Opera dramatico-muzicala. Drepturile interpretilor si executantilor.

Opera dramatico-muzicala. Drepturile interpretilor si executantilor.
   
      Decizia civila nr. 392A/15.11.2005 pronuntata in dosar nr. 637/2005 Curtea de Apel  Bucuresti - Sectia   a IX-a  civila  si  pentru cauze  privind  proprietatea  intelectuala

       
      Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr.393/01.04.2004, reclamantii I. C., C. A., C. O., D. I., T. (S. D.), F.E., G. F.-Fl, R. A.-A., R. E., M. C.-A., C. C.-O., in contradictoriu cu parata C. R. L. din Romania, au solicitat sa se dispuna recunoasterea drepturilor conexe dreptului de autor ale reclamantilor, in calitate de artisti-interpreti, sa se constate incalcarea acestora, sa se dispuna publicarea hotararii ce se va pronunta in cauza, pe cheltuiala paratei, precum si obligarea paratei la repararea prejudiciului in valoare de 70 de milioane de lei pentru fiecare, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii se arata ca reclamantii au facut parte din trupa de teatru a spectacolului "Visuri trandafirii", exploatat de catre parata prin proiectul cu acelasi nume, finantat de fonduri PHARE, prin programul EUROART. Rolul reclamantilor in aceasta piesa de teatru a fost sa interpreteze diferite personaje, sa cante si sa danseze, conform conceptiei regizorale si scenariului piesei. Pentru prestatia lor, reclamantii au incheiat cu parata, la data de 07.02.2001, contracte de prestatie artistica, al caror obiect il constituia prestatia artistica ce urma sa fie executata pentru realizarea proiectului "Visuri trandafirii", prestatie pentru care reclamantii au fost remunerati.
Parata a incalcat drepturile morale cu privire la fixarea spectacolului pe suport magnetic (filmarea), realizata de catre parata fara permisiunea reclamantilor, drepturile morale ale reclamantilor cu privire la difuzarea de catre parata a casetei filmate, pe postul de televiziune C.-s. Tulcea, fara consimtamantul reclamantilor, drepturile patrimoniale cu privire la prestatia artistica pentru filmarea de catre parata a spectacolului sustinut de catre reclamanti la Brasov, pe 30 martie 2001, si difuzarea inregistrarii pe postul de televiziune C.-s. Tulcea, pe data de 08.07.2001, drepturile patrimoniale cu privire la prestatia artistica de la Odorheiul Secuiesc, unde reclamantii au efectuat deplasarea la cererea paratei, cu prilejul festivalului minoritatilor, din 29-30 iunie 2001.
In drept au fost invocate prevederile art.139 din Legea nr.8/1996, art.54 din Decretul nr.31/1954, art.992 si art.998 Cod civil.
Prin sentinta civila nr.1060/22.12.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosar nr.393/2004, primul capat de cerere a fost respins ca lipsit de interes, iar celelalte capete de cerere ca neintemeiate.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut faptul ca spectacolul "Visuri trandafirii" a fost prezentat publicului larg de catre parata, in calitate de reprezentant al membrilor ansamblului folcloric din comuna Jirilovca, in urma incheierii unui contract de finantare cu Uniunea Europeana. Derularea proiectului a constat in valorificarea traditiilor folclorice ale minoritatii lipovene prin intermediul spectacolului "Visuri trandafirii". A fost avut in vedere art.7 din Anexa 2 a contractul pentru programe descentralizate, privind trecerea drepturilor de proprietate intelectuala asupra beneficiarului. S-a apreciat caracterul indiscutabil al faptului ca reclamantii au participat, in calitate de artisti-interpreti la derularea spectacolului folcloric "Visuri trandafirii", fapt dovedit de brosura publicitara in care acestia sunt mentionati in aceasta calitate, dar si lipsa oricaror dovezi privind contestarea de catre parata a drepturilor reclamantilor, in aceasta calitate, retinandu-se in consecinta, lipsa unui interes nascut si actual in formularea primului capat de cerere.
