariatului, acesta trebuie sa fie un termen rezonabil.
Cu toate ca reclamantul a anuntat, in aceeasi zi, ca termenul este prea scurt si nu se poate prezenta la convocare din acest motiv, propunand amanarea pentru o alta data, parata nu a tinut seama de acest aspect, iar cercetarea prealabila a fost efectuata la data de 4 ianuarie 2012, in lipsa reclamantului, fara a i se da acestuia posibilitatea reala de a formula aparari.
Sustinerile paratei in sensul ca reclamantul ar fi evitat anterior efectuarea unei cercetari prealabile nu au fost retinute, cata vreme din probele administrate in cauza nu rezulta ca, certificatul de concediu medical, la care s-a referit parata, ar fi fost acordat cu incalcarea prevederilor legale.
Desi i s-a solicitat paratei, careia, in conformitate cu dispozitiile art. 272 din Codul muncii, ii revine sarcina probei, sa depuna la dosar toate inscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate, aceasta nu s-a conformat.
Astfel, in cuprinsul deciziei de sanctionare si in intampinare se face referire la faptul ca decizia este emisa "ca urmare a referatului inregistrat cu nr. 3030/11.11.2011 de sesizare a conducerii, de catre T.B.M.", insa parata nu a depus la dosar acest referat.
Pe cale de consecinta, tribunalul a constatat ca au fost incalcate si prevederile art. 2.1 din Regulamentul de Ordine Interioara al paratei, potrivit carora, "cercetarea disciplinara prealabila se va face numai pe baza unui referat emis de catre superiorul ierarhic direct si validat de catre Directorul de Departament". 
Avand in vedere aceste considerente, apreciind ca decizia contestata este nelegala, fiind data cu incalcarea dispozitiilor art. 251 din Codul muncii si a prevederilor din Regulamentul de ordine interioara privind cercetarea disciplinara prealabila, instanta de fond, in baza art. 252 alin. (5) din Codul muncii, a admis actiunea si a anulat decizia.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, solicitand modificarea sentinta recurate, in sensul respingerii in totalitate a actiunii.
In motivarea cererii de recurs s-a aratat, in esenta, ca salariatul cunostea nemultumirile societatii privitoare la modul in care el isi indeplinea obligatiile de serviciu inca din luna noiembrie 2011. Astfel, la data de 08 noiembrie 2011, in locatia din Arad a fost in vizita domnul C.M., reprezentant zonal al societatii in zona de vest a tarii si care a constatat anumite abateri savarsite de salariat de la obligatiile de serviciu care ii reveneau, atragandu-i atentia verbal reclamantului cu privire la faptul ca anumite obligatii de serviciu ale acestuia nu sunt indeplinite corespunzator.
Dupa constituirea, la data de 11.11.2011, a Comisiei de cercetare disciplinara, membrii acesteia au facut verificari pe teren si au constatat ca aspectele invocate de C.M. erau reale.
Avand in vedere ca aspectele invederate in Referatul de sesizare a abaterii disciplinare se confirmau si abaterile continuau sa fie savarsite de salariat, fiind vorba de fapte continue realizate prin omisiune, comisia de cercetare disciplinara a decis convocarea salariatului in fata ei. Prima convocare a salariatului a fost expediata catre acesta pe data 30.11.2012, salariatul fiind convocat sa se prezinte la cercetare pe data de 07 decembrie 2011.
In perioada 5.12.2011-28.12.2011, ulterior convocarii la cercetare disciplinara, salariatul s-a aflat in concedii medicale repetate, fiind imposibila efectuarea cercetarii disciplinare pe durata concediului medical. La data de 30.12.2011, societatea a emis si expediat, printr-un serviciu de curierat rapid, Atlassib, o noua convocare la cercetarea disciplinara catre salariat pentru data de 04.01.2012. Dat fiind ca serviciul de curierat rapid avea obligatia contractuala de a livra orice corespondenta interna in cel mult 24 de ore, a existat convingerea paratei ca invitatia la cercetare va ajunge cel mult in 24 de ore de la expedierea plicului.
La data de 03.01.2012, orele 14,33, d-na R.S., membru in comisia de cercetare disciplinara, a expediat un e-mail catre reclamant, la care era atasata convocarea Ia cercetare disciplinara. In cuprinsul emailului s-a comunicat salariatului ca invitatia la cercetarea disciplinara a fost expediata si prin curier.
Astfel, parata a indeplinit obligatia de a convoca pe salariat la cercetarea disciplinara prealabila, convocarea fiind expediata pe data de 30.12.2011 si fiind primita de acesta la data de 03.01.2012.
Desi salariatul nu s-a prezentat la cercetarea prealabila, nu s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 251 alin. (3) din Codul muncii, ci cercetarea prealabila a fost efectuata la data de 04 ianuarie 2012 in lipsa reclamantului. La data prevazuta in convocare, comisia s-a intrunit si a analizat intregul material probator, ajungand la concluzia ca a existat o incalcare de catre salariat a atributiilor de serviciu, motiv pentru care aceasta a propus conducerii societatii sanctionarea disciplinara a salariatului cu diminuarea salariului cu 10 % pe o perioada de o luna de zile.
