Primar. Drepturi salariale. Instanta competenta.

Primar. Drepturi salariale. Instanta competenta.
      
      
      
      
      
      Legea nr. 154/1998 - art. 20 alin. 1
      Legea nr. 168/1999 - art. 5
      C. pr. civ. - art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. c
      
     Drepturile banesti - spor de vechime, premiu lunar si premiu anual - pretinse ca urmare a exercitarii mandatului de primar sunt derivate din indemnizatia cuvenita persoanelor ce indeplinesc functii de demnitate publica, constituind, conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 154/1998 baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial.
     Ca atare, instanta fiind investita cu solutionarea unui conflict de drepturi, in sensul art. 5 din Legea nr. 168/1999, competenta de atributiune revine, ca instanta de fond tribunalului, conform art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. c C. pr. civ.
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila- complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 636 din 14 martie 2006
     
     Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Caras-Severin sub nr. 385/C/2006, reclamantul V.C.F., in calitate de primar al localitatii V., a  chemat in judecata paratele Primaria V., solicitand obligarea acestora la plata drepturilor salariale neincasate in perioada ianuarie 2002 - decembrie 2004, reprezentand spor de vechime, premiu lunar de 2% si premiu anual, indexate la zi in functie de rata inflatiei.
     Prin sentinta civila Tribunalul a declinat competenta de solutionare a actiunii civile formulate de reclamant in contradictoriu cu paratii C.L. V. si Primaria V. in favoarea Judecatoriei Resita.
     A dispus trimiterea cauzei la Judecatoria Resita pentru competenta solutionare.
     S-a retinut ca, potrivit art. 2 din Legea nr. 393/07.10.2004 privind statutul alesilor locali "prin alesi locali se intelege consilierii locali si consilierii judeteni, primarii, primarul general al municipiului Bucuresti, viceprimarii, presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene", iar in conformitate cu prevederile art. 4 "in asigurarea liberului exercitiu al mandatului lor, alesii locali indeplinesc o functie de autoritate publica si sunt ocrotiti de lege".
     Rezulta deci din interpretarea  Legii nr. 393/07.10.2004 si Legea nr. 215/2001 (art. 24 si 61) ca primarii exercita un mandat obtinut prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat al cetatenilor cu drept de vot din unitatea administrativ teritoriala (art. 2 alin. 2 si art. 13).
     Astfel fiind, nu s-a putut retine ca primarul este parte a unui raport juridic de munca in sensul art. 10 din Codul muncii si al art. 1 din Legea nr. 168/1999.
     Nu s-a putut retine nici ca institutiei primarului i-ar fi aplicabile dispozitiile Legii nr. 188/08.12.1999 privind statutul functionarilor publici (art.3 alin. 1 si 2) pentru dupa care se putea califica cererea ce a facut obiectul dosarului ca fiind de contencios administrativ.
     Fata de aceste considerente, competenta de solutionare nu ii revenea tribunalului in conditiile art. 2 pct. 1 lit. b C. pr. civ. sau art. 2 pct. 1 lit. c C. pr. civ., ci judecatoriei, in baza art. 1 pct. 1 C. pr. civ..
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal reclamantul V.C.F. criticand-o pentru nelegalitate sub aspectul declinarii competentei materiale in favoarea Judecatoriei Resita.
     Recursul este fondat.
     In mod nelegal Tribunalul Caras-Severin a statuat ca in cauza competenta materiala de solutionare a cererii formulata de reclamant revine Judecatoriei Resita apreciind ca reclamantul indeplinind mandatul de Primar al comunei  V., judetul Caras-Severin, nu a avut incheiate raporturi de munca si nici raporturi de serviciu cu aceasta comuna. Tribunalul a aplicat gresit legea intrucat a identificat izvorul juridic al obligatiilor dintre parti in cadrul normativ prevazut de Legea nr. 393/2004 or, aceasta lege se refera la regimul juridic al exercitarii mandatului de primar sau consilier local respectiv de presedinte sau vicepresedinte de Consiliu Judetean. Remunerarea acestor persoane nu este reglementata de acest act normativ ci cu titlu de principiu de Codul muncii (art. 295 si 157) si cu norma speciala de Legea nr. 154/1998 care se preocupa de sistemul de stabilire a salariilor din sectorul bugetar.
     Drepturile salariale solicitate prin actiune de catre reclamant (spor vechime, premiu lunar de 2%, premiu anual) sunt derivate din indemnizatia ce se cuvine persoanelor indeplinind functii de demnitate publica de natura celor mai sus mentionate, indemnizatie care constituie conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 154/1998, forma de remunerare a activitatii  corespunzatoare desfasurata potrivit functiei de demnitate publica si reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor avand caracter salarial.
     Rezulta asadar ca obiectul actiunii formulate de reclamant evoca un conflict de drepturi conform art. 5 din Legea nr. 168/1999, care este supus conform art. 69 - 71 din aceeasi lege si art. 281 - 284 din Codul muncii, art. 2, pct. 1, lit. c C. pr. civ., competentei materiale de solutionare a tribunalului.