Litigiu comercial. Parat obligat la plata, desi nu a fost chemat in judecata. Consecinte

Litigiu comercial. Parat obligat la plata, desi nu a fost chemat in judecata. Consecinte
Legea nr. 215/2001 - art. 20, art. 21, art. 77
Codul de procedura civila - art. 112, art. 129, art. 297

      Unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, fiind titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii.
      Desi comunele, orasele, municipiile si judetele sunt unitati administrativ-teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizeaza si functioneaza autoritati ale administratiei publice locale, primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului constituie doar o structura functionala cu activitate permanenta, denumita primarie, care duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale.
      Prin obligarea orasului la plata catre intimata a sumei pretinse, fara ca reclamanta sa fi chemat in judecata aceasta unitate administrativ-teritoriala, prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala, susceptibila de anulare, apelantului fiindu-i incalcat atat dreptul la aparare, cat si dreptul de a beneficia de un proces echitabil, in intelesul conferit acestui drept de art. 6 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si de Curtea de la Strasbourg in jurisprudenta sa.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 137 din 17 mai 2011, dr. C.B.N.

      Prin sentinta Prin sentinta comerciala nr. 499 din 12 octombrie 2010 pronuntata in dosarul nr. 567.1/273/2007 Tribunalul Caras-Severin a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.C. A. S.A. Resita si a admis actiunea formulata de reclamanta Directia Apelor B. Timisoara (actuala Administratia Bazinala de Ape B.) impotriva paratului Orasul O., reprezentat prin Primar, si a paratei S.C. A. S.A. Resita, obligand paratul la plata sumei de 275.863,21 lei, din care 69.667,60 lei debit restant si 206.195,61 lei penalitati de intarziere.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel Orasul O., prin Primar, solicitand modificarea ei in tot, iar pe fond sa se respinga ca neintemeiata cererea de chemare in judecata, aratand ca a invocat si sustinut exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive avand in vedere contractul de abonament nr. 229/2003 privind prestarea de servicii de gospodarire a apelor, ale carui parti sunt Directia Apelor B. si Biroul de Gospodarie Comunala - Prestari Servicii Comunale, care, in mod unilateral si fara a avea un mandat in acest sens, au folosit sintagma "Primaria O." ca si parte contractanta, respectiva conventie nefiind incheiata de catre institutia apelanta pe seama vreunei autoritati a administratiei publice locale, respectiv - primar, primarie sau consiliu local.
      Prin decizia civila nr. 137 din 17 mai 2011 Curtea de Apel Timisoara a admis apelul reclamantului si a anulat hotararea atacata, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
      Considerand intemeiata cererea formulata de reclamanta Directia Apelor B Timisoara (actuala Administratia Bazinala de Ape B.), in mod nelegal judecatorul fondului a obligat Orasul O., reprezentat prin Primar, la plata sumei de 275.863,21 lei, din care 69.667,60 lei debit restant si 206.195,61 lei penalitati de intarziere calculate pana la data introducerii actiunii, in conditiile in care, cum in mod judicios a aratat si apelantul, nici prin cererea de chemare in judecata si nici prin vreo modificare de actiune, formulata in conditiile art. 132 din Codul de procedura civila, reclamanta intimata nu a inteles sa schimbe cadrul procesual pe care, tot ea, l-a determinat la momentul investirii instantei de judecata, iar pe tot parcursul procesului, tribunalul nu a pus in discutia contradictorie a partilor, in virtutea rolului activ reglementat de art. 129 din acelasi cod, necesitatea sau oportunitatea introducerii in cauza, in calitate de parat, a orasului O., apararile intimatei Administratia Bazinala de Ape B., in sensul ca Primaria O. este una si aceeasi persoana juridica de drept public cu orasul O., reprezentat prin Primar, neputand fi primite, fiind fara fundament legal.
