Cheltuieli de judecata. Onorariu de avocat. Micsorare. Criterii de apreciere. Inexistenta unui conflict intre art. 274 alin. 3 Cod procedura civila si Legea nr. 51/1995 modificata

      
      1. Cheltuieli de judecata. Onorariu de avocat. Micsorare. Criterii de apreciere. Inexistenta unui conflict intre art. 274 alin. 3 Cod procedura civila si Legea nr. 51/1995 modificata
      
      
      (Decizia civila nr. 17/R din 18.01.2007 - Sectia a IX - a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)
       

Prin sentinta civila nr. 1390/10.02.2006 pronuntata in dosar nr. 13929/301/2004 (nr. vechi 14288/2004), Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins ca neintemeiate exceptiile lipsei calitatii procesuale privind pe reclamanta S.C. E.C. S.A., totodata pe paratele S.C. P. si S.C. B.G. ROMANIA S.A.
In acelasi timp, a admis in parte cererea formulata de reclamanta in contradictoriu cu cele doua parate si a dispus obligarea paratei S.C. P. sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie terenul situat in Bucuresti, sector 3, astfel cum acesta este identificat in raportul de expertiza - planul de situatie anexa 2, prin punctele de frangere 44, 47, 48, 46, 26 si 27, cu cheltuieli de judecata in sarcina paratei.
Judecatoria a dispus granituirea intre terenul proprietatea reclamantei si terenul proprietatea paratei S.C. P. prin trasarea liniei de hotar prin punctele 47 si 48, astfel cum acestea sunt identificate in anexa 2 din raportul de expertiza.
Prin aceeasi sentinta s-a respins ca neintemeiata cererea reclamantei formulata in contradictoriu cu parata SC B.G. ROMANIA SA.
In considerentele sentintei, s-a retinut ca legitimarea procesuala a paratei S.C. P. este justificata de faptul ca terenul proprietatea acesteia este invecinat cu cel al reclamantei, context in care se solicita stabilirea liniei de hotar intre cele doua proprietati.
Pentru titularii celor doua fonduri, granituirea este o obligatie reala de a face, iar pe de alta parte, pentru reclamant este chiar un atribut al dreptului de proprietate. In plus, problema dovedirii incalcarii dreptului de proprietate de catre parata este una de temeinicie a cererii si nu privitoare la calitatea procesuala pasiva, motiv pentru care instanta de fond a respins exceptia referitoare la legitimarea procesuala si constatand ca, in fapt, aceasta parata ocupa o parte din terenul proprietatea reclamantei, dupa cum rezulta din raportul de expertiza intocmit in cauza, a admis cererea in contradictoriu cu S.C. P. in temeiul art. 584 Cod civil si art. 480 Cod civil, in cadrul actiunii in revendicare procedandu-se la compararea titlurilor celor doua parti, constatandu-se ca titlul reclamantei reprezentat de contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1957/12.03.1998 de BNP A.S.C., este anterior titlului paratei reprezentat de contractul autentificat sub nr. 1339/02.08.2002.
Apelul declarat de parata SC P. S.A. impotriva sentintei mentionate a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1612/13.10.2006 pronuntata in dosar nr. 13929/301/2004 de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, dispunandu-se obligarea apelantei la plata catre intimata - reclamanta SC E.C. SRL a sumei de 10.000 RON reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu de avocat), redus conform dispozitiilor art. 274 alin. 3 Cod procedura civila.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a apreciat ca situatia de fapt si incidenta in speta a prevederile art. 584 Cod civil si art. 480 Cod civil au fost corect stabilite, inlaturandu-se sustinerile apelantei relative la nevalabilitatea titlului de proprietate al reclamantei, in absenta unor probe in acest sens.
S-a apreciat ca in cursul judecatii in prima instanta s-a indeplinit de catre reclamanta obligatia privind plata taxei judiciare de timbru corespunzatoare capatului de cerere privind actiunea in revendicare, contrar sustinerilor apelantei.
