Conditiile desfiintarii sentintelor arbitrale. Caracterul jurisdictional al hotararii arbitrale

     Conditiile desfiintarii sentintelor arbitrale. Caracterul jurisdictional al hotararii arbitrale

      Sentintele arbitrale nu pot fi desfiintate decat in cazurile expres si limitativ prevazute de art. 364 si urm. C.pr.civ. Hotararea arbitrala are caracter jurisdictional, avand efectele unei hotarari judecatoresti definitive si se bucura de puterea de lucru judecat. Ca urmare, nu pot forma obiectul unei actiuni in anulare sau constatare a nulitatii specifica actelor juridice, chiar daca aceasta este formulata de o terta persoana care nu a fost parte in cadrul litigiului finalizat prin pronuntarea sentintei arbitrale.
      (Decizia comerciala nr. 89/14.02.2007 a Curtii de Apel Bucuresti pronuntata in dosar nr. 13781/3/2006:
      Prin sentinta comerciala nr. 5784/298.06.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI- a Comerciala a fost admisa exceptia inadmisibilitatii actiunii si a fost respinsa ca inadmisibila actiunea formulata de reclamantele S.C.M. A. T. si S.C. E. S.R.L. in contradictoriu cu parata UCECOM. In baza art. 274 C.pr.civ., a fost respinsa cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata si s-a luat act ca parata nu solicita cheltuieli de judecata.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a aratat ca prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 14.04.2006 reclamantele S.C.M. A. T. si S.C. E. S.R.L. au chemat in judecata pe parata UCECOM pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a "asaziselor" titluri de proprietate ale paratei asupra spatiului din Bd. unirii nr. 71, sc. A, Bloc G2C, Sector 3 Bucuresti, pentru frauda la lege, respectiv incalcarea dispozitiilor art. 109 si art. 111 C.pr.civ., cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata in baza art. 274 C.pr.civ.
      In motivarea actiunii s-a sustinut ca reclamanta C. A. T. este proprietara de drept si de fapt a imobilului lotul A situat in Bucuresti, Bd. unirii nr. 71, sc. A, Bloc G2C, Sector 3, iar S.C. E. S.R.L. este proprietarul lotului B al aceluiasi imobil . La data de 15.12.2004 prin nota de constatare incheiata de reprezentantii Directiei de Investitii din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti s-a consemnat ca dreptul de proprietate a fost transmis catre reclamanta la data de 17.12. 2004 printr-un inscris sub semnatura privata, o conventie denumita "Protocol", avand ca anexa procesul - verbal de predare-primire cu nr. 456/27.12.2004. Prin incheierea nr. 3065/06.02.2005 Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara a transcris dreptul de proprietate al Cooperativei Arta Textila in baza acestui protocol, dreptul de proprietate devenind astfel opozabil tertilor. La data de 22.03.2005 s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 109, iar prin incheierea nr. 6606/10.03.2005 Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara a admis cererea de completare a incheierii nr. 3065/06.02.2005.
      S-a mai aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 162/28.03.2005 incheiat intre C. A. T., in calitate de vanzator, si S.C. B. I. Ltd S.R.L. , in calitate de cumparator, a fost instrainat lotul B din proprietatea vanzatorului situata in Bucuresti, Bd. Unirii, nr. 71, sc. A, bloc G2C, Sector 3, iar intre S.C. B. I. Ltd S.R.L., in calitate de vanzator, si S.C. E. S.R.L., in calitate de cumparator,.s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1330/22.04.2005, cumparatorul fiind de buna credinta la incheierea contractului si bazandu-se pe o succesiune de acte autentice toate transcrise la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara.
      Reclamantele au mai sustinut ca inscrisurile pe care UCECOM le invoca drept "titluri de proprietate" sunt sentintele nr. 53 si 54 pronuntate la data de 19.03.2004 de catre Curtea de Arbitraj de pe langa Asociatia Nationala a Cooperativelor Mestesugaresti care sunt lovite de nulitate absoluta. La baza pronuntarii acestor sentinte a stat protocolul nr. 111195/24.07.1992 incheiat intre UCECOM si IPREC, protocol prin care s-a intocmit de fapt un proces verbal de predare-primire a obiectivelor de investitii din Bd. Unirii, o serie de spatii comerciale printre care si G2C cu doua tronsoane. In anul 1996 acest protocol a fost transcris in Registrul de Transcriptiuni si Inscriptiuni sub. Nr. 11655-11659, ulterior, in anul 2004, in baza sentintelor mentionate, UCECOM si-a creat titluri de proprietate pentru spatiul situat in imobilul din  Bucuresti, Bd. Unirii, nr. 71, sc. A, bloc G2C, Sector 3. Sentintele nr. 53 si 54 pronuntate la data de 19.03.2004 de catre Curtea de Arbitraj de pe langa Asociatia Nationala a Cooperativelor Mestesugaresti incalca in mod flagrant dispozitiile art. 109 si 111 C.pr.civ. care prevad ca actiunea in realizare primeaza intotdeauna fata de actiunea in constatare.
