Incalcarea dreptului la aparare si a principiului contradictorialitatii. Consecinte

Incalcarea dreptului la aparare si a principiului contradictorialitatii. Consecinte

- Constitutia Romaniei - art. 24
- Codul de procedura civila - art. 105, art. 106, art. 128 si art. 129

      Principiul garantarii dreptului la aparare este de ordin constitutional, fiind consacrat prin art. 24 al Legii fundamentale, si depaseste interesul partilor intrucat respectarea sa tinde la aflarea adevarului in procesul civil, incalcarea lui atragand casarea hotararii.
      Contradictorialitatea consta in posibilitatea conferita de lege partilor de a discuta si combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil. Existenta contradictorialitatii impune cerinta ca nicio masura sa nu fie ordonata de instanta inainte ca aceasta sa fie pusa in discutia contradictorie a partilor, pentru ca nicio masura nu poate fi dispusa de judecator fara a acorda partilor dreptul de a se apara, asigurandu-le acestora posibilitatea de a a-si sustine si de a-si argumenta cererile, de a solicita administrarea de probe, de a combate sustinerile adversarului, nerespectarea principiului contradictorialitatii si al garantarii dreptului la aparare fiind sanctionata cu nulitatea hotararii.

Decizia civila nr. 193 din 24 ianuarie 2012, Sectia a II-a civila

      Prin sentinta comerciala nr. 665/JS din 3 noiembrie 2011 pronuntata in dosarul nr. 3450/115/2011 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin a admis cererea formulata de practicianul in insolventa I.P. C I.P.U.R.L. Resita, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L. Caransebes, si a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei impotriva societatii debitoare, cu toate consecintele care rezulta din adoptarea unei asemenea masuri.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs debitoarea S.C. C. S.R.L. Caransebes, solicitand desfiintarea ei motivat de faptul ca tribunalul nu a tinut seama de niciun aspect aratat de ea in intampinare, nici de acela ca inaintea singurei citatii, pentru termenul de 3 noiembrie 2011, nu a primit vreun alt document de la reclamant, nici de acela ca societatea nu este datoare fata de cineva si nici de acela ca administratorul statutar nu se poate deplasa la instanta ca sa studieze dosarul si documentele care-l compun (sotul sau fiind grav bolnav si imobilizat la pat, avand nevoie de ingrijire permanenta). Prin aceasta, considera ca i-au fost incalcate regulile procedurale, intrucat judecatorul-sindic nu a obligat partea adversa sa ii comunice un exemplar din actiune, nefiind normal sa fie calificata drept debitor fara datorii si sa se acorde (nu se stie pe ce criterii) un onorariu de 4.000 lei lichidatorului judiciar, apreciind ca ar fi trebuit sa i se aduca la cunostinta pretentia acestuia pentru a fi in masura sa formuleze un punct de vedere.
      Prin decizia civila nr. 193 din 24 ianuarie 2012 pronuntata in dosarul nr. 3450/115/2011/a1 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul debitoarei si a casat in tot hotararea atacata, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
      In considerente s-a retinut ca prin sentinta comerciala nr. 665/JS din 3 noiembrie 2011 pronuntata in dosarul nr. 3450/115/2011 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin a admis cererea formulata de practicianul in insolventa I.P. C I.P.U.R.L. Resita, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C S.R.L. Caransebes, dispunand declansarea procedurii de executare colectiva impotriva societatii debitoare. In alte cuvinte, judecatorul fondului a pronuntat o hotarare nefavorabila debitoarei recurente.
      Cu toate acestea, prima instanta a incalcat forme de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 din Codul de procedura civila, in sensul ca, desi pentru primul termen de judecata fixat in cauza, la data de 3 noiembrie 2011, singurul, de altfel, debitoarea a depus, in 1 noiembrie 2011, o intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii introductive, motivat de faptul ca societatea nu are debite, sau obligarea partii reclamante sa-i comunice un exemplar al cererii de chemare in judecata si al eventualelor inscrisuri doveditoare, in copie, intrucat reprezentantul legal al persoanei juridice nu este in masura sa se deplaseze la sediul instantei, judecatorul-sindic nu s-a pronuntat asupra acestei a doua solicitari. Este evident ca, daca actiunea ar fi fost respinsa, recurenta nu ar fi avut niciun motiv sa se planga de incalcarea drepturilor sale procesuale, dar in conditiile in care solutia tribunalului ii este nefavorabila, in speta devin incidente dispozitiile art. 105 alin. 2, hotararea de deschidere a procedurii insolventei fiind data cu nerespectarea principiului contradictorialitatii si cel al garantarii dreptului la aparare.
      Procesul civil este guvernat de principii fundamentale pe baza carora se stabilesc raporturile dintre instanta de judecata, partile litigante si ceilalti participanti la proces, legat de activitatea lor procesuala. Principiile fundamentale reprezinta reguli esentiale ce determina structura procesului civil si guverneaza intreaga activitate judiciara, nerespectarea acestora fiind sanctionata cu nulitatea actelor de procedura, atragand casarea hotararii judecatoresti astfel pronuntate. Nulitatile decurgand din nesocotirea principiilor fundamentale sunt nulitati virtuale si opereaza fara ca partea care le invoca sa fie obligata la dovada vatamarii, in astfel de situatii fiind in prezenta unei prezumtii simple de vatamare, ce decurge din insasi natura normelor procedurale incalcate.
      Unul dintre principiile fundamentale care guverneaza procesul civil este principiul contradictorialitatii dezbaterilor. Contradictorialitatea consta in posibilitatea conferita de lege partilor de a discuta si combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil. Existenta fundamentala a contradictorialitatii impune cerinta ca nicio masura sa nu fie ordonata de instanta inainte ca aceasta sa fie pusa in discutia contradictorie a partilor, pentru ca nicio masura nu poate fi dispusa de judecator fara a acorda partilor dreptul de a se apara, asigurandu-le acestora posibilitatea de a a-si sustine si de a-si argumenta cererile, de a solicita administrarea de probe, de a combate sustinerile adversarului, nerespectarea principiului contradictorialitatii si al garantarii dreptului la aparare fiind sanctionata cu nulitatea hotararii.
