Restituire imobil

ROMANIA
CURTEA DE APEL  BUCURESTI -SECTIA   a IX-a  CIVILA  SI  PENTRU
CAUZE  PRIVIND  PROPRIETATEA  INTELECTUALA
Decizia civila nr.301R
Sedinta  publica  de la  12.05.2006
        Curtea  compusa  din :
PRESEDINTE - ALINA IULIANA TUCA
                       JUDECATOR - ANDREIA LIANA CONSTANDA
JUDECATOR -  LILIANA ZOLETA KOROSI
GREFIER       -  IONICA ROSIORU      Pe rol  judecarea  cererii de  recurs  formulata  de recurentul parat Municipiul Bucuresti prin Primarul General impotriva deciziei civile nr.18 din 09.01.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V a civila, in dosarul nr. 3630/2005, in contradictoriu cu intimatii reclamanti Oanta Valentina Ileana, Taras Mihaela Maria, Hamzea Mihai Ioan, Lazarescu Ana Maria, Guta Maria, Messel Marius, Vasiloi Maria Valeria, Popa Maria Viora, Comsulea Livia Elena si Moldovan Emilia Valeria.
     La apelul nominal  facut  in sedinta  publica  se prezinta intimatii reclamanti Oanta Valentina Ileana, Taras Mihaela Maria, Hamzea Mihai Ioan, Lazarescu Ana Maria, Guta Maria, Messel Marius, Vasiloi Maria Valeria si Moldovan Emilia Valeria, prin avocat Turcu Maria, cu imputernicire avocatiala nr. 423135 din 10.05.2006 si intimata reclamanta Comsulea Livia Elena, prin avocat Czeller Ioan cu imputernicire avocatiala la dosar, lipsind recurentul parat Municipiul Bucuresti prin Primarul General si intimata reclamanta Popa Maria Viora.
     Procedura  legal indeplinita.
          S-a  facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza Curtii ca la data de 08.05.2006 intimata reclamanta Comsulea Livia Elena a depus la dosar intampinare, iar la data de 10.05.2006 intimatii reclamanti Oanta Valentina Ileana, Taras Mihaela Maria, Hamzea Mihai Ioan, Lazarescu Ana Maria, Guta Maria, Messel Marius, Vasiloi Maria Valeria si Moldovan Emilia Valeria au depus la dosar intampinare.
Aparatorii intimatilor reclamanti invedereaza ca inscrisul intitulat intampinare reprezinta de fapt notele scrise pe care inteleg sa le formuleze in cauza.
Curtea constatand cauza in stare de judecata, acorda cuvantul partilor pe cererea de recurs.
Intimatii reclamanti Oanta Valentina Ileana, Taras Mihaela Maria, Hamzea Mihai Ioan, Lazarescu Ana Maria, Guta Maria, Messel Marius, Vasiloi Maria Valeria si Moldovan Emilia Valeria, prin avocat, solicita respingerea recursului, mentinerea ca temeinica si legala a hotararii recurate, cu cheltuieli de judecata.
Intimata reclamanta Comsulea Livia Elena, prin avocat, solicita respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata. Arata ca au trecut 2 ani de la data introducerii actiunii, iar prejudiciul suferit rezulta din refuzul emiterii dispozitiei de restituire.  C U R T E A      Deliberand,
Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul  Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila, sub nr.418/09.04.2004, reclamantii Oanta Valentina-Ileana, Taras Mihaela-Maria, Hamzea Mihai-Ioan, Lazarescu Ana-Maria, Guta Maria, Messel Marius, Vasiloi Maria-Valeria, Popa Maria-Viora, Comsulea Livia-Elena si Moldovan Emilia-Valeria, in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti prin Primar General, au solicitat obligarea acestuia din urma la emiterea dispozitiei de restituire cu privire la imobilul situat in Bucuresti, str. Vasile Lascar, nr.12, sector 2.
In motivarea cererii se arata ca reclamantii sunt mostenitorii defunctei Negoescu Viorica-Maria, nascuta Hamzea, care a dobandit, inainte de casatorie imobilul in litigiu, in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 1929/1941. Imobilul, compus din teren si constructie, a fost nationalizat in temeiul Decretului nr.92/1950, fara titlu valabil, conform art.6 din Legea nr.21371998, ca urmare a nerespectari dispozitiilor decretului, in ceea ce priveste identitatea dintre adevaratul proprietar al imobilului la data nationalizarii (Hamzea Viorica-Maria) si persoana pe numele careia a fost nationalizat imobilul (Hamzea Viorica). Reclamantii s-au adresat paratului cu notificarea nr.1533/2001, cu toate actele de proprietate si de calitate, potrivit legii. Paratul nu a respectat insa, termenul de 60 de zile pentru emiterea dispozitiei motivate.