      Prin intampinarea depusa la data de 10.05.2006 parata a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii motivata de faptul ca reclamantele au formulat actiune in constatarea nulitatii absolute a unor sentinte arbitrale, aceasta cale procesuala fiind in mod eronat aleasa, intrucat sentintele arbitrale nu pot fi desfiintate decat pe calea actiunii in anulare, conform art. 364 C.pr.civ. Actiunea in anulare este conceputa de lege ca fiind o cale de atac si nu o actiune propriu-zisa de solutionare a litigiului dintre parti, iar impotriva hotararii arbitrale este exclusa orice posibilitate de exercitare a cailor de atac din dreptul comun.
      Analizand exceptia invocata de catre parata, instanta a retinut ca reclamantele solicita prin actiune formulata, in temeiul art. 111 C.pr.civ., sa se constate nulitatea absoluta a titlurilor de proprietate ale paratei asupra spatiului situat in imobilul din Bucuresti, Bd. Unirii, nr. 71, sc. A, bloc G2C, Sector 3, motivat de faptul ca ele sunt proprietarele acestui spatiu asa cum rezulta din conventia "Protocol" si procesul verbal de predare-primire nr. 456/27.12.2004, precum si din actele de vanzare-cumparare autentificate.
      Instanta a constatat ca actiunea este inadmisibila sub doua aspecte.
      In primul rand, s-a considerat ca actiunea in constatare are un caracter subsidiar fata de actiunea in realizarea dreptului. Reclamantele invoca un titlu de proprietate pe care il opun paratei care de asemenea detine un titlu de proprietate asupra spatiului in litigiu, prin sentintele arbitrale. Cum acestea au posibilitatea declansarii unei actiuni in revendicare prin compararea titlurilor care are natura unei actiuni in realizarea dreptului, actiunea in constatarea nulitatii absolute este inadmisibila.
      Actiunea a fost apreciata ca inadmisibila in al doilea rand si sub aspectul faptului ca sentintele arbitrale care constituie titluri de proprietate ale paratei nu puteau fi desfiintate decat in cazurile expres si limitativ prevazute de art. 364 C.pr.civ., sentintele arbitrale constituind titluri executorii si fiind obligatorii conform art. 367 C.pr.civ.
      S-a mentionat ca este gresita sustinerea reclamantelor in sensul ca sentintele arbitrale nu sunt veritabile hotarari judecatoresti, deoarece s-au interpretat in mod gresit dispozitiile legale, invocand si dispozitiile art. 21 din Constitutia Romaniei. Curtea Constitutionala s-a pronuntat in mod constant fata de dispozitiile art. 21 si art. 125 din Constitutia Romaniei ca accesul la justitie nu implica in mod automat accesul al toate instantele si al toate gradele de jurisdictie si ca legiuitorul poate institui in conditii speciale cai de atac, in acest sens fiind si actiunea in anularea sentintelor arbitrale impotriva carora se poate exercita calea de atac a recursului (art. 366 C.pr.civ.)
      Fata de aceste considerente, tribunalul a considerat intemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii si a respins actiunea ca inadmisibila, iar, in baza art. 274 C.pr.civ., a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata.