In privinta capatului de cerere privind constatarea incalcarii drepturilor, tribunalul a retinut lipsa dovezii difuzarii de catre parata a spectacolului pe postul de televiziune C.-s. Tulcea, articolul din ziarul "Obiectiv", facand referire doar la existenta unei casete care ar fi ajuns  la postul de televiziune, care si-ar fi manifestat disponibilitatea de a o face publica, dar nu rezulta ca spectacolul a si fost difuzat.
Nu s-a putut retine nesocotirea de catre parata a drepturilor patrimoniale ale reclamantilor pentru spectacolele de la Brasov si Odorheiul Secuiesc, cat timp nu se poate retine existenta unor raporturi contractuale care sa cuprinda si clauze privind drepturile patrimoniale.
Capetele trei si patru de cerere au fost respinse ca urmare a lipsei dovedirii unei vatamari.
Impotriva acestei sentinte, atat reclamantii, cat si parata au declarat apel motivat, legal timbrat, in termen legal.
In apelul sau, parata invoca omisiunea instantei de fond de a se pronunta asupra cererii sale privind cheltuielile de judecata, formulata prin notele scrise depuse prin Serviciul Registratura.
In apelul lor, reclamantii invoca gresita retinere de catre instanta de fond a caracterului de spectacol folcloric, fiind vorba despre un music-hall, dupa piesele de teatru "Cererea in casatorie" si "Ursul", de A.P.Cehov, o opera dramatico-muzicala ce are la baza un scenariu original sau o adaptare. Chiar daca spectacolul a avut si momente coregrafice in care au fost folosite si elemente din dansul rusesc, iar costumele au avut si elemente inspirate din costumul popular rusesc, acestea nu transforma spectacolul in unul folcloric.
Se sustine retinerea eronata a faptului ca parata a avut calitatea de reprezentant al membrilor ansamblului folcloric din comuna Jirilovca, fara a se baza pe probe sub acest aspect. Reclamantii nu fac parte dintr-un ansamblu folcloric si nu au mandatat-o pe parata pentru a-i reprezenta. Reclamantii au fost selectati de catre regizorul spectacolului, special pentru acest spectacol si au avut raporturi contractuale clare, fara cesiunea drepturilor de autor.
Apelantii-reclamanti sustin si retinerea eronata a faptului ca derularea proiectului a constat in valorificarea traditiilor folclorice ale minoritatii lipovene prin intermediul spectacolului "Visuri trandafirii". Finantarea a vizat realizarea unui spectacol dramatico-muzical pentru atingerea a trei obiective: promovarea traditiilor, cresterea rolului culturii in dezvoltarea civila si intrarea in circuitul national si international al spectacolelor si festivalurilor de teatru.
In ceea ce priveste solutia asupra primului capat de cerere, apelantii-reclamanti arata ca nu au solicitat recunoasterea modului in care numele lor au fost aduse la cunostinta publicului, ci recunoasterea de catre parata a calitatii de autor de drepturi conexe, respectiv a faptului ca au drepturi morale si patrimoniale. Reclamantii au un interes nascut si actual, intrucat parata contesta drepturile lor, asa cum rezulta din intampinarea formulata de catre aceasta.
In privinta celorlalte capete de cerere, apelantii-reclamanti arata ca parata nu putea exploata drepturile conexe dreptului de autor, fata de prevederile art.41-42 din lege, decat in baza unor contracte de cesiune, in forma scrisa. Or, faptul ca intre parti nu au existat raporturi contractuale in care sa fie prevazute drepturile patrimoniale nu da dreptul paratei sa le exploateze, fata de prevederile art.100 din lege.