In drept au fost invocate prevederile art.23 si art.51 din Legea nr.10/2001.
Prin sentinta civila nr.670/02.07.2004 pronuntata de Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila in dosar nr.418/2004, cererea a fost admisa, paratul fiind obligat sa raspunda printr-o dispozitie motivata la notificarea nr.1533/13.07.2001.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut faptul ca termenul de 60 de zile, prevazut de art.23 al.1 din Legea nr.10/2001, nu este un termen de recomandare, ci este un  termen obligatoriu, pe care paratul nu l-a respectat.
Apelul declarat de catre parat impotriva acestei sentinte a fost admis prin decizia civila nr.1450/A/15.11.2004 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si litigii de munca in dosar nr.4132/CIV/2004, sentinta apelata fiind anulata, cu trimiterea cauzei spre competenta solutionare in prima instanta, Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, retinandu-se faptul ca dispozitiile art.24 al.8 si art.31 al.2 din Legea nr.1072001 sunt dispozitii speciale, derogatorii de la dreptul comun, ele sunt de stricta interpretare si nu pot fi aplicate prin analogie si inalte cazuri, cum este cel in speta. Legiuitorul nu a prevazut in mod expres in cuprinsul legii speciale competenta materiala a tribunalului in solutionarea unei astfel de actiuni. 
Prin sentinta civila nr.2945/09.05.2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosar nr.4402/2005, in rejudecare, cererea a fost admisa, paratul fiind obligat sa se pronunte printr-o decizie/dispozitie motivata asupra notificarii nr.1533/13.07.2001.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca momentul de la care poate curge termenul de 60 de zile, prevazut de art23 din Legea nr.10/2001, poate fi data depunerii notificarii (atunci cand toate inscrisurile necesare solutionarii notificarii au fost depuse) sau data depunerii tuturor actelor doveditoare, termenul fiind prorogat prin acordul partilor, insa numai daca se comunica partii interesate ca documentatia depusa este insuficienta. S-a apreciat ca, indiferent de momentul de la care se calculeaza termenul de 60 de zile, in care unitatea detinatoare trebuie sa raspunda notificarii, acesta a fost depasit, in mod evident, in raport de data notificarii, iar in raport de celalalt moment, intrucat actele puteau fi depuse pana la data de 01.07.2003, potrivit Legii nr.289/2003. Nu se poate retine faptul ca unitatea detinatoare ar mai fi in prezent in asteptarea unor inscrisuri solicitate reclamantilor - persoane indreptatite, intrucat termenul in care aceste inscrisuri puteau fi primite a expirat.
S-a apreciat faptul ca termenul de 60 de zile nu poate fi considerat un termen de recomandare, cat timp este reglementata o obligatie de emitere a dispozitiei asupra notificarii in termenul mentionat.
Apelul declarat de catre parat impotriva acestei sentinte a fost respins ca nefondat, prin decizia civila nr.18/09.01.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila in dosar nr.24539/3/2005 (numar vechi 3630/2005).
Impotriva acestei decizii, apelantul-parat a declarat recurs motivat, in termen legal.
     In motivarea recursului sau, recurentul invoca gresita retinere a indeplinirii obligatii prevazute de lege si a neemiterii in termen de 60 de zile a deciziei motivate.
     Recurentul invoca interpretarea prevederilor art.23 din lege in intelesul dat de Normele metodologice, termenul de 60 de zile pentru indeplinirea de catre unitatea detinatoare a obligatiei de a se pronunta asupra cererii de restituire poate avea doua date de referinta: fie data depunerii notificarii, in cazul in care persoana indreptatita a depus toate actele doveditoare o data cu notificarea, fie data depunerii actelor doveditoare.
     Potrivit art.23.1 din Norme, alaturi de notificare si celelalte acte, trebuia depusa o precizare de catre persoana indreptatita, in sensul ca nu mai detine alte probe, precizare ce conditioneaza paratul in a se pronunta asupra notificarii.
     Potrivit pct.28.1 din Norme, pronuntarea asupra notificarii este conditionata de existenta unei declaratii exprese a persoanei indreptatite in sensul ca nu mai are alte dovezi de prezentat. In speta, reclamantii nu au aratat nici care este data ultimului inscris si nici nu au facut dovada existentei unei astfel de precizari, context in care, obligatia de a emite dispozitia este prematura. Este vorba despre o prorogare a termenului de 60 de zile in care unitatea detinatoare ar trebui sa se pronunte, pentru caz contrar pasivitatea notificatorului ar atrage culpa unitatii notificate.
     Recurentul concluzioneaza in sensul ca, atat timp cat notificatorul nu si-a indeplinit obligatiile prevazute de lege, acesta nu poate solicita obligarea recurentului la solutionarea unui dosar incomplet.