Nici Codul muncii si nici un alt text legal nu prevede vreun termen intre momentul primirii de catre salariat a invitatiei la cercetare si data cercetarii. Existenta unui termen scurt intre primirea convocarii la cercetare si data stabilita pentru cercetarea disciplinara se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, doar daca salariatul dovedeste existenta unei vatamari.
Salariatul nu a dovedit existenta vreunei vatamari suferite ca urmare a termenului scurt existent de la data primirii invitatiei la cercetare si pana la data cercetarii. In adresa trimisa catre comisia de cercetare disciplinara, el a formulat aparari cu privire la faptele a caror nerealizare i se imputa, spunand ca nu intelege semnificatia unor termeni folositi in convocare si invocand prevederi legale de a caror incalcare o acuza pe parata.
Apararile salariatului, formulate in cuprinsul acestei adrese, au fost avute in vedere in momentul elaborarii si redactarii procesului-verbal de cercetare disciplinara.
Prin urmare, in cauza, constatarea nulitatii absolute a deciziei de sanctionare a fost nelegala si netemeinica. 
Intimatul nu a depus intampinare, insa prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului pentru motivele aratate in cererea de chemare in judecata  si in hotararea recurata.  
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, in raport cu actele si lucrarile din dosar si cu dispozitiile legale in materie, Curtea a constatat ca este nefondat pentru considerentele ce vor fi redate in continuare.
Potrivit art. 251 alin. (4) din Codul muncii, in cursul cercetarii disciplinare prealabile, salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
Asa cum prima instanta a aratat si cum rezulta din inscrisurile de la dosarul cauzei, aceste dispozitii legale nu au fost respectate.
Convocarea la cercetarea disciplinara a fost expediata catre intimat la data de 30.12.2011, printr-un serviciu de curierat rapid, Atlassib, cu cinci zile inainte de data la care a fost invitat sa sa prezinte la cercetare, insa a ajuns la acesta in dupa-amiaza zilei de 03.01.2012, ora 16.00, cum rezulta din inscrisurile de la dosarul primei instante.
Este lipsita de relevanta imprejurarea ca ea a fost expediata printr-un serviciu de curierat rapid, care avea obligatia contractuala de a livra orice corespondenta interna in cel mult 24 de ore, si ca a existat convingerea recurentei ca invitatia la cercetare va ajunge in cel mult 24 de ore de la expedierea plicului, cat timp aceasta a ajuns la data si ora mentionata, iar aceasta intarziere nu poate fi imputata intimatului.
 Totodata, reclamantul, domiciliat in Arad, a primit, prin e-mail, in data de 3 ianuarie 2012, ora 16,00, convocarea la cercetarea disciplinara care urma sa se desfasoare in ziua urmatoare 4 ianuarie 2012, ora 10,00, la Bucuresti.
Instanta de recurs a apreciat ca nu pot fi retinute apararile paratei recurente in sensul ca termenul acordat a fost suficient, intrucat trenul cu care reclamantul urma sa se deplaseze la Bucuresti era in aceeasi zi, la aproximativ 3 ore de la primirea convocarii, reclamantul nefiind pregatit si neavand achizitionat bilet. Chiar daca textul legal nu prevede un termen in care sa fie realizata convocarea, avand in vedere scopul acesteia, respectiv pregatirea si formularea apararii salariatului, acesta trebuie sa fie un termen rezonabil.
Mai mult, din inscrisurile de la dosar rezulta ca reclamantul a anuntat, in aceeasi zi, ca termenul este prea scurt si nu se poate prezenta la convocare din acest motiv, propunand amanarea pentru o alta data. Parata nu a tinut seama de acest aspect. Cercetarea prealabila a fost efectuata la data de 4 ianuarie 2012, in lipsa reclamantului, fara a i se da acestuia posibilitatea reala de a formula aparari.
Recurenta nu era obligata sa accepte propunerea intimatului de a amana convocarea cu 16 zile, dar putea sa acorde acestuia, raportat la distanta, cel putin un termen de 3 zile pentru deplasare in vederea unei pregatiri rezonabile de transport.
Chiar daca intimatul a mai fost anterior convocat si cunostea ca este supus unei proceduri disciplinare, aceasta nu inseamna ca nu exista, potrivit textului de lege mai sus-mentionat, obligatia recurentei de a-i acorda un termen rezonabil pentru a se prezenta la cercetare si a-si formula apararea.
Faptul ca intimatul ar fi evitat anterior efectuarea primei deplasari pentru cercetarea prealabila, prin concedii medicale, nu oferea legal recurentei posibilitatea de a efectua cercetarea in lipsa apararii acestuia, cata vreme din probele administrate in cauza nu rezulta ca certificatul de concediu medical ar fi fost acordat cu incalcarea prevederilor legale.
Motivul de recurs potrivit caruia salariatul nu a dovedit existenta vreunei vatamari suferite ca urmare a termenului scurt existent de la data primirii invitatiei la cercetare si pana la data cercetarii este nefondat, intrucat aceasta vatamare rezulta din imprejurarea ca intimatul nu a avut posibilitatea de a-si exprima personal punctul de vedere in fata comisie de disciplina, fiind sanctionat disciplinar.
Pentru considerentele expuse, Curtea, in baza art. 304 ind. 1 si art. 312 alin. (1) C. pr. civ., a respins recursul paratei ca nefondat.