      Astfel, art. 21 din Legea nr. 215/2001 prevede ca unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, fiind subiecte de drept fiscal, titulare ale codului de inregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare. Unitatile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii. In justitie, ele sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de presedintele consiliului judetean, primarul, respectiv presedintele consiliului judetean, putand imputernici o persoana cu studii superioare juridice de lunga durata din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judetean, sau un avocat care sa reprezinte interesele unitatii administrativ-teritoriale, precum si ale autoritatilor administratiei publice locale respective. Despagubirile primite de unitatile administrativ-teritoriale in urma hotararilor pronuntate de instantele de judecata se constituie in venituri la bugetele locale, iar despagubirile pe care trebuie sa le plateasca unitatea administrativ-teritoriala in urma hotararilor pronuntate de instante si ramase definitive sunt asigurate de la bugetul local.
      Comunele, orasele, municipiile si judetele sunt unitati administrativ-teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizeaza si functioneaza autoritati ale administratiei publice locale (art. 20), consiliul local, consiliul judetean, Consiliul General al Municipiului Bucuresti si consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor fiind autoritati deliberative, iar primarii comunelor, oraselor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului Bucuresti si presedintele consiliului judetean autoritati executive [art. 1 alin. (2) lit. d) si e)]. Mai mult decat atat, art. 77 din lege statueaza ca primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului constituie o structura functionala cu activitate permanenta, denumita primaria comunei, orasului sau municipiului, care duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale. Este evident, asadar, ca Primaria O. nu poate fi una si aceeasi persoana juridica de drept public cu Orasul O., reprezentat prin Primar, cum gresit considera reclamanta.
      Or, prin obligarea Orasului O. la plata catre intimata Administratia Bazinala de Ape B. (fosta Directia Apelor B. Timisoara) a sumei de 275.863,21 lei, din care 69.667,60 lei reprezinta debit restant si 206.195,61 lei penalitati de intarziere, fara ca reclamanta sa fi chemat in judecata aceasta unitate administrativ-teritoriala, prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala, susceptibila de anulare, in conditiile art. 297 din Codul de procedura civila, apelantului fiindu-i incalcat atat dreptul la aparare, cat si dreptul de a beneficia de un proces echitabil, in intelesul conferit acestui drept de art. 6 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului, ratificata de tara noastra prin Legea nr. 30/1994, si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa.
      Pe de alta parte, trebuie lamurita si imprejurarea legata de introducerea in cauza a intimatei S.C. A. S.A. Resita, intrucat din incheierea de sedinta din 25 august 2010 rezulta ca reprezentanta Primariei O. a aratat ca Biroul de Prestari Servicii din cadrul acestei institutii a fost desfiintat, astfel ca nu primaria are obligatia de a plati suma pretinsa de reclamanta, ci S.C. A. S.A. Resita este parata, aceasta societate preluand serviciul de apa si canal, motiv pentru care tribunalul a considerat necesara introducerea in proces a respectivei persoane juridice, in calitate de parat, citand-o pentru termenul din 14 septembrie 2010, desi nu este clar daca acest lucru s-a facut in urma unei cereri formulate in temeiul art. 57 din Codul de procedura civila, al art. 60 din acelasi cod sau in alt fel, stiut fiind faptul ca desi oricare dintre parti poate sa cheme in judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul, aceasta posibilitate nu poate fi utilizata in acele cazuri in care in cursul judecatii se considera fie ca reclamantul a ales gresit persoana paratului, fie ca alaturi de paratul initial ar putea sa-si indrepte pretentia fata de un altul, ipoteze in care cel chemat in judecata dobandeste calitatea de intervenient principal, ca reclamant.
      Un alt aspect criticabil il reprezinta faptul ca desi prima instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.C. A. S.A. Resita, actiunea reclamantei Directia Apelor B. Timisoara (actuala Administratia Bazinala de Ape B.) a fost admisa atat impotriva Orasului O., reprezentat prin Primar, cat si impotriva paratei S.C. A. S.A. Resita, ceea ce poate crea dificultati in momentul executarii silite a hotararii.
      Fata de cele retinute, intrucat tribunalul in mod gresit a admis cererea reclamantei impotriva unei persoane care nu a fost chemata in judecata in calitate de parata, in temeiul art. 297 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea a admis apelul acesteia din urma si a anulat hotararea atacata, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante, urmand ca judecatorul fondului sa lamureasca care este cadrul procesual si sa solutioneze litigiul in limitele stabilite de reclamant.