Legea nr. 10/2001. Cerere de restituire in natura. Obligatie stabilita in sarcina unitatii detinatoare prin hotarare judecatoreasca. Conditie pentru restituire

Legea nr. 10/2001. Cerere de restituire in natura. Obligatie stabilita in sarcina unitatii detinatoare prin hotarare judecatoreasca. Conditie pentru restituire

- Inalta Curte de Casatie si Justitie - Decizia nr. XX/2007
- Legea nr. 10/2001 - art. 21, art. 25
      
      Pentru ca unitatea detinatoare obligata irevocabil la emiterea unei dispozitii de restituire in natura a imobilului sa poata fi obligata la restituire in conditiile Deciziei XX/2007 a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie, este necesar ca bunul sa se gaseasca in patrimoniul sau.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 1552 din 13 iunie 2012, F.S.

      Prin sentinta civila nr. 318/31.01.2012 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 5739/30/2011 au fost respinse petitele avand ca obiect restituire in natura a terenului de 391 mp. inscris in C.F. 20, dezmembrare si rectificare carte funciara, formulate de reclamantele M.M.-M. si N.M.-L. impotriva paratei S.C. A. S.A. Timisoara; s-a luat act de renuntarea la judecata cererii avand ca obiect acordare despagubiri.
      Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca reclamantele au solicitat in contradictoriu cu parata restituirea in natura a suprafetei de 391 mp, teren rezultat in urma dispunerii dezmembrarii parcelei situata in Timisoara, evidentiata in C.F. nr. 20 in doua parcele distincte, una dintre parcele avand suprafata de 391 mp. si inscrierea in evidentele C.F. a situatiei nou create dupa dezmembrare, radierea dreptului de proprietate al paratei si inscrierea dreptului de proprietate in C.F.; acordarea de despagubiri pentru suprafata de teren de 17 m.p. care nu poate fi restituita in natura.
      In motivare, au invederat ca prin decizia civila nr. 352 din 28 iunie 2007 a Curtii de Apel Timisoara, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia nr. 3009 din 15 mai 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a dispus, in contradictoriu cu Primarul Municipiului Timisoara si parata S.C. A. S.A., anularea Dispozitiei nr. 1175, fiind obligata totodata S.C. A. S.A. sa emita o noua dispozitie motivata de restituire in natura a terenului liber - imobil situat in Timisoara, inscris in C.F. nr. 20 si sa propuna despagubiri pentru suprafata de teren de 17 mp. ce nu poate fi restituita in natura.
      Cu toate ca a fost obligata sa procedeze la emiterea dispozitiei, parata nu a procedat in consecinta. Lipsa raspunsului unitatii detinatoare, respectiv al entitatii investite cu solutionarea notificarii echivaleaza cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate ramane necenzurat. Fiind in prezenta unei obligatii civile perfecte si nu a uneia aflata sub conditie potestativa pura, care sa depinda de vointa entitatii notificate, reclamantele au considerat ca sunt indreptatite a solicita instantei de judecata restituirea in natura a suprafetei de 391 mp. si acordarea de despagubiri pentru 17 mp., aceasta putandu-se substitui paratei care refuza sa dea curs hotararilor mai sus evocate intr-un termen rezonabil. Daca o asemenea obligatie a fost stabilita printr-o hotarare judecatoreasca anterioara, aflata sub puterea lucrului judecat - asa cum este cazul si in speta de fata - iar entitatea detinatoare a imobilului persista in refuzul sau de a solutiona notificarea, persoana indreptatita are, in spiritul dreptului comunitar, liberul acces in justitie pentru valorificarea drepturilor civile subiective recunoscute deja, cu caracter reparator, de Legea nr. 10/2001. In acest sens s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectiile unite, prin Decizia in interesul legii nr. XX din 19 martie 2007.
      In drept, si-au intemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, art. 6 paragraful 1 din Conventia europeana a drepturilor omului.
      La termenul de judecata din 31.01.2012 reclamantele au renuntat la judecata petitului avand ca obiect acordarea de despagubiri pentru suprafata de 17 mp teren care nu poate fi restituita in natura.