Tribunalul a inlaturat criticile din motivarea caii de atac referitoare la gresita solutionare a obiectiunilor formulate de catre apelata - parata, intrucat cererea ce continea aceste sustineri a fost analizata de catre prima instanta in sedinta publica din data de 11.01.2006, fiind justificat respinsa cererea privind efectuarea unei contraexpertize. Astfel, s-a apreciat corect ca, in temeiul prevederilor art. 108 Cod procedura civila, partile au fost legal citate la efectuarea expertizei, ca apelanta - parata s-a prezentat la efectuarea masuratorilor, precum si ca aspectele suplimentare invocate reprezinta chestiuni care vizeaza strict fondul cauzei.
In privinta cheltuielilor de judecata solicitate de intimata - reclamanta tribunalul a apreciat ca se impune reducerea sumei pretinse cu acest titlu de 55.000 RON reprezentand onorariu avocatial la suma de 10.000 RON, in raport de art. 274 alin. 3 Cod procedura civila, considerandu-se ca aceasta suma este suficienta in raport cu valoarea pricinii, respectiv munca indeplinita de avocat.
Impotriva deciziei mentionate a declarat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Prin motivele de recurs s-a sustinut ca instanta de apel a procedat in mod gresit reducand onorariul avocatului in temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedura civila, avandu-se in vedere valoarea terenului in legatura cu care exista prezentul litigiu, complexitatea cauzei, durata dosarului pe rolul instantelor judecatoresti, atitudinea paratei, precum si prejudiciile suportate de catre reclamanta ca urmare a ocuparii abuzive a terenului proprietatea acesteia.
Instanta de apel nu a pus in discutie aspectul dovedirii sau justificarii onorariului de avocat si, pronuntand o astfel de hotarare, a ignorat o serie de argumente care pledeaza in favoarea recurentei - reclamante, ce justifica onorariul achitat si care conduce la necesitatea obligarii paratei SC P. SA la plata integrala a acestuia.
      Astfel, este vorba despre o suprafata de teren de 243,06 mp situata intr-o zona al carei pret de piata creste in mod constant, ajungand in prezent la valori considerabile or, raportat la cresterea preturilor pe piata imobiliara, onorariul perceput reprezinta un procent foarte mic din valoarea suprafetei revendicate; aceasta suprafata de teren nu a putut fi folosita de catre reclamanta timp de 4 ani, fapt ce a adus prejudicii considerabile acesteia; s-a incercat de nenumarate ori o intelegere amiabila cu parata, tentative ignorate cu rea-credinta; prezentul dosar se afla pe rolul instantelor de judecata de mai bine de doi ani, timp in care s-au acordat nenumarate termene; parata a tergiversat judecarea cauzei atat in cadrul judecatii in prima instanta, cat si in apel, prin solicitarea efectuarii unei expertize tehnice, cu toate ca anticipa rezultatul acesteia, declarand, de asemenea, cu rea-credinta, apel in cauza, desi nici macar nu a inteles sa se prezinte la judecarea apelului pentru a-l sustine in fata instantei.
Cu privire la aplicabilitatea prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedura civila in speta, anterior actualei reglementari a Legii nr.51/1995, sensul normei de procedura era, intr-adevar, acela ca instanta de judecata putea cenzura efectiv onorariul perceput de avocat de la clientul sau; astfel, instanta putea aprecia daca onorariul perceput este prea mare sau prea mic, in raport cu valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat si putea impune micsorarea sau majorarea onorariului, intervenind in relatia contractuala dintre avocat si clientul sau.
Actuala reglementare a Legii nr. 51/1995 instituie principiul potrivit caruia onorariul avocatial se stabileste pe baza de negociere intre partile raportului juridic de asistenta legala, astfel incat instanta de judecata nu mai este indreptatita sa reduca onorariul convenit de avocat cu clientul sau, in caz contrar contravenindu-se prevederilor art. 30 din Legea nr. 51/1995, intrucat acel contract nu poate fi controlat direct sau indirect de vreun organ al statului.