Se invoca si gresita retinere a faptului ca drepturile apelantilor-reclamanti ar fi fost cedate paratei de catre Programul EUROART, in baza art.7 din Anexa 2 a contractului incheiat de catre parata cu Consiliul Britanic, apelantii-reclamanti fiind terti fata de acest contract, iar ipoteza cesiunii drepturilor de catre apelantii-reclamanti cocontractantului paratei nu este indeplinita. Trebuiau a fi avute in vedere art.1.3, art.3.2 si art.7 din contractul respectiv. Reclamantii au fost angajati cu contract de colaborare pe spectacol; in acest caz, precum si in cazul lipsei raporturilor contractuale, artistii interpreti si executanti isi pastreaza dreptul patrimonial.
Este eronata sustinerea paratei in sensul ca art.101 din lege i-ar fi conferit dreptul exclusiv de exploatare a prestatiilor apelantilor-reclamanti. Acest text se refera numai la dreptul producatorului operei audio-vizuale, in baza unor contracte individuale de munca din care lipsesc conventiile referitoare la cesiune. Or, in speta a fost vorba despre o opera dramatico-muzicala, care, dupa aducerea la cunostinta publicului larg, a fost fixata si difuzata, cu incalcarea prevederilor art.98. Sub acest aspect nu prezinta nici o relevanta faptul ca parata nu obtinut astfel incasari. Apelantii-reclamanti au cunoscut doar faptul ca vor fi filmate secvente din spectacole si turneu, necesare popularizarii proiectului, asa cum se mentioneaza in contractele pe care le-au semnat. Aceste casete exista si au fost predate la sfarsitul proiectului. Fixarea si difuzarea spectacolului nu au fost contestate de catre parata, au fost facute dupa inchiderea proiectului si nu au fost prevazute in contract. Pentru dovedirea difuzarii ar fi putut fi depuse casetele respective, singurul mijloc prin care difuzarea ar fi putut fi dovedita, iar nu cu inscrisuri, asa cum a apreciat instanta de fond.
Deplasarea la Odorheiul Secuiesc a fost facuta in interesul paratei, care a asigurat mijloacele pentru filmarea spectacolului, lipsind afisul cu numele apelantilor-reclamanti si piesa in care jucau, iar piesa a fost prezentata sub o alta titulatura, ca fiind opera numitei L. P..
Instanta de fond nu a luat masuri pentru ca parata sa puna la dispozitia reclamantilor copii ale documentelor depuse la dosar, in vederea formularii corecte a interogatoriului, proba din care au fost decazuti in mod abuziv.
In final, apelantii-reclamanti invoca faptul ca sentinta apelata nu se bazeaza pe probele de la dosar si nici nu este motivata in drept.
Cu privire la apelul declarat de apelantii-reclamanti I. C., C. A., C. O., D. I., T. (S. D.), Curtea a invocat din oficiu, in temeiul art.137 al.1 raportat la art.298 Cod procedura civila, exceptia procesuala de procedura, peremptorie si absoluta a nulitatii cererii de apel pentru lipsa semnaturii.
Exceptia a fost admisa prin dispozitia cu caracter interlocutoriu pronuntata in sedinta publica din data de 08.11.2005, in temeiul art.287 al.1 pct.5 si al.2 raportat la art.133 al.1 Cod procedura civila. 
Pentru a admite exceptia, Curtea a retinut lipsa semnaturii celor cinci apelanti pe cererea de apel, in care acestia sunt mentionati in aceasta calitate.
In temeiul art.133 al.2 teza I raportat la art.287 al.2 teza a II-a Cod procedura civila, acordand eficienta efectului initial dilatoriu al exceptiei nulitatii cererii de apel pentru lipsa semnaturii, Curtea a dispus citarea celor cinci apelanti-reclamanti, la domiciliile indicate de catre acestia in cererea de chemare in judecata, respectiv de apel, cu mentiunea de a se prezenta in instanta pentru a semna cererea de apel.
      Apelantii-reclamanti nu au inteles insa, in mod nejustificat, sa isi indeplineasca obligatia procesuala ce le incumba, refuzand sa se prezinte in fata Curtii in vederea semnarii cererii de apel ori sa procedeze intr-o alta forma la complinirea lipsei semnaturii, desi au fost legal citati cu mentiunea corespunzatoare.