      Din actele si lucrarile dosarului tribunalul a retinut ca prin hotarare judecatoreasca ramasa irevocabila, parata S.C. A. S.A. a fost obligata in sensul aratat de reclamante.
      In motivare, s-a retinut ca parata este actuala detinatoare a terenului care este in parte liber si poate fi restituit in natura, in situatia in care se afla in prezent, conform raportului de expertiza tehnica judiciara efectuat in dosar, mai putin 17 mp.
      In decizia de recurs care a mentinut hotararea anterior prezentata s-a stabilit ca in speta este aplicabil textul in forma veche a art. 27 din Legea nr. 10/2001 care permitea restituirea in natura in ce priveste imobilele preluate de stat fara titlu valabil. S-a inlaturat si argumentul paratei legat de faptul ca, intre timp, in anul 2004, pe parcursul derularii procesului de fata, recurenta a instrainat terenul in litigiu.
      Intr-adevar, din cartea funciara rezulta ca la data de 28.06.2004 s-a intabulat dreptul de proprietate al S.C. "I.B." S.A. cu titlu de cumparare.
      Contractul de vanzare cumparare care a stat la baza acestei inscrieri este depus la dosar, dintr-una din clauzele lui rezultand ca imobilul se vinde pendinte de solutionarea procesului civil inregistrat sub nr. 19555/2002 si notat in C.F. sub nr. B9.
      Desi reclamantele au incercat sa acrediteze ideea conform careia aceasta clauza are sensul ca instrainarea imobilului se produce doar daca nu se dispune restituirea in natura a terenului, in dosarul la care se face trimitere de catre partile conventiei, tribunalul a constatat ca exista mai multe impedimente pentru a valida aceasta ipoteza si a admite actiunea de revendicare.
      Mai exact, desi se sustine ca transmiterea dreptului de proprietate nu s-a produs pentru ca s-a dispus restituirea in natura prin decizia nr. 352/A/28.06.2007 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, din mentiunile cartii funciare rezulta ca transmiterea a avut loc, pentru ca s-a intabulat dreptul de proprietate al dobanditorului, fara nicio sarcina sau alta observatie in partea a treia.
      In al doilea rand, interpretarea clauzei respective din contract nu poate avea loc in absenta unei parti a acestuia, pentru ca s-ar ajunge la incalcarea dreptului la aparare, parte esentiala a principiului contradictorialitatii. Daca s-ar accepta teza contrara, s-ar ajunge la deposedarea unui tert de imobilul proprietatea sa, fara ca acesta sa fi avut cel putin dreptul de a se apara.
      In al treilea rand se observa ca vanzatorul si cumparatorul au avut in vedere alt dosar, al carui continut nu a fost adus la cunostinta instantei. Astfel, cauza in care reclamantele au obtinut obligarea paratei la restituirea in natura a avut numerele de dosar nr. 12591/C/2002 in prima instanta, nr. 39712/1/2004 in apel, nr. 7626/1/2007 in recurs, in timp ce in contract se face trimitere la dosarul nr. 19555/2002.
      Tribunalul a mai apreciat ca reclamantele au un titlu executoriu impotriva paratei S.C. A. S.A., iar continutul deciziei mentionate permite apelarea la metoda constrangerii debitorului sa isi execute obligatia intr-un dintre modalitatile prevazute de Codul de procedura civila.
      Rezulta din argumentele expuse ca instanta de judecata nu mai poate, in cadrul procesual fixat, in baza temeiului invocat, Legea nr. 10/2001 si Decizia nr. XX/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sa dispuna restituirea in natura a terenului liber, reclamantele urmand sa actioneze in consecinta.
      Impotriva sentintei au declarat recurs in termen reclamantele care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitand, in principal, casarea cu trimitere a hotararii la prima instanta sau, in subsidiar, modificarea ei cu consecinta admiterii actiunii.
      In sustinerea recursului, au invocat ca motivarea sentintei este contradictorie, cata vreme, pe de o parte, instanta a retinut cele avute in vedere de Inalta Curte de Casatie si Justitie (precum ca restituirea in natura este posibila, facand abstractie de instrainarea sa) iar, pe de alta parte, face o interpretare proprie a clauzei din contractul de vanzare-cumparare potrivit cu care instrainarea imobilului se realizeaza pendinte de solutionarea procesului civil avand ca obiect restituirea in natura a imobilului ce face obiect al prezentului litigiu.
