4. Eroare judiciara. Criterii de acordare a despagubirilor pentru prejudiciul moral

Potrivit art. 505 alin. (1) din Codul de procedura penala "la stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa".
Astfel, pornind de la valorile cu caracter general ce definesc personalitatea umana (viata, sanatatea, libertatea, demnitatea, integritatea fizica si psihica), la stabilirea cuantumului despagubirilor solicitate pentru prejudiciul moral trebuie avute in vedere consecintele negative concrete suferite pe plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, precum si intensitatea acestor consecinte negative.

Prin Decizia civila nr. 2296 din 14.11.2012, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamantul M.E. impotriva Sentintei civile nr. 2076/PI din 02.07.2012, pronuntata de Tribunalul Timis.
A modificat in partea sentinta atacata, in sensul ca a obligat  paratul sa-i plateasca reclamantului suma de 25.000 euro in echivalent la data platii, cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul moral.
A mentinut in rest sentinta si a respins ca tardiv recursul declarat de paratul Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Timis si ca neintemeiat recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Timis.
Pentru a pronunta aceasta solutie, in ceea ce priveste recursul paratului Statul Roman, Curtea a retinut ca acesta este tardiv, avand in vedere ca hotararea primei instante a fost comunicata la data de 16 iulie 2012, iar recursul a fost inregistrat la data de 12 august 2012, acesta putand fi depus cel mai tarziu la data de 1 august 2012.
In ceea ce priveste recursul reclamantului si Parchetului de pe langa Tribunalul Timis, Curtea a retinut urmatoarele argumente:
Potrivit art. 505 alin. (1) C. pr. pen. "la stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa".
Reclamantul a fost arestat nelegal in perioada 04.03.2010 pana la data de 13.04.2011, respectiv 1 an o luna si 9 zile, fiind achitat in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., raportat la art. 10 alin. 1 lit. c) C. pr. pen., pentru infractiunea de act sexual cu un minor, prin sentinta penala nr. 118/11.04.2011 a Judecatoriei Timisoara, ramasa definitiva prin respingerea recursului parchetului, si fiind revocata masura arestarii preventive la 13.04.2011.
Pornind de la premisa ca orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiintei umane, cum sunt viata, sanatatea, libertatea, demnitatea, integritatea fizica si psihica, in speta in mod legal prima instan?a a stabilit ca lipsirea reclamantului, pe nedrept, de libertate i-a produs acestuia suferinte morale, de natura sa-i lezeze demnitatea si onoarea acestuia.
In acest sens, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat constant ca in cazurile de violare a art. 5 paragraful 1 al Conventiei, privind privarea nelegala de libertate, sunt intemeiate cererile de acordare a despagubirilor banesti pentru prejudiciul produs victimei,  material si moral, pe perioada detentiei, nelegale.
Arestarea nelegala a reclamantului a avut consecinte grave asupra acestuia, fiindu-i vatamate onoarea, creditul moral si pozitia sociala, valori care definesc persoana umana si care constituie temeiul despagubirilor solicitate de reclamant.
Insa, la stabilirea cuantumului despagubirilor solicitate pentru prejudiciul moral, pornind de la aceste valori cu caracter general, ce definesc personalitatea umana, trebuie avute in vedere consecintele negative concrete suferite pe plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate si intensitatea cu care au fost percepute consecintele hotararii pentru reclamant.
Astfel, prezentarea reclamantului la judecata, incatusat, natura infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, oprobriul celorlalti detinuti, al colegilor de munca si al opiniei publice, pierderea locului de munca, a prieteniilor si evitarea sa de catre societate i-au lezat grav demnitatea si onoarea reclamantului, imprejurari care, potrivit probelor testimoniale, au avut drept consecinta caderea psihica a acestuia si schimbarea personalitatii acestuia.
Pe cale de consecinta, avand in vedere durata privarii de libertate a reclamantului (un an, o luna si 9 zile), precum si consecintele produse asupra personalitatii sale, in temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a admis recursul reclamantului si a modificat in parte sentinta atacata, in sensul ca a obligat paratul sa-i plateasca reclamantului suma de 25.000 euro, in echivalentul in lei la data platii, pentru prejudiciul moral cauzat, mentinand in rest dispozitiile  sentintei.