      Fata de cele retinute, in temeiul art.268 al.3 raportat la art.298 Cod procedura civila, apelul declarat de catre acestia urmeaza a fi anulat in consecinta.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel invocate de catre ceilalti apelanti-reclamanti, Curtea retine caracterul nefondat al apelului declarat de catre acestia.
Intrucat insa, din considerentele sentintei apelate a fost omisa analiza unor aspecte esentiale, privind existenta unei opere protejabile, natura operei, calitatea de autor si de subiect al drepturilor de autor, natura raporturilor juridice dintre reclamanti si parata si drepturile conexe drepturilor de autor nascute ex lege in favoarea artistilor interpreti sau executanti ai unei opere dramatico-muzicale, considerentele ce vor fi expuse in continuare vor suplini aceste omisiuni.
      Curtea retine astfel, ca parata a avut calitatea de aplicant pentru finantarea din fonduri europene a unui proiect cultural, a carui implementare a fost facuta in parteneriat (file 70-71, dosar de fond).
      Spectacolul, conceput dupa principiile unei piese de teatru, a avut la baza texte din piesele intr-un act ale lui A. P. Cehov, respectiv "Cererea in casatorie" si "Ursul", imbinate cu muzica si dansurile traditionale ale rusilor lipoveni, in scopul atingerii obiectivelor proiectului cultural: "promovarea traditiilor rusilor lipoveni in contextul societatii romanesti, cresterea rolului culturii in dezvoltarea civila a rusilor lipoveni din Romania si intrarea in circuitul national si international al spectacolelor si festivalurilor de teatru" (filele 70 si 82, dosar de fond).
      Asa cum s-a preconizat in proiect (fila 70), spectacolul a avut la baza un scenariu privind istoria etniei din Jirilovca, conceput pe baza unor texte din piesele de teatru cehoviene, cu includerea unor momente coregrafice inspirate din dansul popular rusesc si folosirea de costume continand elemente inspirate din costumul popular rusesc, aspecte mentionate in brosura publicitara a spectacolului (filele 107-110).
      Astfel conceput si realizat, spectacolul a avut caracter original, fiind concretizat intr-o formula de expresie artistica ce poarta o amprenta proprie de creativitate umana, de natura a conduce la existenta unei opere in sensul art.7 din Legea nr.8/1996.
      Spectacolul reprezinta asadar, o opera dramatico-muzicala recunoscuta si protejata ca atare de art.7 lit.d, asa cum au sustinut reclamantii.
       Prezenta in compunerea spectacolului a elementelor inspirate din folclorul muzical si din portul popular rusesti nu transforma spectacolul in unul folcloric, asa cum in mod neintemeiat apreciaza instanta de fond.
      Subiect al drepturilor de autor asupra operei dramatico-muzicale este intimata-parata, calitate de autor are cel a carui conceptie regizorala a fost transpusa in opera, realizatorul spectacolului, caruia ii este recunoscut exclusiv dreptul moral de autor prevazut de art.10 lit.b din Legea nr.8/1996, in continutul anterior modificarilor din 2004, respectiv dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei, apelantilor-reclamanti, in calitate de artisti interpreti sau executanti fiindu-le recunoscute exclusiv drepturile morale conexe dreptului de autor prevazute de art.98 din Legea nr.8/1996, in continutul anterior modificarilor din 2004 (perioada de referinta, asa cum se va arata fiind anul 2001).
      Proiectul cultural nu reprezinta o simpla transpunere in plan scenic sau o simpla executie a unei anumite piese de teatru preexistente, a unei bucati muzicale ori a unui exercitiu coregrafic cunoscute, ci o imbinare intr-o maniera originala a acestora, prin care elemente anterior cunoscute (fie ca sunt sau nu obiect al unui drept de autor) preluate total sau partial, sunt astfel aranjate, legate, in scopul redarii cat mai elocvente a mesajului dorit.