In aceste conditii, art. 274 alin. 3 Cod procedura civila a fost abrogat implicit prin noua reglementare a Legii nr. 51/1995, fiind injust ca partea care are castig de cauza, mai ales in cazul unui abuz procesual cum s-a dovedit a fi cel de fata, sa fie prejudiciata prin imposibilitatea de a-si recupera cheltuielile de judecata efectuate, in caz contrar, ajungandu-se la cenzurarea a insusi onorariului avocatial, adica la acelasi efect cu acela anterior actualei reglementari a Legii nr. 51/1995.
Recurenta - reclamanta a mai sustinut ca art. 274 alin. 3 Cod procedura civila face referire la corelarea dintre cuantumul onorariului si munca depusa de avocat sau valoarea pricinii, deci nu ar trebui sa afecteze drepturile partii care castiga intr-o anumita cauza, prejudiciind-o prin imposibilitatea recuperarii sumelor achitate.
      Mai mult, cheltuielile efectuate de o societate comerciala cu titlu de onorariu de avocat sunt inscrise in contabilitate si se impune recuperarea acestora in cazul solutionarii litigiului in mod favorabil pentru societatea respectiva.
      Examinand decizia atacata prin prisma criticilor formulate in motivarea caii de atac si actelor dosarului, Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat.
      Respingand apelul declarat de parata SC P. SA impotriva hotararii primei instante pronuntate in cauza, tribunalul a constatat ca apelanta "a cazut in pretentii", in termenii art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, situatie in care datoreaza cheltuielile de judecata solicitate de partea adversa.
      Nu se poate imputa instantei de apel faptul ca nu a pus in discutia recurentei - reclamante imprejurarea reducerii cheltuielilor de judecata, intrucat modul de solutionare a cererii cu acest obiect intemeiate pe dispozitiile art. 274 depindea de solutia data apelului; abia la acel moment se putea stabili persoana care "a cazut in pretentii", cu consecinta nasterii, pentru partea careia solutia ii este favorabila, a dreptului de a primi cheltuielile de judecata efectuate in proces.
      Mai mult, abia la acel moment urmau a se evalua pretentiile cu acest titlu, astfel incat punerea in discutia partii potential indreptatite la cheltuieli de judecata echivala cu o antepronuntare asupra unei cereri formulate in cursul procesului, ceea ce nu poate fi acceptat.
      Facand aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedura civila, tribunalul, contrar sustinerilor recurentei - reclamante, nu a redus in mod efectiv insusi onorariul convenit de intimata cu aparatorul ales si dovedit prin inscrisurile aflate la dosar, ci cheltuielile de judecata stabilite in sarcina partii al carei apel a fost respins.
      Instanta de judecata nu are abilitatea de a interveni in contractul de asistenta juridica prin cenzurarea onorariului convenit, dupa cum sustine in mod corect recurenta, intrucat s-ar contraveni nu numai prevederilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat (art. 30) si Statutului profesiei de avocat (art. 94 alin. 2 si 3), ci insusi principiului libertatii de vointa a partilor contractante.
      Dealtfel, instanta nici nu a intentionat sa procedeze in acest fel, ci a interpretat norma inscrisa in Codul de procedura civila in sensul de a produce efecte juridice si de a nu contraveni principiilor ce guverneaza actele juridice civile, procedand la reducerea cheltuielilor de judecata.
      Atare interpretare este corecta, caz in care modificarea reglementarii din Legea nr. 51/1995 este fara efect asupra modului de aplicare a normei de procedura, urmand a fi inlaturate sustinerile recurentei in sensul abrogarii tacite a dispozitiilor art. 274 alin. 3 Cod procedura civila. Aceasta, cu atat mai mult cu cat din continutul art. 30, la care face referire recurenta, rezulta intentia legiuitorului de a reglementa, prin modificarea legii, modul de incasare efectiva de la client a sumelor convenite drept contravaloare a serviciului prestat de avocat, aspect ce intereseaza exclusiv desocotirea partilor din contractul de asistenta juridica.
      Ca atare, nu se pune problema inlaturarii normei de procedura ca fiind necorespunzatoare unei legi pretins noi din perspectiva unui conflict de legi in timp, ci a interpretarii acesteia in contextul actului normativ ce reglementeaza o anumita materie si al principiilor generale de drept substantial.