     Recurentul apreciaza faptul ca termenul de 60 de zile este un termen de recomandare, norma legala avand caracter dispozitiv, iar nu imperativ. De altfel, depasirea termenului poate fi sanctionata cel mult cu obligarea unitatii detinatoare la plata de despagubiri, in masura in care termenul a fost depasit in mod culpabil, iar persoana indreptatita face dovada existentei unui prejudiciu, fapt ce nu a fost dovedit in cauza.
     Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine caracterul nefondat al recursului.
     Instantele au procedat la o corecta interpretare sistematica a prevederilor art.23 al.1 din Legea nr.10/2001, actualmente art.25 al.1 din legea republicata in septembrie 2005, retinand in sarcina recurentului-parat obligatia legala de a raspunde notificarii.
In speta, ipoteza de la care se porneste este nedepunerea intregii documentatii o data cu notificarea, caz in care termenul de recomandare de 60 de zile pentru emiterea dispozitiei motivate curge de la data depunerii tuturor actelor doveditoare ori de la data la care  persoana indreptatita face precizarea ca nu mai detine alte probe, din proprie initiativa ori la cererea unitatii detinatoare, sau de la data comunicarii scrise, de catre unitatea detinatoare, persoanei indreptatite, a faptului ca fundamentarea si emiterea dispozitiei motivate de restituire sunt conditionate de depunerea probelor solicitate.
In acest caz, daca unitatea detinatoare considera necesara depunerea unor acte doveditoare suplimentare, asa cum in mod legal si temeinic au apreciat ambele instante, avea obligatia legala implicita de a comunica in scris titularului notificarii aceasta necesitate, urmand ca termenul legal de  recomandare de 60 de zile pentru emiterea dispozitiei motivate sa curga fie de la data acestei comunicari scrise (in cazul lipsei oricarui raspuns scris al titularului notificarii in termen de 60 de zile de la data comunicarii, caz in care dispozitia se emite imediat dupa expirarea acestui termen ori chiar inainte, considerandu-se perioada scursa ca termen rezonabil pentru raspuns), fie de la data raspunsului titularului notificarii, in sensul ca nu mai detine alte acte doveditoare (ori nu detine actele solicitate) sau de la data depunerii actelor, in termen rezonabil, in raport de data comunicarii, operand o prorogare conventionala a termenului, potrivit pct.23.1 al.4 si pct.23.2 al.1 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.498/2003.
     Aceeasi obligatie incumba unitatii detinatoare, ca obligatie accesorie de aceasta data, obligatiei de a invita in scris persoana indreptatita sa-si sustina cererea (obligatia legala de a invita pe titularul notificarii pentru a-si sustine cererea este corelativa dreptului acesteia din urma, consacrat expres, potrivit art.23 al.2 din Legea nr.10/2001, actualmente art.25 al.2 din legea republicata in septembrie 2005), respectiv obligatia de a comunica verbal sau, dupa caz, in scris, titularului notificarii necesitatea completarii documentatiei.
De altfel, nu termenul legal de recomandare de 60 de zile constituie problema de fapt si de drept dedusa judecatii, ci neemiterea unei dispozitii motivate nici dupa aproape 3 ani de la data depunerii notificarii (in raport de data inregistrarii cererii de chemare in judecata).
Cercetarea documentatiei aferente notificarii are loc la momentul depunerii acesteia ori in termen rezonabil, inainte de expirarea termenului de 60 de zile de la data depunerii notificarii; daca se constata insuficienta documentatiei, se comunica in scris titularului notificarii necesitatea completarii actelor doveditoare (de regula, concomitent cu invitatia ce se comunica obligatoriu, potrivit art.23 al.2 din Legea nr.10/2001, actualmente art.25 al.2 din legea republicata in septembrie 2005).
     In lipsa unui raspuns intr-un termen  rezonabil, dar nu mai mult de 60 de zile de la data comunicarii scrise, fie in sensul ca nu mai detine alte acte doveditoare, fie in sensul depunerii acestor acte, dispozitia motivata se emite pe baza actelor doveditoare depuse o data cu notificarea.
Chiar si in cazul in care recurentul si-ar fi indeplinit obligatia legala de a comunica in scris necesitatea completarii actelor doveditoare, lipsa oricarui raspuns din partea titularilor notificarii ori completarea insuficienta a actelor doveditoare de catre acestia nu exonereaza pe recurent de obligatia legala de a emite dispozitia motivata pe baza actelor depuse, fie in sensul respingerii, fie in sensul admiterii cererii continute de notificare.
     A admite punctul de vedere al recurentului inseamna a admite ca prorogarea conventionala a termenului legal de recomandare ar opera sine die, la discretia titularului notificarii, a carui eventuala culpa, sub aspectul neprecizarii inexistentei altor acte doveditoare ori al nedepunerii acestora, ar exonera recurentul de obligatia legala de a emite dispozitia motivata. Or, obligatia legala incumba in continuare recurentului, indiferent de conduita titularului notificarii, procedura administrativa trebuind a fi finalizata din initiativa sa, prin emiterea dispozitiei motivate.
