Natura juridica a termenului de 45 de zile in care poate fi contestata decizia de pensionare

Natura juridica a termenului de 45 de zile in care poate fi contestata decizia de pensionare

- Legea nr. 19/2000 - art. 87 si art. 88

      Termenul de 45 de zile a fost instituit, prin art. 87 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, pentru a se asigura stabilitatea juridica. In absenta unui astfel de termen, o decizie de pensionare ar fi putut fi contestata oricand, nefiind apta sa produca efecte definitive. Stabilirea unor conditionari pentru introducerea actiunilor in justitie, inclusiv sub aspectul termenului, nu constituie o incalcare a dreptului la liberul acces la justitie si la un proces echitabil.
      Natura juridica a termenului de 45 de zile se stabileste in functie de durata lui  si de efectele pe care le produce. Durata scurta a termenului, faptul ca nerespectarea lui nu este sanctionata cu prescriptia extinctiva a dreptului material la actiune, ci cu tardivitatea cererii de chemare in judecata, iar efectele deciziei de pensionare devin definitive prin neexercitarea caii de atac, conduc la calificarea termenului ca fiind un termen procedural de decadere, care nu poate fi intrerupt.

Decizia civila nr. 427 din 8 februarie 2012,
Sectia litigii de munca si asigurari sociale

      Prin sentinta civila nr. 2466/06.10.2011, pronuntata in dosarul nr. 3254/108/2011, Tribunalul Arad a admis exceptia autoritatii lucrului judecat si a respins actiunea formulata de catre reclamantul F.A. in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Arad, avand ca obiect anularea Deciziilor nr. 253332/15.02.2010 si nr. 253332/27.01.2011, emise de parata si emiterea unei noi decizii.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, initial, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 25333/15.02.2010, emisa de parata, prin sentinta nr. 1141/15.06.2010, pronuntata in dosarul nr. 1706/108/2010 al Tribunalului Arad, fiind admisa exceptia prematuritatii exercitarii actiunii si, in consecinta, respinsa actiunea. Sentinta a ramas irevocabila prin respingerea recursului.
      Ulterior, reclamantul a formulat contestatie, inregistrata in dosarul nr. 77/108/2011 al Tribunalului Arad, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 253332/15.02.2010, cu obligarea paratei la emiterea unei noi decizii prin care drepturile de pensie care i se cuvin sa fie calculate corect la vechimea de 32 de ani in magistratura, cu reducerea debitului privind pensia incasata in plus.
      Pe parcursul derularii litigiului, a fost emisa decizia nr. 253332/27.01.2011 de catre parata, aceasta fiind contestata de reclamant, asa cum se retine in considerentele deciziei civile nr. 1412/08.06.2011 a Curtii de Apel Timisoara, cu motivarea ca in mod gresit a fost luata in considerare numai vechimea in functia de judecator de 28 de ani, in loc de vechimea in magistratura de 32 de ani si 1 luna.
      Prin sentinta civila nr. 620/07.03.2011 a Tribunalului Arad a fost admisa contestatia, au fost anulate deciziile contestate, fiind obligata parata la emiterea unei noi decizii in care drepturile la pensie sa fie calculate la vechimea de 32 de ani si o luna in magistratura si la reducerea debitului privind pensia incasata in plus.
      Prin decizia civila nr. 1412/08.06.2011, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 77/108/2011, a fost admis recursul paratei Casa Judeteana de Pensii Arad si a fost modificata sentinta civila nr. 620/07.03.2011, in sensul respingerii actiunii reclamantului.
      Din considerentele acestei decizii reiese ca in ce priveste decizia nr. 253332/15.02.2010, contestatia a fost respinsa ca tardiv formulata, iar in ce priveste decizia nr. 253332/27.01.2011, contestatia a fost respinsa ca neintemeiata.
      Instanta de fond a retinut ca reclamantul solicita anularea acelorasi decizii emise de parata si obligarea paratei la emiterea unei noi decizii in care drepturile de pensie sa fie calculate corect, la vechimea de 32 de ani in magistratura si, in consecinta, reducerea debitului privind pensia incasata in plus, reiterand sustinerile formulate in dosarul nr. 77/108/2011.