      Realizarea operei in speta nu este rezultatul unui contract, in sensul art.58-63 din lege, care vizeaza contractul incheiat intre autorul unei opere literare, dramatice, muzicale etc. si o persoana fizica sau juridica, cu finalitatea reprezentarii sau executarii in public a operei, ci al conventiei incheiate in cadrul unui program de finantare, in termenii caruia creatia nu inseamna altceva decat implementarea unui proiect.
      In speta, in virtutea contractului de finantare a proiectului cultural, incheiat intre C. B. din Romania si intimata-parata (filele 59 si urmatoarele, dosar de fond) nu a operat vreo cesiune a drepturilor de autor, calitatea de subiect al acestui drept derivand din indeplinirea cerintelor legale.
      Desi in cazul operelor dramatico-muzicale legea nu se refera expres la calitatea de autor si nici la subiectul drepturilor de autor, astfel cum precizeaza in cazul operelor cinematografice si al altor opere audiovizuale (art.65-66 din lege), unde se recunoaste calitatea de autor regizorului sau realizatorului ori creatorului adaptarii, al scenariului etc., cand obiectul efortului creator reprezinta o parte importanta a operei, o astfel de determinare (a calitatii de autor si a subiectului drepturilor de autor) este realizata prin interpretarea sistematica a prevederilor legale generale privind operele protejabile.
      Spectacolul a fost conceput ca mesager al valorilor etnice, sens in care portul traditional, dansurile specifice si celelalte elemente de folclor sunt inserate in ansamblu drept purtatoare de simboluri, pe fundalul textului cehovian.
      Data fiind maniera de constructie a spectacolului, rezultatul creativ se datoreaza fuziunii contributiilor persoanelor implicate: scenarist, coregraf, scenograf, instructor vocal, costumier, sub directa coordonare a regizorului, aspect ce corespunde operei colective, astfel cum este definita de art.6 din lege.
      Potrivit acestui text, este colectiva opera "in care contributiile personale ale coautorilor formeaza un tot, fara a fi posibil, data fiind natura operei, sa se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create", situatie in care, "in lipsa unei conventii contrare, dreptul de autor asupra operei colective apartine persoanei fizice sau juridice din initiativa, sub responsabilitatea si sub numele careia a fost creata".
      Opera dramatico-muzicala in speta intruneste conditia fuziunii contributiilor coautorilor, cu consecinta imposibilitatii recunoasterii de drepturi distincte asupra intregului (ce nu implica si imposibilitatea de identificare a contributiilor, fapt nerelevant insa, din punctul de vedere al calitatii de coautor), opera fiind unitara din punctul de vedere al creatiei artistice.
      Desi in art.6 din lege vorbeste despre "coautori", pentru existenta operei colective protejabile nu este necesar ca aceasta sa fie una complexa, un ansamblu de alte opere in sensul art.7, care sa indeplineasca cerintele originalitatii si a formei concrete de exprimare.
      Este suficienta implicarea, intr-o forma sau alta, intr-o masura mai mare sau mai mica, a unui colectiv de persoane, al caror aport este perceptibil in domeniile esentiale ale creatiei, ca exprimare artistica (nu intereseaza contributii de alta natura, de exemplu, de ordin tehnic), chiar in cazul in care fiecare contributie in parte nu se materializeaza intr-o "opera" in intelesul legii.
      Nu exista insa, nici o reglementare expresa a regimului juridic aplicabil operei dramatico-muzicale, precum in cazul operelor audiovizuale lato sensu (incluzand si operele cinematografice), cu privire la care este prevazuta explicit natura acestora de opere comune (si nu colective).
      Opera a fost creata din initiativa, sub responsabilitatea si sub numele unei anumite persoane, in speta, Comunitatea Rusilor Lipoveni din Romania, care a contractat proiectul de realizare a spectacolului "Visuri Trandafirii" cu organismul european ce a asigurat finantarea proiectului, asumandu-si toate obligatiile de realizare a acestuia, stabilind cadrul concret al derularii proiectului, dincolo de limitele impuse prin contractul de finantare.
