Procedura insolventei. Angajarea raspunderii administratorului pentru fapta prevazuta de art. 137 lit. d) din Legea nr.64/1995, in prezent art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006. Conditiile si natura raspunderii.
(Decizie nr. 148 din data de 30.01.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) Procedura insolventei. Angajarea raspunderii administratorului pentru fapta prevazuta de art. 137 lit. d) din Legea nr.64/1995, in prezent art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006. Conditiile si natura raspunderii. Nedepunerea actelor contabile mentionate de recurenta sau a celor indicate de art. 33 din legea speciala nu echivaleaza cu sensul dat de legiuitor expresiei " nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea".
Pentru a se atrage raspunderea administratorului este necesar ca netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, ceea ce inseamna lipsa inregistrarilor, a intocmirii actelor contabile, sa fi avut drept consecinta ajungerea debitoarei in starea de insolventa.
Invocarea prevederilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 nu atrage in mod automat raspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina acestuia, numai pentru nedepunerea evidentelor contabile ori pentru netinerea contabilitatii, prevazand posibilitatea atragerii raspunderii, numai dupa ce s-au produs dovezi in acest sens, conform art. 1169 C.civ.
Raspunderea administratorului societatii nu este de natura contractuala intemeiata pe mandat, cum eronat sustine recurenta, care ar fi aplicabila doar in raport cu societatea insasi, al carui mandatar este administratorul.
Raspunderea sa este de natura delictuala si pentru a fi antrenata trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C. civ., respectiv, fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR. 148 R/ 30.01.2007.)
Prin sentinta comerciala nr.1732/8.08.2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala, a respins cererea reclamantei SC CN A.I.H. C. BUCURESTI in contradictoriu cu paratii J.M.M. G. si G. A. C. ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
A respins, ca nefondate, cererile reclamantilor creditori SC CN A. I.H.C. si A.F.P. SECTOR 4, in contradictoriu cu parata F.M..
In baza art.131 din Legea nr.85/2006 a inchis procedura insolventei impotriva debitorului SC S.F.I.T. ROMANIA SA, in contradictoriu cu creditorii SC CN A.I. H.C. BUCURESTI, A. F. P. SECTOR 4 si I.T.M.. A radiat societatea debitoare din Registrul Comertului Bucuresti.
In baza art.135 din lege sentinta de inchidere a procedurii a fost notificata D.G.F.P. Bucuresti si 0ficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti pentru efectuarea mentiunii.
A dispus plata catre lichidatorul judiciar SC V.SI ASOCIATII SRL a sumei de 1.622,85 lei, reprezentand remuneratie/cheltuieli de procedura, din fondul prevazut de art.4 alin.4 din lege.
Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamantul creditor SC CN A.I.H. C. BUCURESTI nu a facut dovada ca paratii J.M. M. G. si G.A. C. au facut parte din organele de conducere ale debitoarei, in sensul dispozitiilor art.138 din lege, acestia fiind doar asociati.
Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezulta ca sunt raspunzatori civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si orice alta persoana "care a cauzat" starea de insolventa prin una din faptele enumerate.
In cazul tuturor debitorilor care ajung sa fie supusi procedurii insolventei se ajunge, in urma activitatii desfasurate, la incetarea de plati, dar angajarea raspunderii nu opereaza automat, ci numai in situatiile in care prelungirea acestei stari era in mod evident lipsita de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusa in interesul personal al organelor de conducere, ceea ce nu s-a dovedit in speta. Sustinerea reclamantului SC CN A.I.H.C. BUCURESTI ca fapta prevazuta la lit.c) a art.138 din lege este evidenta, intrucat deschiderea procedurii s-a realizat la cererea sa, iar ulterior s-a constatat ca societatea nu functiona efectiv, nu a fost retinuta, pentru ca, prin incheierea nr.30959/01.07.2005, judecatorul delegat la 0ficiul Registrului Comertului Bucuresti a constatat dizolvarea de drept a debitoarei conform art.30 din Legea nr.359/2004. Astfel, la data introducerii cererii, 21.10.2005, debitoarea nu mai avea cum sa functioneze efectiv, fiind dizolvata.
Reclamantul creditor a facut doar afirmatii generice referitoare atat continuarea activitatii in interes personal, cat si la efectuarea de acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, fara a indica, in concret, elementele care sa duca la concluzia indeplinirii conditiilor prevazute la art.138 lit.b) si c) din lege.