      In conformitate cu prevederile art. 1201 Cod civil, "este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti".
      Tribunalul a constatat ca, in dosar, exista tripla identitate de parti, obiect si cauza fata de cererea de chemare in judecata solutionata in dosarul nr. 77/108/2011.
       Nu este intemeiata sustinerea reclamantului, potrivit careia chiar daca exista identitate de obiect, parti si cauza nu exista, pana in prezent, o judecata anterioara asupra fondului pretentiei dedusa judecatii, asa incat nu ar exista autoritate de lucru judecat.
      In ce priveste contestatia impotriva deciziei nr. 253332/27.01.2011, aceasta a fost solutionata pe fond, fiind respinsa ca neintemeiata, iar contestatia formulata impotriva deciziei nr. 253332/15.02.2010, a fost respinsa, prin decizia irevocabila a Curtii de Apel Timisoara, ca fiind tardiv formulata, insa acest fapt nu ii confera dreptul reclamantului de a formula o a doua contestatie impotriva aceleiasi decizii. 
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamantul F.A., prin care a solicitat admiterea recursului si desfiintarea hotararii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
      In sustinerea recursului se arata ca sentinta este nemotivata, ea facand doar o insiruire a starii de fapt din cele doua dosare anterioare in care s-au pronuntat deciziile Curtii de Apel Timisoara nr. 2283/13.10.2010 si nr. 1412/08.06.2011, rezolvate ambele pe exceptie. Din analiza celor doua decizii ale Curtii de Apel Timisoara, rezulta ca in ambele s-a respins actiunea reclamantului, pe cale de exceptie, si anume a prematuritatii dreptului la actiune, desi se afla in calea de atac a contestatiei la decizia de debit nr. 253332/15.02.2010, si pe exceptia tardivitatii contestatiei, desi cursul prescriptiei dreptului la actiune era intrerupt cat timp cererile introductive de instanta se aflau pe rolul instantelor de judecata.
      Cea de-a treia cerere s-a respins, prin hotararea recurata, tot pe cale de exceptie, opunandu-i-se, de aceasta data, autoritatea de lucru judecat.
      Reiese ca, pana in prezent, nu exista, in cauza, o hotarare definitiva pronuntata pe fond.
      Dreptul reclamantului de a formula si o a treia cerere, in sensul de a fi obligata parata sa-i recalculeze pensia raportat la o vechime de 32 ani in magistratura era astfel perfect justificat, indiferent de modul cum s-ar fi intitulat acest demers, ca actiune, contestatie, plangere, revizuire, etc, acesta fiind practic obiectul cererii in justitie, pretentia reclamantului concreta, obiectul material al actiunii care are la baza dreptul subiectiv, dreptul ramas nevalorificat cu ocazia pensionarii, acela de acordare a vechimii de 32 ani in magistratura, vechime care rezulta din carnetul de munca si este recunoscuta de Legea nr. 303/2004, prin art. 82 alin 2, de C.S.M, prin Hot. nr. 1452/2009, si de Tribunalul Arad, prin Adeverintele nr. 845/2009 si nr. 1044/2009.
      Ori, pentru a exista autoritate de lucru judecat dedus intr-un proces din hotararea pronuntata intr-un proces anterior, potrivit art. 1201 Cod civil, este necesar ca, pe langa tripla identitate de obiect, cauza, parti, sa existe si o hotarare ramasa definitiva, prin care s-a rezolvat fondul pretentiei dedusa judecatii, respectiv recunoasterea vechimii reclamantului in magistratura de 32 ani, cu consecinta recalcularii pensiei in raport de aceasta vechime.
      Hotararea primei instante este gresita si sub alte aspecte. Considerarea sau motivarea ca tripla identitate trebuie sa existe intre cererea din dosarul nr. 77/108/2011 si cererea din prezentul dosar, desi aceasta identitate de obiect, cauza si parti trebuie sa existe intre ceea ce s-a stabilit prin dispozitivul hotararii anterioare si ceea ce s-a cerut prin noua actiune.
      Ori, este indubitabil ca intre ceea ce s-a stabilit prin decizia Curtii de Apel Timisoara nr. 1412/08.06.2011, respectiv respingerea actiunii ca tardiv introdusa, si ceea ce s-a cerut prin noua actiune, respectiv recalcularea pensiei in raport de vechimea in magistratura de 32 ani, nu exista identitate de obiect.