     Prin urmare, recurentul este in culpa sub aspectul neemiterii in termen rezonabil, in raport de data inregistrarii notificarii, a dispozitiei motivate, inclusiv prin nesolicitarea in scris a inscrisurilor doveditoare pe care le considera necesare. Pasivitatea titularului notificarii sub aspectul nedepunerii tuturor inscrisurilor doveditoare (apreciate ca necesare de catre unitatea detinatoare, necesitate comunicata, prin ipoteza) nu justifica pasivitatea unitatii detinatoare, careia ii incumba obligatia legala de emite in termen rezonabil dispozitia motivata, independent de atitudinea titularului notificarii, actele procedurii administrative declansate de notificare indeplinindu-se din oficiu, inclusiv finalizarea procedurii.
      Pasivitatea titularului notificarii sub aspectul nedepunerii tuturor inscrisurilor doveditoare (solicitate sau nu), precum si sub aspectul nesolicitarii in scris a lamuririlor cu privire la durata indelungata a procedurii si a cauzelor neemiterii in termen rezonabil a dispozitiei motivate (intre care este enumerat si caracterul incomplet al documentatiei), chiar in lipsa initiativei unitatii detinatoare de a solicita eventuala completare a documentatiei, este "sanctionata" prin emiterea dispozitiei motivate exclusiv pe baza inscrisurilor doveditoare depuse.
     Recurentul se afla intr-o evidenta eroare asupra obiectului cererii. Intr-adevar, nimic nu impiedica intimatii-reclamanti sa uzeze de calea unei actiuni in despagubiri pentru neindeplinirea in termen rezonabil de catre recurent a obligatiei legale de a emite dispozitie motivata asupra notificarii. Insa aceasta posibilitate nu exclude dreptul acestora de a solicita si obtine executarea in natura a obligatiei legale corelative dreptului lor.
     Fata de cele retinute, in temeiul art.312 al.1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
     In temeiul art.274 al.1 raportat la art.316 si art.298 Cod procedura civila, Curtea va obliga recurentul-parat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial (chitanta nr.49/29.04.2006), in favoarea intimatilor-reclamanti Popa Maria-Viora si Comsulea Livia-Elena, precum si la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial (chitanta nr.7866307/11.05.2006), in favoarea celorlalti intimati-reclamanti, recurentul-parat fiind in culpa procesuala.
     
     
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul-parat Municipiul Bucuresti prin Primar General, cu sediul in Bucuresti, bd. Regina Elisabeta, nr.47, sector 5, impotriva deciziei civile nr.18/09.01.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila in dosar nr.24539/3/2005 (numar vechi 3630/2005), in contradictoriu cu intimatii-reclamanti Oanta Valentina-Ileana, cu domiciliul in Brasov, str. Setfan cel Mare, nr.9, jud. Brasov, Taras Mihaela-Maria, cu domiciliul in Brasov, str. Constantin Brancoveanu, nr.34A, ap.8, jud. Brasov, Hamzea Mihai-Ioan, cu domiciliul in Brasov, str. Paraului, nr.20, bl.15, sc.B, ap.4, jud. Brasov, Lazarescu Ana-Maria, cu domiciliul in Brasov, bd. Garii, nr.10, bl.3, sc.B, ap.23, jud. Brasov, Guta Maria, cu domiciliul in Brasov, bd. Garii, nr.10, bl.3, sc.A, ap.23 jud. Brasov, Messel Marius, cu domiciliul in Brasov, bd. Alexandru Vlahuta, nr.32, bl.115, sc.D, ap.6, jud. Brasov, Vasiloi Maria-Valeria, cu domiciliul in Brasov, str. Saturn, nr.21, sc.B, ap.6, jud. Brasov, Popa Maria-Viora, cu domiciliul in Sibiu, str. I.B. Deleanu, nr.3, jud. Sibiu, Comsulea Livia-Elena, cu domiciliul in Iasi, str. Toma Cozma, nr.9, sc.E, et.2, ap.11, jud. Iasi, Moldovan Emilia-Valeria, cu domiciliul in Sibiu, str. Miron Costin, nr.3, jud. Sibiu, ca nefondat.
Obliga recurentul-parat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, in favoarea intimatilor-reclamanti Popa Maria-Viora si Comsulea Livia-Elena, precum si la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, in favoarea celorlalti intimati-reclamanti.
     Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 12.05.2006.

  Presedinte                              Judecator                Judecator
Alina-IulianaTuca       Andreia-Liana Constanda           Liliana-Zoleta Korösi                       

            
                                            

                                       Grefier
                                 Ionica Rosioru