Oricum, in ceea ce priveste obligatiile paratului de a tine registrele cerute de lege, conditia impusa de legiuitor este ca neindeplinirea acesteia, adica netinerea unei contabilitati in conformitate cu legea, sa fi contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Asadar, simplul fapt ca paratul nu a tinut contabilitatea potrivit legii romane nu este de natura sa duca la angajarea raspunderii sale, in lipsa dovedirii raportului de cauzalitate intre aceasta fapta si ajungerea societatii in stare de insolventa. Or, in speta, reclamantii nu au facut dovada acestui raport de cauzalitate.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs creditoarea AFP SECTOR 4, solicitand modificarea in parte a hotararii, in sensul admiterii cererii formulate in baza art.137 lit.d din Legea nr.64/1995 si obligarea paratei F.M. la plata pasivului societatii.
Recurenta a invocat urmatoarele critici intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Societatea debitoare nu a depus bilanturile contabile incepand cu anul 1999, nefiind depuse nici actele prevazute de art. 33 din lege.
Potrivit art.11 din Legea nr.31/1990. raspunderea pentru reorganizarea si conducerea contabilitatii la persoanele juridice revine administratorului.
Avand in vedere ca potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligatiile si raspunderile administratorului sunt legate de dispozitiile referitoare la mandat, tribunalul trebuia sa aiba in vedere art.1540 Cod civil, potrivit carora mandatul este raspunzator nu numai pentru dol, dar si de culpa comisa in exercitarea mandatului.
Administratorul, avand de indeplinit un contract tacit de mandat in temeiul art.72 - Legea nr.31/1990, republicata si art.1532 - 1533 Cod civil, are si o raspundere contractuala fata de tertii pagubiti de societatea ce o reprezenta.
Potrivit principiilor dreptului civil, pentru a solicita raspunderea civila a unei persoane este necesar a se dovedi raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei si prejudiciul cauzat.
In cadrul raspunderii contractuale, culpa paratului este prezumata conform art.1082 Cod civil rap. la art.137 din Legea nr.64/1995.
Potrivit principiilor generale de raspundere, fapta ilicita nu trebuie neaparat sa constea intr-o actiune, dar si omisiunea, inactiunea ilicita, neindeplinirea unei activitati, ori neluarea unei masuri, atunci cand aceasta activitate sau aceasta masura trebuia sa fie intreprinsa de catre anumite persoane.
Faptele enumerate de art.137 din Legea nr.64/1995 republicata atrag raspunderea civila delictuala speciala a conducatorilor societatii pentru plata pasivului acesteia doar daca au contribuit la stare de insolventa a societatii si este o stare de fapt care se asociaza actiunii sau omisiunii delictuale a conducatorilor ei pentru a fundamenta raspunderea lor pentru pasivul societatii.
Pentru aplicarea dispozitiilor art.137, nu este necesara ca investirea in functie de conducere sa fi fost efectuata cu respectarea tuturor formelor prescrise de lege, daca in fapt s-au executat atributiile acestei functii.
Sumele care constituie prejudiciul cauzat Statului Roman sunt sume aferente desfasurarii activitatilor comerciale, sume care trebuiau sa fie platite de catre societate din incasari. Neplata lor a fost cauzata de dezinteresul total aratat de catre asociati in indeplinirea obligatiilor legale si contractuale (varsarea la bugetul de stat a unor sume de natura impozitului pe profit este obligatie legala).
Urmare a activitatii desfasurate de administratorul societatii, societatea a intrat in incetare de plati, si pe cale de consecinta in faliment, institutia fiind prejudiciata prin neplata impozitelor si taxelor, dobanzilor si penalitatilor aferente acestora.
Intimatii, legal citati, nu s-au prezentat in instanta.
Din actele si lucrarile dosarului, Curtea constata recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori si de orice alta persoana - care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, prin una dintre urmatoarele fapte:
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
Nedepunerea actelor contabile mentionate de recurenta sau a celor indicate de art. 33 din legea speciala nu echivaleaza cu sensul dat de legiuitor expresiei " nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea".
Pentru a se atrage raspunderea administratorului este necesar ca netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, ceea ce inseamna lipsa inregistrarilor, a intocmirii actelor contabile, sa fi avut drept consecinta ajungerea debitoarei in starea de insolventa.
Invocarea prevederilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 nu atrage in mod automat raspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina acestuia, numai pentru nedepunerea evidentelor contabile ori pentru netinerea contabilitatii, prevazand posibilitatea atragerii raspunderii, numai dupa ce s-au produs dovezi in acest sens, conform art. 1169 C.civ.
