Suspendarea judecatii procedurii de lichidare pe calea ordonantei presedintiale

Suspendarea judecatii  procedurii de lichidare pe calea ordonantei presedintiale
     
    art. 244 alin.1 pct.2 C.pr.civ.
    
    Dovada ca s-a inceput efectiv urmarirea penala este o conditie prealabila ce ar trebui indeplinita pentru ca judecatorul sa procedeze la analizarea situatiei si sa aprecieze daca se impune sau nu suspendarea pe temeiul invocat.
    Suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea dosarului inaintat la Curtea Europeana a Drepturilor Omului este contrara atat dispozitiilor de drept procesual civil intern, cat si principiului subsidiaritatii garantat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
    
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a Comerciala, decizia nr. 54 R/15.01.2007)
   
    Prin sentinta comerciala nr.3000/15.11.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.38559/3/2006, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a BIR, prin reprezentantul actionarilor Pana Ion, exceptie ridicata de parata SC RVA MOORE STEPHENS SA si s-a respins, ca neintemeiata, cererea de ordonanta presedentiala formulata de BANCA INTERNATIONALA A RELIGIILOR, prin reprezentantul actionarilor, in contradictoriu cu paratii BANCA NATIONALA A ROMANIEI si SC RVA MOORE STEPHENS SA, cerere prin care s-a solicitat suspendarea judecarii cauzei si a procedurii de lichidare a BIR, instituirea masurilor asiguratorii prin sigilarea sediilor BIR, al sistemului informatic al BIR si a tuturor documentelor bancii, precum si efectuarea unui inventar al patrimoniului si a unei expertise de specialitate de catre experti autorizati, cu participarea administratorilor, cenzorilor, reprezentantului creditorilor si actionarilor BIR.
    Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut ca, din momentul intrarii in faliment si pana la momentul inchiderii procedurii societatea supusa procedurii insolventei, isi pastreaza capactatea civila, care este restransa la operatiunile lichidarii, prin reprezentantul actionarilor, aceasta exercitandu-si dreptul de a asista la unele acte procedurale, de a contesta sau de a obiectiona actele si masurile procedurale, conform legii. In consecinta, in raport de hotararea AGA din 22.08.2000 prin care au fost desemnati reprezentantii actionarilor BIR in persoana Popescu Mihail si Pana Ion, in cadrul procedurii de faliment, cu drept de a contesta in conditiile legii masurilor luate de lichidatorul judiciar sau de a exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, judecatorul sindic a apreciat ca Pana Ion are calitatea de reprezentant al actionarilor BIR si implicit calitate procesuala active in cauza dedusa judecatii.
    Pe fondul cauzei instanta a retinut ca masura suspendarii in temeiul art. 244 alin.2 C.pr.civ. nu este obligatorie, judecatorul avand a aprecia asupra oportunitatii luarii unei asemenea masuri. Mai mult, in cauza nu s-a facut dovada inceperii urmaririi penale, dosarul nr.194/P/2000 fiind trimis la DNA in vederea inceperii urmaririi penale. S-a apreciat si ca inceperea urmaririi penale pentru infractiunile ce au facut obiectul cercetarii penale nu ar avea o inraurire hotaratoare asupra unei hotarari ce ar urma sa fie data in cauza, ba mai mult masura suspendarii ar incalca principiul celeritatii ce guverneaza procedura de faliment, consacrat in art.5 alin.2 din Legea nr.85/2006.
    De asemenea, s-a aratat ca existenta pe rolul CEDO  a cererii actionarilor BIR privind incalcarea propriilor drepturi cu caracter civil nu este de natura sa impuna suspendarea procedurii de faliment a BIR, Curtea Europeana fiind chemata sa aprecieze asupra respectarii cerintelor impuse de art.6 Din Conventia Europeana  a Drepturilor Omului si  art.1 din Protocolul Aditional nr.1 la Conventie.
    Asupra cererilor accesorii instanta a apreciat ca nu pot fi formulate si administrate pe calea unei ordonante presedentiale si  in subsidiar ca nu se impune luarea unor asemenea masuri conservatorii, cat timp procedura de lichidare isi urmeaza cursul pentru acoperirea creantelor si recuperarea debitelor.
    Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Banca Internationala a Religiilor prin reprezentantul actionarilor, Ion Pana, in temeiul disp.3041 C.pr.civ., 244 alin.1 pct.2 C.pr.civ. si art.280 C.pr.civ., solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate si suspendarea executarii sentintei nr.4461/10.07.2000.