      Contradictorialitatea se regaseste in numeroase dispozitii legale si este actuala in toate fazele si etapele procesului civil, insemnand posibilitatea acordata partilor de a discuta si argumenta orice chestiune de fapt sau de drept care apare in cursul procesului civil, la initiativa lor sau a instantei, in scopul pregatirii pronuntarii si sustinerii hotararii. In acest sens, art. 128 si 129 din Codul de procedura civila, prevad ca presedintele completului de judecata este obligat sa dea cuvantul ambelor parti asupra chestiunilor deduse judecatii sau asupra imprejurarilor de fapt sau de drept pe care intelege sa le ridice din oficiu in timpul dezbaterilor. Respectarea acestui principiu are o importanta deosebita in realizarea justitiei prin procesul civil deoarece asigura realizarea dreptului constitutional la aparare al partilor din proces si contribuie la stabilirea adevarului. In aplicarea acestui principiu, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca partile in litigiu trebuie sa aiba posibilitatea de a lua cunostinta despre toate piesele din dosar, de natura a conduce la solutia ce o va pronunta instanta (Hotararea C.E.D.O. din 22 februarie 1996, pronuntata in cauza Bulut c. Austria; Hotararea C.E.D.O. din 22 iunie 2000, pronuntata in cauza Coeme si altii c. Belgia).
      Prin sentinta recurata s-a adus atingere si dreptului la aparare. Principiul garantarii dreptului la aparare este de ordin constitutional, fiind consacrat prin art. 24 al Legii fundamentale, si depaseste interesul partilor intrucat respectarea sa tinde la aflarea adevarului in procesul civil, incalcarea lui atragand, de asemenea, casarea hotararii.
      Nerespectarea principiului contradictorialitatii aduce atingere si dreptului la aparare. De aceea, faptul de a fi admis cererea reclamantului fara ca paratul sa aiba posibilitatea de a-si expune propriul punct de vedere, adica de a se apara, daca solutia pronuntata ii este nefavorabila acestuia din urma, pune partea in imposibilitatea de a se apara si astfel i se produce o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea hotararii, acest motiv fiind prevazut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedura civila si retinut ca incident in cauza de catre Curte, el statuand ca "modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate: (_) 5) cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2". Acest din urma text de lege dispune ca "actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie".
      In speta, vatamarea adusa societatii recurente este evidenta in conditiile in care, fara a i se comunica un exemplar al cererii introductive, desi reprezentantul sau a solicitat in scris, in mod expres, acest lucru, s-a deschis fata de ea procedura de executare colectiva, vatamarea constand in imposibilitatea de a se apara si in pronuntarea unei hotarari nefavorabile, iar anularea unui act de procedura atrage si nulitatea actelor urmatoare in masura in care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare, cum este cazul, in speta, cu hotararea atacata. Ca atare, sunt incidente dispozitiile art. 105 alin 2 si cele ale art. 106 alin. (1) din Codul de procedura civila, indreptarea neregularitatii savarsite cu privire la actele de procedura, in sensul prevederilor art. 106 alin. 2 din acelasi cod, putand fi realizata numai prin refacerea lor de catre judecatorul-sindic.
      Se poate constata cu usurinta ca sentinta comerciala nr. 665/JS din 3 noiembrie 2011 a Tribunalului Caras-Severin a fost pronuntata cu incalcarea principiului contradictorialitatii (art. 128 si art. 129 din Codul de procedura civila) si cel al garantarii dreptului la aparare (art. 24 alin. 1 din Constitutia Romaniei), intrucat la termenul de judecata din 3 noiembrie 2011, dupa ce a luat act de imprejurarea ca debitoarea a formulat o intampinare (desi, potrivit alin. 2 al art. 33 din Legea nr. 85/2006, modificata, debitorul trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de insolventa, acest aspect este irelevant in conditiile in care judecatorul nu este tinut de denumirea data de parte cererii formulate, fiind obligat sa o califice corect, din punct de vedere legal), instanta a pasit la solutionarea cauzei, fara sa observe ca partea a solicitat, alternativ, respingerea cererii lichidatorului judiciar sau comunicarea unui exemplar al acesteia, comunicare care, contrar alin. 1 al art. 33 din aceeasi lege, nu a avut loc (pe dovada de indeplinire a procedurii de citare de la fila 8 dosar de fond aparand doar mentiunea "se va depune contestatie cu 10 zile inainte de termen, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a propune probe si a formula exceptii"), text care statueaza ca, in termen de 48 de ore de la inregistrarea cererii creditorului indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei, judecatorul-sindic va comunica cererea, in copie, debitorului, el aplicandu-se, pentru aceleasi ratiuni, si cererilor lichidatorilor promovate in conditiile art. 2701 din Legea societatilor comerciale.
      Asa fiind, sentinta pronuntata in conditiile aratate este sanctionata cu nulitatea, recursul fiind intemeiat, impunandu-se casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei la aceeasi instanta, in vederea rejudecarii cu respectarea tuturor prevederilor legale si a principiilor care guverneaza procesul civil, pentru a se asigura drepturile procesuale ale partilor. De asemenea, judecatorul-sindic va analiza si apararile recurentei privitoare la inexistenta vreunei datorii, pentru a vedea daca sunt sau nu intrunite conditiile cerute de lege pentru declansarea procedurii concursuale.