      Impotriva sentintei comerciale nr. 5784/298.06.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI- a Comerciala au declarat apel in termen legal reclamantele S.C.M. A. T. si S.C. E. S.R.L. Acestea au sustinut, in esenta, urmatoarele motive de apel:
1) instanta a omis sa se pronunte asupra capatului de cerere referitor la anularea protocolului, capat de cerere cu care a fost completata actiunea prin notele de sedinta depuse la dosar la data de 21.06.2006;
2) instanta nu a pus in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii actiunii motivata pe considerentul ca actiunea in constatare are un caracter subsidiar fata de actiunea in realizarea dreptului;
3) gresit a fost respinsa ca inadmisibila cererea de anulare a sentintelor arbitrale. Pe de o parte, actiunea in constatarea nulitatii absolute este o actiune in realizare si nu una in constatare, astfel ca nu se pune problema inadmisibilitatii actiunii in constatare a nulitatii absolute fata de actiunea in realizare constand in actiunea in revendicare. Pe de alta parte, actele a caror anulare se cere, care constituie titlurile paratei, sunt sentinte arbitrale ce nu pot fi desfiintate decat in cazurile expres si limitativ prevazute de lege, respectiv de art. 364 si urm. C.pr.civ., si numai de catre partile aflate in litigiu. Insa, avand in vedere ca hotararile arbitrale nu sunt doar acte jurisdictionale, ci au si o natura conventionala, deoarece temeiul arbitrajului este conventia partilor, ele pot forma obiectul unei actiuni in anulare specifica actelor juridice. Sentintele atacate, intelese ca titlu de proprietate al paratei, sunt acte juridice nule absolut pentru frauda la lege, incadrate intr-o operatiune simulata si frauduloasa.
      Analizand apelul prin prisma motivelor de apel expuse si a prevederilor art. 295 alin.1 C.pr.civ., se constata ca nu este fondat pentru considerentele ce vor fi aratate.
      In ceea ce priveste primul motiv de apel, se constata ca nu este intemeiat. Apelantele-reclamante nu au formulat in mod expres,  in conditiile art. 132 alin.1 C.pr.civ., cerere de completare a actiunii cu acest capat de cererea privind anularea protocolului nr. 111195/24.07.1992. Mentionarea acestui protocol in cadrul cererii de chemare in judecata si a notelor de sedinta depuse la data de 21.06.2006 nu echivaleaza cu o completare a actiunii cu acest capat de cerere, intrucat nu au fost respectate conditiile art. 132 alin.1 C.pr.civ. referitoare la conditiile in care se poate realiza completarea actiunii, respectiv nu fost completata actiunea in cadrul unui termen dat de catre instanta in acest scop la prima zi de infatisare.
      Referitor la cel de-al doilea motiv de apel se constata ca, intr-adevar, instanta nu a pus in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii actiunii asupra careia s-a pronuntat, exceptie intemeiata pe neindeplinirea conditiilor art. 111 C.pr.civ. privind inadmisibilitatea actiunii in constatarea existentei sau inexistentei dreptului in conditiile in care partea are la indemana actiunea in realizarea dreptului.
      Insa respingerea actiunii in baza exceptiei inadmisibilitatii acesteia a fost intemeiata nu numai pe neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 111 C.pr.civ., ci si pe faptul ca sentintele arbitrale nu putea fi desfiintate decat in cazurile expres si limitativ prevazute de art. 364 si urm. C.pr.civ.
      Chiar daca investirea instantei arbitrale se face de catre partile litigante prin conventia arbitrala incheiata de catre acestea sub forma clauzei compromisorii sau a compromisului, ceea ce da hotararii arbitrale caracter conventional, sub aspectul efectelor, hotararea arbitrala are caracter jurisdictional.
      Acest aspect rezulta din prevederile art. 363 alin.3 C.pr.civ. conform carora "hotararea arbitrala comunicata partilor are efectele unei hotarari judecatoresti definitive".
      Avand efectele unei hotarari judecatoresti definitive, aceasta se bucura, potrivit art. 1200 C.civ. si art. 166 C.pr.civ., si de puterea de lucru judecat, care semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data, iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare.
      Avand atributul jurisdictionalitatii, hotararea arbitrala nu poate fi desfiintata decat in cazurile si conditiile expres prevazute de lege, respectiv in conformitate cu dispozitiile art. 364 si urm. C.pr.civ., si nu printr-o hotarare judecatoreasca pronuntata in afara procedurii legale prevazute de aceste texte de lege, deoarece astfel s-ar incalca chiar autoritatea de lucru judecat a hotararii arbitrale.
      Sub acest aspect nu este intemeiata sustinerea  recurentelor in sensul ca sentintele arbitrale pot forma obiectul unei actiuni in anulare specifica actelor juridice.
      In consecinta, se apreciaza ca in mod corect prima instanta a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii  si a respins actiunea ca inadmisibila pentru motivul ca sentintele arbitrale nu pot fi desfiintate decat in cadrul cailor speciale de atac prevazute de art. art. 364 si urm. C.pr.civ. si  nu in cadrul procedurii de drept comun a anularii sau constatarii nulitatii actelor juridice civile.
      Fata de cele aratate, se constata ca apelul nu este fondat, motiv pentru care, in baza art. 296 C.pr.civ., va fi astfel respins.)