      Prima instanta nu face insa o analiza intre cele doua procese sub aspectul existentei identitatii obiectului dedus judecatii, multumindu-se sa faca doar afirmatia existentei triplei identitati, nu si a dovedirii acesteia, ceea ce lasa sa se creada ca judecatorul fondului considera, in speta, ca fiind obiect identic in ambele dosare contestatia la decizia de pensionare si nu pretentia concreta, respectiv recalcularea pensiei in raport de vechimea in magistratura de 32 ani.
      Prin aceasta judecata gresita, i se neaga reclamantului dreptul de a formula o noua contestatie, desi cererea de a i se recunoaste vechimea in magistratura de 32 ani este un drept subiectiv civil constituit in materia dreptului muncii, consacrat  printr-o norma juridica organica, care face parte din categoria drepturilor castigate, iar deposedarea abuziva cu privire la acesta, in sensul art. 1 din Protocolul 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, face ca actiunii in justitie, care tinde la valorificarea lui, sa nu i se poata opune prescriptia, asa incat, fiind vorba de un drept imprescriptibil, in speta, nu poate opera nici autoritatea de lucru judecat.
      Chiar daca nu se tine seama de posibilitatea exercitarii acestei actiuni oricand, legea ii da dreptul reclamantului sa conteste deciziile Casei Judetene de Pensii, in termen de 45 zile, termen care nici astazi nu a expirat, acest termen fiind intrerupt inca de la prima contestatie din dosarul nr. 1706/108/2010.
      Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
      Critica reclamantului recurent, conform careia sentinta civila nr. 2466/06.10.2011, pronuntata de catre Tribunalul Arad in dosarul nr. 3254/108/2011, este nemotivata, deoarece acesta constituie o insiruire a starii de fapt din cele doua dosare in care s-au pronuntat deciziile Curtii de Apel Timisoara nr. 2283/13.10.2010 si nr. 1412/08.06.2011, nu poate fi primita, dat fiind ca instanta de fond a expus situatia de fapt raportat la derularea celor doua litigii anterioare, dupa care a argumentat admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat, respectiv respingerea actiunii. Prin urmare, nu se poate retine incalcarea dispozitiilor reglementate de prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedura civila.
      In ceea ce priveste solutionarea exceptiei autoritatii de lucru judecat pentru petitul prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 253332/27.01.2011, cu petitul subsecvent de obligare a paratei la emiterea unei noi decizii in care drepturile la pensie sa fie calculate prin raportare la vechimea de 32 de ani in magistratura, incepand cu data de 01.01.2010, cu consecinta reducerii debitului privind pensia incasata in plus, corect a retinut instanta de fond ca exista autoritate de lucru judecat, intrucat prin Decizia civila nr. 1412/08.06.2011, pronuntata de catre Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 77/108/2011, s-a respins ca neintemeiata cererea de anulare a Deciziei nr. 253332/27.01.2011, emisa de catre Casa Judeteana de Pensii Arad, fiind pronuntata o solutie pe fondul cauzei, chiar daca aceasta a fost determinata de valorificarea caracterului definitiv al deciziei nr. 253332/15.02.2010.
      Prin urmare, in speta, devin incidente prevederile art. 1201 Cod civil, existand tripla identitate de parti, obiect si cauza, autoritatea de lucru judecat avand la baza doua reguli fundamentale, si anume: o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data, iar solutia cuprinsa in hotarare exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare. Aspectul negativ al puterii de lucru judecat impiedica reclamantul sa mai supuna cenzurii instantei de judecata legalitatea Deciziei nr. 253332/27.01.2011, cu consecinta emiterii unei noi decizii.
      Referitor la Decizia nr.253332/15.02.2010, isi produce efectele nu autoritatea de lucru judecat, ca exceptie procesuala reglementata de prevederile art. 166 Cod procedura civila, ci puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 1412/08.06.2011, pronuntata de catre Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 77/108/2011, intrucat printr-o hotarare irevocabila s-a statuat ca s-a formulat, tardiv, contestatia impotriva Deciziei  nr. 253332/15.02.2010, motiv pentru care contestarea ulterioara a aceleiasi decizii nu poate fi apreciata ca fiind realizata in termen. Chiar daca cu privire la aceasta decizie de pensionare, instanta, in cadrul dosarului nr. 77/108/2011, nu s-a pronuntat pe fondul cauzei, o contestare ulterioara a deciziei nu poate fi considerata a fi realizata in termen.
