Nulitate absoluta. Persoana indreptatita

Nulitate absoluta. Persoana indreptatita

Codul de procedura civila - art. 109 alin. (1)

      Are calitate procesuala activa in cererea in nulitatea absoluta a unui contract de vanzare-cumparare tertul al carui interes a fost afectat prin incheierea contractului.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 1457 din 9 noiembrie 2011, F.S.

      Prin cererea inregistrata sub nr. 6690/325/2008 la Judecatoria Timisoara reclamanta  Compania Nationala de Cai Ferate "CFR" SA - Sucursala Regionala de Cai Ferate Timisoara a chemat in judecata paratii S.C. "N." S.A., Primaria comunei G. si Consiliul Local al Comunei G., solicitand instantei ca prin hotararea ce va da, sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 88/2007 incheiat intre Primaria Comunei G. si S.C. "N." S.A. si anularea cartii funciare in care s-a intabulat vanzatoarea; sa dispuna rectificarea cartii funciare, in sensul radierii inscrierilor aici transnotate si, pe cale de consecinta, anularea CF 9[_], cu cheltuieli de judecata.
      In motivare, a aratat ca, in urma unor verificari efectuate in zona rampei de incarcare-descarcare, s-a constatat incalcarea zonei de siguranta de catre parata SC "N." SA prin construirea unui gard din stalpi metalici pe fundatie din beton.
      Ca urmare a sesizarii societatii-parate, aceasta a invocat dreptul sau de proprietate asupra terenului, drept dobandit  cu titlu de vanzare-cumparare; or, suprafata de teren astfel ocupata este inscrisa in CFC Cluj-Napoca - CF 2  G., avand ca proprietar Statul Roman in administrarea CNCF "CFR" S.A., facand parte din domeniul public al statului.
      In consecinta, paratul vanzator Primaria Comunei G. nu avea calitatea de proprietar la data vanzarii, proprietar fiind Statul Roman.
      In drept, a invocat dispozitiile art. 480 - 482, 948 pct. 4, 966, 968 Cod civil, art. 35, 36 din Legea nr. 7/1996.
      Consecinta a celor dispuse de instanta, la 10.03.2010 reclamanta a invederat ca prezenta actiune este formulata in nume propriu, data fiind calitatea sa de concesionar.
      Prin sentinta civila nr. 7579/28.04.2010 Judecatoria Timisoara a admis exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei, invocata de parata S.C. "N." S.A. si, pe cale de consecinta, a respins cererea de chemare in judecata.
      Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca una dintre conditiile de admisibilitate al actiunii civile este aceea ca partile in proces sa  aiba calitatea de a fi reclamant sau parat in cauza ,calitate ce rezulta din  existenta unui drept material la actiune.
      In speta de fata, reclamanta a promovat actiunea civila in constatarea nulitatii absolute al contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parata I si parata II in nume propriu invocand acest drept din existenta unui contract de concesiune incheiat intre Ministerul Lucrarilor Publice, Transportului si Locuintei in reprezentarea Statului Roman  in calitate de concedent  si  reclamanta in calitate de concesionar.
        Reclamanta, prin cererea de chemare in judecata, in justificarea calitatii de persoana interesata in promovarea actiunii in nulitate absoluta, a invocat existenta unui drept de proprietate al Statului Roman asupra terenului in litigiu, invocand ca si temei de drept art. 480 C. civ.
      Analizand continutul dreptului de concesiune, instanta a retinut faptul ca in temeiul prevederilor Legii nr. 219/1998, contractul de concesiune este un contract prin care concesionarul dobandeste posesia si folosinta bunului, putand culege fructele produse de bunul concedat  fara a avea un drept de dispozitie juridica asupra bunului, drept ce apartine doar concedentului in calitate de proprietar al bunului concedat.
       Promovarea  prezentei  actiuni in justitie prin care se tinde la revendicarea dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu  corelativ  cu constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare incheiat intre parata I si parata II reprezinta un act de dispozitie juridica care apartine exclusiv proprietarului bunului in litigiu; or, reclamanta nu a promovat actiunea civila in numele concedentului sau ci in nume propriu invocand un drept propriu, izvorat din contractul de concesiune.
      Prin decizia civila nr. 157/A/21.03.2011 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 6690/325/2008, apelul astfel declarat a fost admis, iar sentinta - desfiintata cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
      Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut in vedere ca reclamanta a precizat, la termenul din 10.03.2010, ca a formulat actiunea in numele Statului Roman prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii in calitate de concesionar, potrivit contractului de concesiune nr. 224, incheiat intre Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, in calitate de concedent si Compania Nationala de Cai Ferate CFR S.A., avand ca obiect concesionarea bunurilor proprietate publica a statului. Art. 6 din contract prevede: "concesionarul are obligatia sa reprezinte interesele concedentului in litigiile cu tertii, privind obiectul concesiunii", suprafata de teren ce face obiectul litigiului aflandu-se inscrisa in cartea funciara  nr. 202 [_] (Cartea Funciara Centrala Cluj-Napoca - Statia CF G.) avand ca proprietari Statul Roman, in administrarea CNCF CFR S.A. si facand parte din domeniul public al statului, la data respectiva cartile funciare centrale ale cailor ferate fiind separate de cartile funciare ordinare.
      In acest context, reclamanta justifica interesul in cauza si calitatea procesuala activa pentru invocarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, motivat de faptul ca Primaria G., in opinia reclamantei, nu avea calitatea de proprietar la momentul perfectarii contractului, aceasta calitate apartinand Statului Roman, in administrare CNCF CFR S.A. si de imprejurarea ca, potrivit sesizarii facute de Districtul 1 Timisoara Est, S.C. "N." S.A. incalca zona de siguranta a caii ferate, in statia G. [_] pe o suprafata de aproximativ 2346 mp.
      Impotriva deciziei a declarat recurs in termen parata S.C. "N." S.A. care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitand modificarea ei in sensul respingerii apelului si al mentinerii hotararii primei instante.
      In drept a invocat dispozitiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.
      Examinand recursul prin prisma criticilor formulate si in baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urm. C. proc. civ. si de normele legale ce vor fi mai jos aratate, instanta a retinut ca, solicitand constatarea nulitatii absolute a  contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parate, reclamanta a invederat ca terenul face parte din domeniul public al Statului Roman si ca asupra acestui teren are personal un drept de administrare.
      Ulterior, la termenul din 17.09.2008, reclamanta invoca dreptul sau de proprietate asupra imobilului instrainat, pentru ca in cuprinsul aceluiasi inscris intitulat "Precizari" sa reafirme calitatea de proprietar a Statului Roman. In consecinta, la termenul din 24.02.2010, instanta a pus in vedere reclamantei sa  precizeze calitatea in care a formulat prezenta actiune si sa faca dovezi in acest sens.
      Urmare a celor astfel dispuse, reclamanta a precizat ca actiunea este formulata in nume propriu, in calitate de concesionar, depunand la dosar si contractul de concesiune nr. 224.
      Chiar daca aceasta precizare a calitatii in care reclamanta a sesizat instanta ar putea echivala cu o modificare a cererii de chemare in judecata in sensul art. 132 alin. (1) C. proc. civ., instanta retine ca aceasta norma este prevazuta in beneficiul reclamantului si, cum in cauza paratii nu s-au opus modificarii, ea este producatoare de efecte juridice.
      In consecinta, reclamanta sta in proces in calitate de concesionar al terenului afirmativ instrainat cu nerespectarea normelor legale.
      Corespunde realitatii ca in aceasta calitate reclamanta a invocat instrainarea terenului de catre un neproprietar, insa a sustinut si ca bunul instrainat face parte din domeniul public al Statului Roman. Or, potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/1998 bunurile din domeniul public nu pot fi instrainate, un atare act fiind lovit de nulitate absoluta, sanctiune expres prevazuta de alin. (2) al aceluiasi articol din lege.
      Chiar daca reclamanta nu a indicat explicit acest temei in motivele de drept pe care  si-a intemeiat pretentiile, el trebuia retinut de prima instanta in temeiul art. 129 C. proc. civ. raportat la art. 84 C. proc. civ., data fiind referirea expresa in cuprinsul motivarii de fapt la afirmata instrainare a unui bun apartinand domeniului public al statului.
      In continuare, este de observat ca nulitatea absoluta este sanctiunea ce lipseste actul civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila, norme ce ocrotesc un interes general, ea putand fi invocata de orice persoana interesata. Or, in calitate de concesionar al terenului ce a facut obiect al instrainarii (potrivit sustinerilor sale) reclamanta are interesul de a-si asigura "exploatarea tuturor bunurilor ce fac obiect al contractului de concesiune [_], de a culege si folosi fructele acestor bunuri" si de a valorifica in conditii de eficienta toate aceste bunuri (art. 4 din contract), deci inclusiv imobilul ce face obiect al contractului a carui anulare se cere.
      In concluzie, in mod legal a retinut instanta de apel calitatea procesual activa a reclamantei, astfel ca decizia recurata a fost mentinuta.