Obligare la plata taxelor de timbru. Cerere de reexaminare respinsa. Efecte

Obligare la plata taxelor de timbru. Cerere de reexaminare respinsa. Efecte

- Legea nr. 146/1997 - art. 18 alin. (1), (2), (3), art. 20 alin. (1), alin. (3)
- Conventia Europeana a Drepturilor Omului - art. 6

      In situatia in care, dupa respingerea cererii de reexaminare a taxei de timbru stabilite de instanta, prima instanta a anulat cererea de chemare in judecata ca netimbrata, sustinerile formulate de reclamanti pe calea cererii de reexaminare nu pot fi reiterate in caile de atac formulate impotriva sentintei astfel pronuntate, dreptul la un proces echitabil nefiind incalcat.

Decizia civila nr. 466/R din 14 februarie 2012, Sectia I civila
      
      Prin sentinta civila nr.17852/03.11.2010 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr.7885/325/2010, a fost admisa exceptia de netimbrare; a fost anulata actiunea civila formulata de reclamantii M. Ghe., s.a. impotriva paratilor Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Timis si Municipiul Timisoara prin Primar.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, desi pentru termenul de judecata din 3.11.2010, s-a pus in vedere reclamantilor sa achite taxa judiciara de timbru in suma de 8.899 lei pentru petitul 1, respectiv de 5.038,20 lei pentru petitul 2, precum si timbru judiciar de 5 lei, aferente actiunii lor (avand in vedere ca a fost respinsa cererea de reexaminare a taxei de timbru stabilite la termenul de judecata din 22.09.2010) sub sanctiunea anularii cererii ca netimbrata, reclamantii nu au inteles sa se conformeze dispozitiilor instantei de judecata.
      Impotriva hotararii au declarat apel reclamantii, solicitand anularea acesteia, judecarea fondului si admiterea actiunii.
      In motivare, apelantii au aratat ca prima instanta a interpretat si aplicat gresit legea. Facand trimitere la dispozitiile art. 23 din Legea nr. 112/1995, au apreciat ca cererea de chemare in judecata era scutita de taxa de timbru si au aratat ca actiunea formulata nu este prevazuta de Legea nr. 112/1995 ar insemna sa fie ignorate dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 si ale art.  37 din H.G.  nr. 20/1996.
      Au apreciat ca prima instanta, refuzand sa solutioneze fondul cererii, le-a incalcat dreptul de acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, obligandu-i la plata unei taxe judiciare de timbru neprevazute de lege si intr-un cuantum pe care nu il pot suporta.
      Prin decizia civila nr. 321/A/20.05.2011 Tribunalul Timis a respins apelul declarat.
      Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca prima instanta a stabilit in sarcina reclamantilor obligatia de a achita taxa judiciara de timbru in suma de 8899 lei pentru terenul aferent apartamentului nr. 1 si de 5038,2 lei pentru terenul aferent apartamentului nr. 2, precum si timbru judiciar de 5 lei, conform incheierii de sedinta din 22.09.2010.
      La 23.09.2010, reclamantii au formulat o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru care, conform sustinerilor aparatorului lor, a facut obiectul dosarului 24199/325/2010, fiind respinsa.
      Astfel fiind, la termenul din 20.10.2010, avocatul reclamantilor a adus la cunostinta primei instante ca cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost respinsa si a solicitat acordarea unui termen pentru a face dovada achitarii acestei taxe.
      Desi reclamantii aveau obligatia de a achita taxa de timbru - urmare a respingerii cererii lor de reexaminare - pana la termenul din 20.10.2010, prima instanta le-a mai acordat un termen de judecata pentru a face dovada platii, insa nici pana la acest termen reclamantii nu si-au indeplinit obligatia.
      In aceste conditii, prima instanta a facut aplicarea corecta a prevederilor art. 20 din Legea  nr. 146/1997, coroborate cu art. 9 din O.G. nr. 32/1995.
      Sustinerile privind faptul ca cererea de chemare in judecata era scutita de taxa judiciara de timbru nu pot fi invocate pe calea apelului impotriva hotararii de anulare a cererii ca netimbrata, ci pe calea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru (cum, de altfel, s-a si intamplat, conform cererii de reexaminare), potrivit dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997.
      Nu s-a retinut ca, prin solutia pronuntata, prima instanta ar fi incalcat dreptul de acces la justitie si dreptul la un proces echitabil. Dreptul de acces la instanta nu este unul absolut, ci poate fi supus unor conditii sau limitari, cum este cea a platii taxelor judiciare, iar procesul in fata primei instante s-a desfasurat cu respectarea tuturor garantiilor prevazute de art. 6 din Conventie, reclamantii beneficiind de o judecata echitabila a cererii formulate.