      Intr-adevar, respingerea unei cereri pe baza unor consideratii procedurale nu impiedica partea sa formuleze o noua cerere, insa aceasta trebuie sa se realizeze cu respectarea termenului si a procedurii instituite de legislatia aplicabila, in speta dispozitiile art. 87 din Legea nr. 19/2000.
      Instituirea termenului de 45 de zile prin prevederile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 a fost necesara pentru a fi asigurata stabilitatea juridica, deoarece in caz contrar o decizie de pensionare ar putea fi contestata oricand, nepermitand producerea de efecte definitive.
      Stabilirea unor conditionari pentru introducerea actiunilor in justitie, inclusiv sub aspectul termenului, nu constituie o incalcare a dreptului la liberul acces la justitie si la un proces echitabil.
      Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.439/2007, a statuat ca accesul liber la justitie nu este un drept absolut, a carui exercitare nu ar putea fi conditionata, prin lege, de indeplinirea unor cerinte prealabile si de respectarea unor termene de prescriptie sau de decadere. Important este ca persoana care se considera lezata in drepturile, libertatile sau interesele sale legitime sa aiba efectiv posibilitatea de a se adresa instantei judecatoresti competente, iar in cadrul judecarii cauzei sale sa beneficieze de toate garantiile si mijloacele procedurale prevazute, care conditioneaza desfasurarea unui proces echitabil. Atacarea in justitie a oricarui act juridic de dispozitie poate fi facuta in termenele stabilite de lege. In acest sens,  dispozitiile art. 87 sunt in conformitate cu cele apartinand art. 21 din Constitutie, deoarece prevede posibilitatea titularului dreptului de asigurari sociale, deci si a pensionarului, de a ataca decizia casei teritoriale de pensii cu contestatie introdusa la tribunal in termen de 45 de zile de la data comunicarii. Acest termen este rezonabil pentru ca persoana interesata sa se convinga asupra corectitudinii stabilirii drepturilor sale si, daca este cazul, sa conteste decizia de pensionare.
      Natura juridica a termenului de 45 de zile, reglementat de art. 87 din Legea nr. 19/2000, se stabileste in functie de durata si de efectele pe care le produce termenul, constand in special in sanctiunea care intervine pentru nerespectarea lui.
      Astfel, durata scurta a termenului in discutie, faptul ca sanctiunea care intervine pentru nerespectarea lui nu este prescriptia, contestatia introdusa fara respectarea termenului supus analizei fiind respinsa ca tardiva, efectele deciziei devenind definitive prin neexercitarea caii de atac (art. 88), conduce la concluzia ca termenul este unul de decadere.
      Tardivitatea este consecinta specifica decaderii, definita de art. 103 alin. (1) din Codul de procedura civila, potrivit caruia neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea.
      Termenul de 45 de zile este un termen legal procedural, a carui nerespectare atrage decaderea, conform art. 103 Cod procedura civila, nefiind apt de a fi intrerupt, astfel cum sustine recurentul.
      Pe de alta parte, chiar daca s-ar accepta opinia reclamantului, potrivit careia termenul reglementat de art. 87 din Legea nr. 19/2000 este un termen de prescriptie, pentru ca cererile de chemare in judecata sa aiba caracter intreruptiv, conditia este ca cererea sa fie facuta in interiorul termenului si ca cererea sa nu fie respinsa, cerinte care nu sunt indeplinite in speta, intrucat, prin deciziile Curtii de Apel Timisoara nr. 2283/13.10.2010 si nr. 1412/08.06.2011, actiunile reclamantului au fost respinse, in cazul ultimei decizii cererea fiind respinsa ca tardiva pentru Decizia nr.253332/15.02.2010.
      Pe cale de consecinta, retinand legalitatea si temeinicia sentintei civile recurate, in conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul formulat de catre reclamantul-recurent.