      Cocontractantul finantator nu si-a asumat nici un drept de proprietate intelectuala asupra rezultatelor proiectului, ci a recunoscut paratei toate drepturile de aceasta natura, in considerarea naturii operei (rezultatul proiectului), in sensul art.7 din lege, in cadrul unui contract de comanda, potrivit art.46 din lege.
      Prin urmare, fiind vorba despre o opera colectiva, subiect (titular) al drepturilor morale de autor, prevazute de at.10 (cu exceptia dreptului moral de autor de a pretinde recunoasterea calitatii de autor), si patrimoniale, prevazute de art.12-13 din lege, asupra operei dramatico-muzicale "Visuri trandafirii" este intimata-parata, in lipsa unei conventii contrare, ce nu a fost nici invocata si nici dovedita in cauza.
      In cazul operei colective, distingem intre persoana fizica sau persoanele fizice autori ai operei si subiectul (titularul) drepturilor de autor, care in speta este o persoana juridica (cazul operei colective fiind singurul caz in care titular al drepturilor de autor, cu exceptia dreptului la recunoasterea calitatii de autor, este o persoana juridica, respectiv initiatorul, cel sub responsabilitatea si sub numele caruia opera a fost creata).
      In cazul operei colective, nu se confunda calitatea de autor cu cea de titular al drepturilor de autor, cele doua calitati apartinand fiecare, altei persoane. Titularul dreptului asupra operei colective nu se confunda cu insusi autorul operei, insa poate exercita toate celelalte prerogative morale, precum si pe cele patrimoniale, care nu sunt la indemana coautorilor, dupa cum rezulta din interpretarea sistematica, dar si literala a prevederilor art.6 alin.2 din lege.
      In ceea ce priveste participantii la interpretarea si executarea operei, acestora le sunt aplicabile prevederile art.92 al.1 din lege, in continutul anterior modificarilor din 2004.
      Potrivit textului legal mentionat, "drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor", nici o dispozitie ce reglementeaza drepturile conexe dreptului de autor neputand fi interpretata in sensul unei limitari a exercitiului dreptului de autor.
      Prin urmare, din interpretarea sistematica, coroborata a prevederilor art.92 al.1 raportat la art.6 al.2 din lege, rezulta faptul ca artistilor interpreti sau executanti ai operei colective nu le sunt recunoscute decat drepturile morale conexe drepturilor de autor prevazute de art.96 din lege, in continutul anterior modificarilor din 2004. A recunoaste drepturi patrimoniale conexe prevazute de art.98 din lege, in continutul anterior modificarilor din 2004, in favoarea artistilor interpreti sau executanti ai operei colective echivaleaza cu nerecunoasterea si incalcarea drepturilor morale si patrimoniale de autor al caror titular este cel din initiativa, sub responsabilitatea si sub numele caruia a fost creata opera, in speta, intimata-parata.
      Toate persoanele fizice implicate in proiect au fost angajate de catre intimata-parata fie in baza unui contract individual de munca, fie al unuia de colaborare (fila 70 verso). Apelantii-reclamanti ("trupa de actori") au incheiat cu intimata-parata contracte de colaborare, pentru fiecare spectacol.
      Contractele scrise incheiate intre parti, denumite "contracte de prestatie artistica", sunt contracte civile nenumite, prevederile art.100 din lege, invocate de catre apelantii-reclamanti, ce privesc exclusiv contractele individuale de munca, nefiind aplicabile.
      Nici una dintre clauzele contractelor (cu continut identic, pentru fiecare artist interpret sau executant) nu contine vreo mentiune privind cesiunea drepturilor patrimoniale de autor, iar daca o astfel de clauza ar fi fost prin ipoteza, inserata, aceasta nu ar fi putut privi decat cesiunea drepturilor patrimoniale de autor al caror titular este intimata-parata catre apelantii-reclamanti si nu invers, intrucat acestora din urma, in calitate de artisti interpreti sau executanti ai unei opere colective, legea nu le recunoaste nici un drept patrimonial conex drepturilor de autor. Or, in mod evident, intimata-parata nu ar fi avut nici un interes pentru o astfel de cesiune.
