Contractul individual de munca pe durata determinata. Incetarea de drept a contractului la expirarea termenului. Inaplicabilitatea interdictiilor cu caracter temporar privitoare la concediere

In cazul contractului individual de munca pe durata determinata, la revenirea titularului pe post, angajatorul nu emite o decizie de concediere, ci o decizie prin care ia act de incetarea de drept a contractului individual de munca al salariatului.
Incetarea de drept a contractului de munca incheiat pe perioada determinata opereaza chiar daca angajatul se afla in incapacitate temporara de munca, la momentul ajungerii la termen a contractului sau a indeplinirii conditiei pana la care acesta a fost incheiat. Nefiind in prezenta unei concedieri, care reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, nu sunt aplicabile interdictiile prevazute la art. 60 din Codul muncii. Prin sentinta civila nr. 2420 din 14.06.2012, Tribunalul Arad a respins actiunea formulata de reclamantul C.A. in contradictoriu cu parata Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA, reprezentata prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut, in esenta, ca reclamantul a fost angajatul paratei. Prin actul aditional nr. 1848/05.12.2011 a fost modificat contractul individual de munca, schimbandu-se natura contractului individual de munca, functia si locul de munca, in sensul ca, incepand cu data de 05.12.2011, reclamantul a fost angajat in functia de sef coloana la SDN Arad, pe perioada determinata, respectiv "pana la revenirea pe post a titularului (A.A.)".
 Prin decizia nr. 119/02.03.2012, emisa de parata in temeiul art. 56 lit. i din Codul muncii, s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului, incepand cu data de 01.03.2012, ca "urmare a revenirii pe post a d-lui A.A. - sef coloana SDN Arad". Ea a fost comunicata reclamantului prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, semnata de reclamant la data de 09.03.2012.
Conform art. 56 alin. (1) lit. i) din Codul muncii, contractul individual de munca inceteaza de drept la data expirarii termenului contractului individual de munca incheiat pe durata determinata.
Reclamantul nu a contestat temeiul incetarii contractului de munca si faptul ca a expirat termenul pentru care acesta a fost incheiat, invocand doar nerespectarea dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. Tribunalul a apreciat ca nu este intemeiata sustinerea reclamantului referitoare la incalcarea acestor dispozitii legale.
Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, concedierea salariatilor nu poate fi dispusa "pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii".
Reclamantul s-a prevalat de certificatul de concediu medical seria CCMAD, nr. 0365096. In conformitate cu prevederile art. 3 din Ordinul nr. 233/125 din 14 martie 2006 pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical si a instructiunilor privind utilizarea si modul de completare a certificatelor de concediu medical pe baza carora se acorda indemnizatii asiguratilor din sistemul asigurarilor sociale de sanatate, emis de Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, reclamantul avea obligatia de a depune acest certificat la angajator.
Ori, asa cum reiese din certificatul de concediu medical, acesta a fost acordat la data de 29.02.2012, conform art. 23 din actul normativ indicat, aceasta fiind data la care medicul a completat si eliberat concediul medical. Cu toate acestea, reclamantul a inregistrat acest certificat de concediu la angajator, respectiv la parata, abia la data de 09.03.2012, care este data la care i-a fost comunicata decizia de incetare a contractului de munca. Sustinerile reclamantului referitoare la faptul ca anterior acestei date a incercat sa depuna certificatul la angajator, insa nu i s-ar fi primit, nu au fost retinute din probatoriul administrat.
Instanta de fond a considerat ca, la emiterea si comunicarea deciziei contestate, au fost respectate dispozitiile legale. Situatia in care s-ar fi aflat reclamantul, respectiv aceea de incapacitate temporara de munca, nu a fost adusa la cunostinta angajatorului anterior emiterii deciziei si nici pana la data comunicarii acesteia, ci doar ulterior, astfel incat interdictia temporara privitoare la incetarea contractului de munca nu si-a produs efectele.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, aratand ca instanta de judecata nu a avut in vedere si nu a analizat probele administrate in cauza. Reclamantul  a dovedit cu martorul H.I. faptul ca la inceputul lunii martie a fost la sectia din Arad pentru a depune certificatul medical, care  nu i-a fost primit, fiind nevoit sa-l depuna la Timisoara. Astfel, desi a dovedit ca se afla in incapacitate de munca, a adus la cunostinta angajatorului aceasta stare, acesta a procedat in mod abuziv la emiterea deciziei nr. 119/02.03.2012.
In drept, s-a invocat art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Desi legal citata, intimata nu a depus intampinare.
Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat recursul reclamantului ca neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Reclamantul-recurent a fost angajat pe perioada determinata, in functia de sef coloana la SDN Arad, respectiv "pana la revenirea pe post a titularului (A. A.)". Astfel, decizia nr. 119/02.03.2012 nu este o decizie de concediere, ci o decizie prin care se ia act de incetarea de drept a contractului individual de munca al reclamantului, intrucat titularul postului ocupat de acesta a revenit la post.
Incetarea de drept a contractului de munca incheiat pe perioada determinata, opereaza chiar daca angajatul se afla in incapacitate temporara de munca, la momentul ajungerii la termen sau a indeplinirii conditiei pana la care acesta a fost incheiat, momentul fiind, in speta, revenirea titularului pe post.
Nefiind vorba de o concediere, care reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, nu sunt aplicabile interdictiile prevazute la art. 59 din Legea 53/2003.
Avand in vedere cele expuse, cu substituirea motivarii instantei de fond, Curtea a respins recursul ca nefondat, in temeiul art. 312 C. pr. civ.