    In motivare a criticat sentinta atacata pentru netemeinicie si nelegalitate, deoarece instanta nu a avut in vedere aplicarea art.244 alin.1 pct.2 C.pr.civ. Astfel, in baza deciziei nr.5515/26.09.2006 a sectiei penale a ICCJ s-a dispus inceperea urmaririi penale impotriva unui numar de 17 persoane printre care 2 fosti viceguvernatori BNR, trei magistrati care au dat solutii in dosarul 5615/2000 privind procedura de faliment a BIR, administratorii si alti lucratori ai firmei de lichidare. In consecinta, apreciaza ca masurile solicitate prin cererea sa sunt absolute necesare si se impun de urgenta pentru a evita continuarea distrugerii patrimoniului si fondurilor BIR de catre lichidator.
    S-a aratat ca in aplicarea disp. art.244 alin.1 pct.2 C.pr.civ. instanta poate suspenda judecata (procedura) pentru evitarea procedurii de noi pagube. In plus, se sustine ca prin comunicarea din 3.07.2006, Camera a III-a CEDO a comunicat ca in baza prevederilor art.54 alin.2 lit.b si art.34 alin.2 din Regulamentul Curtii s-a stabilit admisibilitatea cerererii actionarilor romani (dosar nr.3240/2000).
    Recursul a fost respins, ca nefondat, in temeiul disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., pentru urmatoarele considerente:
    1. Potrivit disp. art. 244 alin.1 pct.2 C.pr.civ., suspendarea cauzei este lasata la aprecierea instantei, care este suverana in a stabili daca infractiunea pentru care s-a inceput urmarirea penala ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa se dea. De altfel, asa cum a retinut si instanta de fond, dosarul abia a fost trimis pentru a se incepe urmarirea penala, dovada ca s-a inceput efectiv acea urmarire penala nefiind prezentata in instanta, ca o conditie prealabila ce ar trebui indeplinita pentru ca judecatorul sa procedeze la analizarea situatiei si sa aprecieze daca se impune sau nu suspendarea pe temeiul invocat.
     2. Procedura falimentului, ca procedura speciala, concursuala si egalitarista are tocmai ca finalitate si recuprearea tuturor creantelor in vederea indestularii creditorilor si evitarea acumularii de noi datorii si, pe cale de consecinta, cauzarii unor prejudicii mult mai mari, acesta fiind si unul din scopurile  declarate ale cererii de suspendare cu care a fost investit judecatorul sindic. Nu in ultimul rand, procedura falimentului este guvernata de principiul celeritatii, o eventuala suspendare fiind in totala contradictie cu acesta, cu atat mai mult cu cat hotararea penala nu ar avea o inraurire directa asupra dosarului in care s-a deschis procedura prevazuta de Legea nr.64/1995 rep.
    3. Suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea dosarului inaintat la Curtea Europeana a Drepturilor Omului este contrara atat dispozitiilor de drept procesual civil intern, cat si principiului subsidiaritatii garantat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
       Un asemenea caz de suspendare nu se regaseste printre cazurile de suspendare prevazute expres si limitativ de art. 244 C.pr.civ., neputandu-se interpreta ca de existenta plangerii la CEDO si a modului de solutionare a acesteia depinde solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei nationale, art.244 alin.1 pct. 1 C.pr.civ. avand in vedere situatia in care dezlegarea unei pricini aflate pe rolul instantei nationale atarna in tot sau in parte de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati, dosar ce se afla tot pe rolul instantelor nationale.
    De altfel, in jurisprudenta Curtii Europene s-a aratat ca prin Conventie s-a incredintat in primul rand fiecaruia dintre statele contractante grija de a asigura punerea in valoare a drepturilor si libertatilor pe care ea le reglementeaza, fiind fundamental pentru mecanismul de protectie stabilit de Conventie ca sistemele nationale insele sa permita repararea incalcarilor comise, Curtii revenindu-I rolul de a exercita un control care sa respecte principiul subsidiaritatii ( cauza Handyside v. Regatul Unit, X si altii v. Regatul Unit). Asadar, inainte de aplicarea unei sanctiuni supranationale, statul in cauza trebuie sa aiba posibilitatea sa remedieze situatia litigioasa in cadrul sistemului sau intern. Or, in cazul in care instanta nationala dispune suspendarea judecarii cauzei pe motiv ca  partea a sesizat Curtea Europeana nu mai exista nici o posibilitate ca eventuale incalcari sa fie remediate.