      Contractele respective au fost incheiate pentru reprezentatiile operei dramatico-muzicale "Visuri trandafirii" din perioada 07.02.2001-28.02.2001.
      Pentru reprezentatiile ulterioare, de la Brasov din 30.03.2001, respectiv Odorheiul Secuiesc, din 29-30 iunie 2001, nu au mai fost incheiate contracte scrise. Instanta de fond apreciaza insa, in mod netemeinic inexistenta raporturilor contractuale dintre parti in aceste cazuri. Existenta unor contracte verbale pentru aceste reprezentatii, a caror dovada o constituie executarea obligatiilor reciproce de catre partile contractante (executarea prestatiei artistice de catre artistii interpreti sau executanti, respectiv plata remuneratiei de catre intimata-parata), nu a fost contestata de catre nici una dintre parti, ci dimpotriva, ambele parti au invocat faptul ca sustinerea reprezentatiilor s-a facut la solicitarea intimatei-parata, iar apelantii-parati au fost cei care au executat prestatia artistica, fiind pe deplin aplicabile sub aspect probator prevederile  art.1191 al.3 Cod civil, interpretate extensiv.
      Cum apelantilor-reclamanti, in calitate de artisti interpreti sau executanti ai operei colective, legea nu le recunoaste decat drepturile morale conexe drepturilor de autor prevazute de art.96 din lege, in mod legal si temeinic a retinut instanta de fond lipsa interesului nascut si actual al acestora in formularea primului capat de cerere, privind recunoasterea drepturilor conexe dreptului de autor ale reclamantilor, in calitate de artisti interpreti.
      Reclamantii  nu au invocat fapte sau imprejurari care sa denote nerecunoasterea de catre parata faptului ca paternitatea interpretarii sau executiei revine fiecaruia dintre reclamanti pentru prestatia proprie (art.96 lit.a), refuzul paratei de a indica sau comunica la fiecare spectacol sau la fiecare utilizare a inregistrarii operei a numelui reclamantilor (art.96 lit.b), nerespectarea de catre parata a calitatii prestatiilor reclamantilor ori deformarea, falsificarea sau modificarea substantiala a interpretarii sau executiei ori alta incalcare a drepturilor acestora, de natura a le prejudicia grav onoarea sau reputatia (art.96 lit.c), si nici faptul ca parata ar fi utilizat prestatiile reclamantilor de natura a aduce persoanei acestora prejudicii grave (art.96 lit.d).
      Intr-adevar, aprecierile instantei de fond cu privire la lipsa dovezilor privind difuzarea pe postul de televiziune Cony-sat Tulcea a inregistrarii spectacolului sunt neavenite, cat timp parata nu a contestat nici un moment faptul difuzarii.
      Cu privire la drepturile patrimoniale conexe drepturilor de autor, instanta de fond a ignorat prevederile art.92 al.1 raportat la art.6 al.2, art.98 raportat la art.12-13 din lege, in continutul anterior modificarilor din 2004. Ceea ce trebuia sa retina instanta de fond era nerecunoasterea de catre lege a unor drepturi patrimoniale conexe drepturilor de autor in favoarea artistilor interpreti sau executanti ai unei opere colective.
      Drepturile patrimoniale conexe, prevazute de art.98, se suprapun partial peste cele prevazute de art.12-13, exercitate de intimata-parata, iar exercitiul lor concomitent este imposibil.
      Conflictul dintre cele doua categorii de drepturi, in cazul operei colective, este rezolvat de art.92 al.1 raportat la art.6 al.2 din lege, in favoarea titularului drepturilor patrimoniale de autor, cel din initiativa, sub responsabilitatea si sub numele caruia a fost creata opera, in speta, intimata-parata.