      Au invederat ca parata a fost irevocabil obligata la emiterea dispozitiei, iar validarea refuzului acesteia de restituire a imobilului nu poate ramane nesanctionata decat cu incalcarea accesului la justitie, Decizia nr. XX/2007 si, respectiv, 3838/11.06.2008 fiind incidente.
      Au invederat ca se impune casarea sentintei intrucat instanta nu a procedat, asa cum reclamantele au solicitat, la administrarea probei cu expertiza topografica, necesara individualizarii parcelei solicitate.
      In drept, au invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 9 C. pr. civ., art. 3041 C. pr. civ.
      Examinand recursul prin prisma criticilor formulate si in baza art. 3041, 306 alin. (2) C. pr. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urm. C. pr. civ., vazand si normele legale ce vor fi mai jos aratate, instanta a retinut ca prin decizia civila nr. 352/28.06.2007 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 39712/1/2004, irevocabila prin decizia civila nr. 3009/15.05.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 7626/1/2007, a fost obligata parata din prezenta cauza sa emita in beneficiul reclamantelor dispozitie de restituire in natura a terenului liber situat in Timisoara, inscris in C.F. 20 si sa propuna despagubiri pentru suprafata de 17 mp. ce nu poate fi restituita in natura.
      Pe de alta parte, in cauza de fata nu s-a contestat ca pe parcursul derularii litigiului anterior, terenul in litigiu a fost instrainat de parata S.C. A. S.A. catre S.C. I. B. S.A. Timisoara, imprejurare retinuta de instanta de recurs prin decizia sus-mentionata.
      Corespunde realitatii ca, potrivit Deciziei nr. XX/2007 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie asupra unui recurs in interesul legii, in caz de refuz al unitatii detinatoare de a raspunde la notificare, instanta de judecata poate dispune direct asupra restituirii in natura a imobilului.
      Se observa, insa, ca posibilitatea restituirii in natura presupune ca unitatea notificata sa poata fi in masura sa predea bunul, respectiv sa fie in masura sa dispuna de acest bun.
      Or, in cauza, parata S.C. A. S.A. nu mai are nici calitatea de proprietar al imobilului in litigiu si nici pe cea de detinator in sensul Legii nr. 10/2001, data fiind instrainarea savarsita in anul 2004, conform celor mai sus-aratate.
      Este adevarat ca instrainarea unui imobil in legatura cu care s-a formulat notificare in baza Legii nr. 10/2001 este sanctionata cu nulitatea absoluta (art. 20 din Legea nr. 10/2001, art. 20 pct. 1 din Hotararea de Guvern nr. 498/2003 in forma in vigoare la data incheierii contractului), nulitate ce are ca efect reintoarcerea imobilului in patrimoniul vanzatorului care, astfel, isi poate indeplini obligatia de restituire catre persoana indreptatita insa, in cauza, o cerere in nulitatea contractului nu a fost formulata, iar actualul proprietar al bunului nu a fost improcesuat.
      In consecinta, retinand instrainarea bunului - a carui restituire in natura a fost dispusa de instante - ca impediment al admiterii prezentei cereri de chemare in judecata, tribunalul nu a retinut motive contradictorii pentru a respinge cererea reclamantilor si nici nu a statuat ca restituirea este imposibila, ci a avut in vedere ca, in prezentul cadru procesual, o atare restituire nu poate fi dispusa.
      Pentru considerentele mai sus-aratate, nu poate fi retinuta vreo incalcare a accesului reclamantelor la justitie, cata vreme acestea au posibilitatea de a sesiza instanta cu o cerere conforma cu dispozitiile art. 112 C. pr. civ. sub aspectul obiectului si al partilor.
      In fine, cata vreme cererea de restituire nu putea fi admisa pentru motivele mai sus aratate, era inutila efectuarea unei expertize topografice necesara dezmembrarii suprafetei de 391 mp teren, solicitata de reclamante.
      Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 304, art. 3041 C. pr. civ., instanta a respins recursul declarat de reclamante.