      Cat priveste cuantumul mare al taxelor cu referire la care apelantii au aratat ca nu il pot suporta, tribunalul a apreciat ca acestia aveau deschisa calea cererii de acordare a ajutorului public judiciar conform O.U.G. nr. 51/2008, cale de care insa nu au uzat.
      Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantii, solicitand modificarea deciziei recurate si trimiterea cauzei Judecatoriei Timisoara, pentru analizarea pe fond.
      In motivare, au aratat ca instanta de apel si prima instanta au facut o gresita aplicare a legii si o gresita interpretare a probelor propuse si administrate de reclamanti in dosar, deoarece actiunea lor, fiind una in constatarea dreptului de proprietate intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 112/1995 este scutita de la plata taxelor de timbru.
      Instanta de apel a retinut in mod gresit faptul ca prin hotararea primei instante nu le-a fost incalcat dreptul de acces la justitie si la un proces echitabil, pe considerentul ca judecata a fost echitabila si in concordanta cu prevederile art. 6 din C.E.D.O, deoarece, desi ei au un drept de proprietate conferit de lege, prima instanta le-a ingradit accesul la justitie pentru confirmarea dreptului lor, prin faptul ca i-a obligat la plata unei taxe de timbru, care este, dupa cum s-a aratat, neprevazuta de lege.
      Nu poate fi primita nici motivarea instantei de apel potrivit careia reclamantii aveau posibilitatea de a formula o cerere de acordare a ajutorului public judiciar in temeiul dispozitiilor O.U.G. nr. 51/2008, deoarece, dupa cum s-a aratat, potrivit art. 23 din Legea nr. 112/1995, cererea lor este scutita de la plata taxei judiciare de timbru.
      In drept, au invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
      Examinand decizia atacata, prin prisma motivelor invocate, in limitele trasate de art. 304 si C. proc. civ., fata de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile art. 299 si urm. C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 18 si art. 20 din Legea nr. 146/1997 republicata, Curtea a constat ca prezentul recurs nu este intemeiat.
      Astfel, potrivit dispozitiilor art. 18 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de catre instanta de judecata, iar impotriva modului de stabilire a acestora se poate formula cerere de reexaminare la aceeasi instanta. Cererea se solutioneaza de catre un alt complet, in camera de consiliu, fara citarea partilor, prin incheiere irevocabila.
      In cauza, Judecatoria Timisoara a stabilit taxa judiciara de timbru datorata de catre reclamanti prin incheierea de sedinta din 22.09.2010, punandu-se in vedere reprezentantului reclamantilor sa faca dovada achitarii acesteia la termenul de judecata din 06.10.2010, sub sanctiunea anularii cererii ca netimbrata.
      Reclamantii au formulat cerere de reexaminare impotriva taxelor judiciare astfel stabilite, cerere respinsa irevocabil ca neintemeiata, iar la termenul de judecata din 20.10.2010 reprezentantului reclamantilor i s-a mai acordat un termen pana la care sa se indeplineasca obligatia de timbrare, lucru ce nu s-a indeplinit, astfel ca, in mod corect judecatoria a facut aplicarea dispozitiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
      Prin cererea de apel si de recurs, se incearca o repunere in discutie a cuantumului taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea de chemare in judecata, criticandu-se modalitatea de stabilire a acesteia, precum si cea de solutionare a cererii de reexaminare, lucru care nu poate fi acceptat.
      Reexaminarea este singura posibilitate prevazuta de lege pentru cel nemultumit de cuantumul taxei judiciare de timbru la plata careia a fost obligat, cale de atac specifica la care recurentii au si apelat. Prin prezenta decizie, nu se poate concluziona in sensul dorit de recurenti (ca nu ar datora taxele stabilite) fara a se aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucura o hotarare judecatoreasca irevocabila. Indiferent de aspectul transat printr-o astfel de hotarare, cuprinsul sau se bucura de prezumtia absoluta si irefragabila de legalitate si temeinicie, astfel ca nu poate fi contrazis printr-o alta hotarare judecatoreasca.
      In ceea ce priveste incalcarea accesului reclamantilor la justitie si a dreptului la un proces echitabil, argumentele tribunalului sunt legale si pertinente. Accesul liber la justitie nu presupune gratuitatea procesului si nici incalcarea formelor si termenelor prescrise de legea nationala, in acest sens jurisprudenta C.E.D.O. fiind constanta in sensul ca statele-semnatare pot stabili conditiile si formele de acces la instanta, inclusiv sub aspectul taxelor datorate si a cailor de atac. De asemenea, este corecta retinerea tribunalului in sensul ca reclamantii puteau apela la procedurile prevazute de O.U.G. nr. 51/2008, daca situatia lor materiala este precara si le periclita existenta prin cuantumul apreciat mare al taxelor datorate de catre 5 (cinci) reclamanti.