      Prin urmare, aprecierea instantei de fond cu privire la nerecunoasterea unor drepturi patrimoniale conexe reclamantilor datorita lipsei unor clauze contractuale privind astfel de drepturi, este lipsita de fundament juridic. Reclamantilor, in calitate de artisti interpreti sau executanti a unei opere colective, nu le sunt recunoscute astfel de drepturi de catre lege, iar eventualele clauze contractuale ar fi putut privi exclusiv cesiunea de catre intimata-parata a drepturilor sale patrimoniale de autor in favoarea reclamantilor, ceea ce nu s-a invocat si nici nu s-a dovedit in cauza, iar pe de alta parte, intimata-parata nu ar fi avut nici un interes sa convina in acest sens.
      In cazul operei colective in speta, dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata sau exploatata opera, respectiv dreptul de a autoriza reproducerea integrala sau partiala a operei si comunicarea publica prin intermediul inregistrarilor audiovizuale (art.13 lit.a si i din lege, in continutul anterior modificarilor din 2004), precum si celelalte drepturi patrimoniale de autor apartin intimatei-parate, titular al acestor drepturi in calitatea sa de initiator, sub responsabilitatea si sub numele caruia opera a fost creata.
      Criticile apelantilor-reclamanti cu privire la proba cu interogatoriul paratei, la solicitarea lor, sunt nefondate, proba fiind una inutila, fata de cele pana acum expuse, astfel ca vor fi inlaturate fara alte precizari.
      Fata de considerentele expuse, Curtea constata ca, in mod temeinic, prima instanta a stabilit inexistenta unor drepturi patrimoniale conexe drepturilor de autor, in favoarea reclamantilor, chiar daca pentru alte argumente, care vor fi inlocuite cu cele retinute prin prezenta.
      Fata de cele retinute, in temeiul art.296 Cod procedura civila, Curtea a respins apelul declarat de apelantii-reclamanti F. E., G. F.-F., R. A.-A., R. E., M. C.-A., C. C.-O., ca nefondat.
In ceea ce priveste apelul declarat de apelanta-parata Comunitatea Rusilor Lipoveni din Romania, Curtea retine faptul ca, atat prin intampinarea scrisa (fila 52, dosar de fond), cat si prin concluziile scrise depuse (fila 199, dosar de fond), apelanta-parata a solicitat obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata, cerere asupra careia instanta de fond a omis sa se pronunte.
In continutul incheierii de amanare a pronuntarii nu se mentioneaza eventuala renuntare a paratei la dreptul procesual de a solicita recuperarea cheltuielilor de judecata ocazionate de faza procesuala a judecatii in prima instanta.
Instanta de fond, in virtutea principiului rolului activ, consacrat de prevederile art.129 al.1, 4-5 Cod procedura civila, avea obligatia de a clarifica acest aspect, prin interpelarea paratei, prin reprezentant, in sedinta publica, la finalul expunerii concluziilor orale asupra fondului de catre aceasta.
In lipsa unei atare interpelari, instanta trebuia sa tina seama de solicitarea formulata in scris de catre parata, sub acest aspect.
      Fata de cele retinute, Curtea, in temeiul art.296 Cod de procedura civila, a admis apelul declarat de apelanta-parata C. R. L. din Romania si a schimbat in parte sentinta apelata, in sensul ca, in temeiul art.274 al.1 raportat la art.277 Cod procedura civila, a obligat reclamantii la plata, in mod egal (in cote egale), in favoarea paratei, a sumei de 19 800 000 ROL, cu titlu de cheltuieli de judecata in faza procesuala a fondului, reprezentand onorariu avocatial (fila 195, dosar de fond), reclamantii fiind in culpa procesuala.
In temeiul art.274 al.1 raportat la art.277 Cod procedura civila, Curtea a obligat apelantii-reclamanti la plata, in mod egal (in cote egale) in favoarea apelantei-parate a  sumei de 2 200 000 ROL, cu titlu de cheltuieli de judecata in faza procesuala a apelului, reprezentand onorariu avocatial, achitat cu chitanta nr.7481007/01.11.2005, apelantii-reclamanti fiind in culpa procesuala.
       

1