      In aceste conditii, instanta de judecata isi conserva intacta abilitatea de a cenzura cuantumul cheltuielilor de judecata stabilite in sarcina partii ce a pierdut procesul pe baza criteriilor descrise de legiuitor, fara ca prin aceasta sa intervina in raportul juridic decurgand din contractul de asistenta legala si fara ca un asemenea efect sa se produca, fie si indirect, astfel cum sustine recurenta, cata vreme instanta de judecata trebuie sa vegheze la mentinerea echilibrului procesual si la asigurarea garantiilor pentru parti a desfasurarii unui proces echitabil.
      Contrar sustinerilor recurentei, stabilirea cheltuielilor de judecata, inclusiv a celor reprezentate de onorariul de avocat, in sarcina partii care a cazut in pretentii, nu are caracterul unei sanctionari a abuzului procesual, de natura celor descrise de art. 1081, 1082 si 1083 Cod procedura civila ori deduse din prevederile art. 723 Cod procedura civila, intrucat in situatiile de exercitiu abuziv al dreptului, partea vatamata este indreptatita la despagubiri ori este posibila aplicarea unei amenzi judiciare.
      Nu se asimila eventuala despagubire la care partea vatamata este indreptatita cu plata cheltuielilor de judecata ce i se cuvin si nici nu este posibila integrarea sumei de bani pretinse cu titlu de despagubire in cuantumul onorariului de avocat care genereaza obligatia de plata a cheltuielilor de judecata.
      Din aceasta perspectiva, sunt nerelevante argumente de genul celor mentionate in motivele de recurs, precum imposibilitatea folosirii de catre recurenta - reclamanta a suprafetei de teren in litigiu timp de 4 ani si eventualul prejudiciu astfel creat acesteia, ignorarea de catre parata a nenumaratelor tentative de intelegere amiabila cu parata, durata prezentului proces, atitudinea procesuala a paratei in ambele faze procesuale.
      Pentru imprejurari de natura celor sus - enumerate, partea pretins vatamata este indreptatita la repararea prejudiciului ori la sanctionarea atitudinii procesuale abuzive, insa nu prin intermediul cheltuielilor de judecata, ci prin caile si mijloacele procesuale specifice, aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 realizandu-se pe baza criteriilor explicit si limitativ prevazute de lege, respectiv valoarea pricinii si munca prestata de avocat, ce nu au legatura cu imprejurarile invocate de recurenta.
      Considerentele anterior expuse intereseaza aplicarea normei de procedura de catre instanta de apel, perspectiva din care nu se poate aprecia modul concret in care tribunalul a inteles sa valorifice criteriile legale de reducere a cheltuielilor de judecata, intrucat o asemenea evaluare ar echivala cu analiza temeiniciei deciziei si ar excede atributiilor instantei de recurs, limitate la evaluarea legalitatii hotararii in raport de cazurile prevazute de art. 304 Cod procedura civila.
      Ca atare, nu vor fi analizate celelalte argumente ce tind la demonstrarea netemeiniciei hotararii, legate de valoarea obiectului pricinii, precizandu-se doar ca determinarea cuantumului cheltuielilor de judecata se face pentru fiecare faza procesuala in parte, instanta de apel limitandu-se a evalua cheltuielile datorate de parata in etapa apelului, in conditiile in care reclamantei i-au fost deja acordate cheltuielile ocazionate de judecata in prima instanta.
      Aprecierea ca in raport cu valoarea obiectului litigiului ori cu munca prestata de avocat - apreciere ce nu poate fi cenzurata de aceasta instanta de control judiciar pentru motivele aratate - , se impune reducerea cheltuielilor de judecata, se bazeaza pe faptul ca nu ar fi echitabil ca partea ce a pierdut procesul si care este deja sanctionata prin respingerea apelului sa suporte un cuantum excesiv al cheltuielilor cauzat de un onorariu de avocat stabilit pe baze contractuale, consecinta fireasca a unei asemenea constatari fiind aceea a suportarii de catre partea care a acceptat stabilirea unui anumit cuantum al onorariului de avocat a diferentei neimputate asupra partii cazute in pretentii.
      Fata de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, in aplicarea art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

6