Raspunderea administratorului societatii nu este de natura contractuala intemeiata pe mandat, cum eronat sustine recurenta, care ar fi aplicabila doar in raport cu societatea insasi, al carui mandatar este administratorul.
Raspunderea sa este de natura delictuala si pentru a fi antrenata trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C. civ., respectiv, fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa.
Legea nu prezuma nici unul din elementele raspunderii persoanelor care pot sta in judecata conform art. 137 din Legea nr. 64/1995, iar partile trebuie sa faca dovada celor afirmate conform art. 1169 C.civ.
In consecinta, pentru motivele retinute, inlaturand criticile recurentei, Curtea va constata recursul Administratiei Financiare Sector 5 nefondat si il va respinge conform art. 312 alin. 1 C.pr.civ raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. pr.civ., in ale carui dispozitii se incadreaza criticile recurentei.
Pentru a se atrage raspunderea administratorului este necesar ca netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, ceea ce inseamna lipsa inregistrarilor, a intocmirii actelor contabile, sa fi avut drept consecinta ajungerea debitoarei in starea de insolventa.
Invocarea prevederilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 nu atrage in mod automat raspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina acestuia, numai pentru nedepunerea evidentelor contabile ori pentru netinerea contabilitatii, prevazand posibilitatea atragerii raspunderii, numai dupa ce s-au produs dovezi in acest sens, conform art. 1169 C.civ.
Raspunderea administratorului societatii nu este de natura contractuala intemeiata pe mandat, cum eronat sustine recurenta, care ar fi aplicabila doar in raport cu societatea insasi, al carui mandatar este administratorul.
Raspunderea sa este de natura delictuala si pentru a fi antrenata trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C. civ., respectiv, fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR. 148 R/ 30.01.2007.)
Prin sentinta comerciala nr.1732/8.08.2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala, a respins cererea reclamantei SC CN A.I.H. C. BUCURESTI in contradictoriu cu paratii J.M.M. G. si G. A. C. ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
A respins, ca nefondate, cererile reclamantilor creditori SC CN A. I.H.C. si A.F.P. SECTOR 4, in contradictoriu cu parata F.M..
In baza art.131 din Legea nr.85/2006 a inchis procedura insolventei impotriva debitorului SC S.F.I.T. ROMANIA SA, in contradictoriu cu creditorii SC CN A.I. H.C. BUCURESTI, A. F. P. SECTOR 4 si I.T.M.. A radiat societatea debitoare din Registrul Comertului Bucuresti.
In baza art.135 din lege sentinta de inchidere a procedurii a fost notificata D.G.F.P. Bucuresti si 0ficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti pentru efectuarea mentiunii.
A dispus plata catre lichidatorul judiciar SC V.SI ASOCIATII SRL a sumei de 1.622,85 lei, reprezentand remuneratie/cheltuieli de procedura, din fondul prevazut de art.4 alin.4 din lege.
Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamantul creditor SC CN A.I.H. C. BUCURESTI nu a facut dovada ca paratii J.M. M. G. si G.A. C. au facut parte din organele de conducere ale debitoarei, in sensul dispozitiilor art.138 din lege, acestia fiind doar asociati.
Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezulta ca sunt raspunzatori civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si orice alta persoana "care a cauzat" starea de insolventa prin una din faptele enumerate.
In cazul tuturor debitorilor care ajung sa fie supusi procedurii insolventei se ajunge, in urma activitatii desfasurate, la incetarea de plati, dar angajarea raspunderii nu opereaza automat, ci numai in situatiile in care prelungirea acestei stari era in mod evident lipsita de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusa in interesul personal al organelor de conducere, ceea ce nu s-a dovedit in speta. Sustinerea reclamantului SC CN A.I.H.C. BUCURESTI ca fapta prevazuta la lit.c) a art.138 din lege este evidenta, intrucat deschiderea procedurii s-a realizat la cererea sa, iar ulterior s-a constatat ca societatea nu functiona efectiv, nu a fost retinuta, pentru ca, prin incheierea nr.30959/01.07.2005, judecatorul delegat la 0ficiul Registrului Comertului Bucuresti a constatat dizolvarea de drept a debitoarei conform art.30 din Legea nr.359/2004. Astfel, la data introducerii cererii, 21.10.2005, debitoarea nu mai avea cum sa functioneze efectiv, fiind dizolvata.
Reclamantul creditor a facut doar afirmatii generice referitoare atat continuarea activitatii in interes personal, cat si la efectuarea de acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, fara a indica, in concret, elementele care sa duca la concluzia indeplinirii conditiilor prevazute la art.138 lit.b) si c) din lege.
Oricum, in ceea ce priveste obligatiile paratului de a tine registrele cerute de lege, conditia impusa de legiuitor este ca neindeplinirea acesteia, adica netinerea unei contabilitati in conformitate cu legea, sa fi contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Asadar, simplul fapt ca paratul nu a tinut contabilitatea potrivit legii romane nu este de natura sa duca la angajarea raspunderii sale, in lipsa dovedirii raportului de cauzalitate intre aceasta fapta si ajungerea societatii in stare de insolventa. Or, in speta, reclamantii nu au facut dovada acestui raport de cauzalitate.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs creditoarea AFP SECTOR 4, solicitand modificarea in parte a hotararii, in sensul admiterii cererii formulate in baza art.137 lit.d din Legea nr.64/1995 si obligarea paratei F.M. la plata pasivului societatii.
Recurenta a invocat urmatoarele critici intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Societatea debitoare nu a depus bilanturile contabile incepand cu anul 1999, nefiind depuse nici actele prevazute de art. 33 din lege.
Potrivit art.11 din Legea nr.31/1990. raspunderea pentru reorganizarea si conducerea contabilitatii la persoanele juridice revine administratorului.
Avand in vedere ca potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligatiile si raspunderile administratorului sunt legate de dispozitiile referitoare la mandat, tribunalul trebuia sa aiba in vedere art.1540 Cod civil, potrivit carora mandatul este raspunzator nu numai pentru dol, dar si de culpa comisa in exercitarea mandatului.
Administratorul, avand de indeplinit un contract tacit de mandat in temeiul art.72 - Legea nr.31/1990, republicata si art.1532 - 1533 Cod civil, are si o raspundere contractuala fata de tertii pagubiti de societatea ce o reprezenta.
Potrivit principiilor dreptului civil, pentru a solicita raspunderea civila a unei persoane este necesar a se dovedi raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei si prejudiciul cauzat.
In cadrul raspunderii contractuale, culpa paratului este prezumata conform art.1082 Cod civil rap. la art.137 din Legea nr.64/1995.
Potrivit principiilor generale de raspundere, fapta ilicita nu trebuie neaparat sa constea intr-o actiune, dar si omisiunea, inactiunea ilicita, neindeplinirea unei activitati, ori neluarea unei masuri, atunci cand aceasta activitate sau aceasta masura trebuia sa fie intreprinsa de catre anumite persoane.
Faptele enumerate de art.137 din Legea nr.64/1995 republicata atrag raspunderea civila delictuala speciala a conducatorilor societatii pentru plata pasivului acesteia doar daca au contribuit la stare de insolventa a societatii si este o stare de fapt care se asociaza actiunii sau omisiunii delictuale a conducatorilor ei pentru a fundamenta raspunderea lor pentru pasivul societatii.
Pentru aplicarea dispozitiilor art.137, nu este necesara ca investirea in functie de conducere sa fi fost efectuata cu respectarea tuturor formelor prescrise de lege, daca in fapt s-au executat atributiile acestei functii.
Sumele care constituie prejudiciul cauzat Statului Roman sunt sume aferente desfasurarii activitatilor comerciale, sume care trebuiau sa fie platite de catre societate din incasari. Neplata lor a fost cauzata de dezinteresul total aratat de catre asociati in indeplinirea obligatiilor legale si contractuale (varsarea la bugetul de stat a unor sume de natura impozitului pe profit este obligatie legala).
Urmare a activitatii desfasurate de administratorul societatii, societatea a intrat in incetare de plati, si pe cale de consecinta in faliment, institutia fiind prejudiciata prin neplata impozitelor si taxelor, dobanzilor si penalitatilor aferente acestora.
Intimatii, legal citati, nu s-au prezentat in instanta.
Din actele si lucrarile dosarului, Curtea constata recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori si de orice alta persoana - care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, prin una dintre urmatoarele fapte:
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
Nedepunerea actelor contabile mentionate de recurenta sau a celor indicate de art. 33 din legea speciala nu echivaleaza cu sensul dat de legiuitor expresiei " nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea".
Pentru a se atrage raspunderea administratorului este necesar ca netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, ceea ce inseamna lipsa inregistrarilor, a intocmirii actelor contabile, sa fi avut drept consecinta ajungerea debitoarei in starea de insolventa.
Invocarea prevederilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 nu atrage in mod automat raspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina acestuia, numai pentru nedepunerea evidentelor contabile ori pentru netinerea contabilitatii, prevazand posibilitatea atragerii raspunderii, numai dupa ce s-au produs dovezi in acest sens, conform art. 1169 C.civ.
Raspunderea administratorului societatii nu este de natura contractuala intemeiata pe mandat, cum eronat sustine recurenta, care ar fi aplicabila doar in raport cu societatea insasi, al carui mandatar este administratorul.
Raspunderea sa este de natura delictuala si pentru a fi antrenata trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C. civ., respectiv, fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa.
Legea nu prezuma nici unul din elementele raspunderii persoanelor care pot sta in judecata conform art. 137 din Legea nr. 64/1995, iar partile trebuie sa faca dovada celor afirmate conform art. 1169 C.civ.
In consecinta, pentru motivele retinute, inlaturand criticile recurentei, Curtea va constata recursul Administratiei Financiare Sector 5 nefondat si il va respinge conform art. 312 alin. 1 C.pr.civ raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. pr.civ., in ale carui dispozitii se incadreaza criticile recurentei.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Faliment
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Cererea de deschidere a procedurii prev. de Legea nr. 64/1995, republicata, impotriva debitoarei dizolvate de drept conform Legii nr. 359/2004, este inadmisibila. - Sentinta civila nr. 136/F din data de 20.03.2006
FALIMENT - Sentinta comerciala nr. 1180/C/2014 din data de 27.11.2014
Deschiderea procedurii insolventei - Sentinta comerciala nr. 1085/C din data de 08.06.2010
Deschidere procedura insolventa - Sentinta comerciala nr. 861/C din data de 02.06.2009
Faliment - Sentinta comerciala nr. 861/C din data de 02.06.2009
Procedura insolventei. S.R.L. - Sentinta comerciala nr. 1276/C din data de 13.10.2009
Procedura insolventei - Sentinta comerciala nr. 1275/C din data de 13.10.2009
Procedura insolventei. Raspunderea administratorului social. - Sentinta comerciala nr. 1388/C din data de 15.10.2009
Procedura insolventei. Intocmirea tabelului definitiv al creantelor - Decizie nr. 264/R din data de 11.06.2009
Faliment . Raspunderea administratorului pentru netinerea contabilitatii conform legii. Cazul fortuit cauza de exonerare de raspundere - Decizie nr. 168/R din data de 02.04.2009
Procedura insolventei. Indeplinirea conditiilor legale pentru deschiderea procedurii - Decizie nr. 178/R din data de 09.04.2009
In ceea ce priveste existenta subrogatiei legale ca temei al masurii lichidatorului judiciar de operare a subrogatiei in tabelul definitiv, potrivit art.1093 alin.2 teza a II a Cod civil, obligatia achitata de o persoana neinteresata care lucreaza i... - Decizie nr. 357/R din data de 19.08.2008
Cerere de autorizare a promovarii actiunii intemeiate pe dispozitiile art.138 din Legea nr.85/2006 formulata de un singur creditor. - Decizie nr. 258/R din data de 17.06.2008
Procedura insolventei. Obiectiuni la raportul final (art.129). Cheltuielile aferente procedurii instituite prin Legea nr.85/2006 (art.4). Ordinea in care se platesc creantele in cazul falimentului (art.123). Distribuirea sumelor obtinute din executar... - Decizie nr. 254/R din data de 31.05.2007
Procedura insolentei. Creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolentei (art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006). Obligatia judecatorului–sindic de a verifica indeplinirea conditiilor cerute pentru aplicarea procedurii prevazute de Legea... - Decizie nr. 181/R din data de 26.04.2007
Limita maxima de stabilire a raspunderii administratorului unei societati debitoare aflate in procedura prevazuta de Legea nr.64/1995. - Decizie nr. 270/R din data de 01.06.2006
Actiune intemeiata pe dispozitiile art.137 din Legea nr. 64/1995. Conditii. - Decizie nr. 212/R din data de 20.04.2006
Antrenarea raspunderii personale a administratorului Raportat la art.137 lit.c din Legea nr.64/1995. - Decizie nr. 211/R din data de 20.04.2006