Rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare

                    ROMANIA
CURTEA DE APEL  BUCURESTI -SECTIA   a IX-a  CIVILA  SI  PENTRU
                   CAUZE  PRIVIND  PROPRIETATEA  INTELECTUALA

DECIZIA CIVILA NR.536 R
Sedinta  publica  de la  05.10.2006
        Curtea  compusa  din :
PRESEDINTE - CARMEN-GEORGETA NEGRILA 
                               JUDECATOR  -  ANDREIA LIANA CONSTANDA
                                JUDECATOR - GEORGETA STEGARU
GREFIER       -  DANIELA STEFAN      Pe rol  judecarea  cererii de recurs formulata de recurentii reclamanti POPOVICI MARGARETA, NICOLAE PETRE, SOARE NICULINA impotriva deciziei civile  nr.92/23.01.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia a V a Civila in dosarul nr.3362/2005 in contradictoriu  cu intimata parata GANGA (FOSTA COJOCARU)MARIA.
      La apelul nominal  facut  in sedinta  publica  se prezinta recurentii reclamanti POPOVICI MARGARETA, NICOLAE PETRE, SOARE NICULINA prin avocat Ciulei Ileana Gabriela cu imputernicire avocatiala nr.47717/2006, lipsind intimata parata GANGA (FOSTA COJOCARU)MARIA.
     Procedura  legal indeplinita.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefiera de sedinta dupa care,
     Recurentii reclamanti prin avocat depun la dosar dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 83,00 RON, timbru judiciar si invedereaza Curtii ca nu mai sunt alte cereri de formulat.
     Interpelati fiind recurentii reclamanti cu privire la valoarea litigiului, aparatorul recurentilor reclamanti arata ca pretul real al vanzarii a fost de 63600 $ SUA.
     Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fondul cererii de recurs.
     Recurentii reclamanti prin avocat solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a deciziei civile recurate in sensul admiterii apelului si pe fond admiterea actiunii ca fiind intemeiata; totodata solicita a se avea in vedere ca la instanta de fond nu au fost administrate toate probele pentru aflarea adevarului, tocmai din acest motiv au fost invocate disp. art. 304 pct.9 C.pr.civ, iar aplicarea legii de catre instanta a fost total eronata. Depune la dosar practica judiciara a Inaltei Curti de casatie si Justitie, cu cheltuieli de judecata.
     
     
C U R T E A      Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buftea la nr. 4304/2004, reclamantii Nicolae Petre, soare Niculina si Popovici Margareta, au chemat in judecata pe parata Ganga (fosta Cojocaru) Maria solicitand instantei prin sentinta ce o va pronunta sa dispuna rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 308/1.02.1996 la BNP Coada Ion si radierea intabularii dreptului de proprietate de pe numele paratei din Cartea funciara.
In motivarea cererii reclamantii au invederat ca au hotarat vanzarea terenului in suprafata de 15.900 m.p. situat in intravilanul comunei Otopeni, judetul Ilfov, tarlaua 8, parcela A 58, teren dobandit prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii 18/1991.
Au convenit impreuna cu parata sa stipuleze pretul vanzarii la nivelul sumei de 20.000.000 lei, pentru satisfacerea taxelor notariale si, in acelasi timp, au incheiat si un inscris sub semnatura privata redactat in intregime de parata, in aceeasi zi, prin care se mentioneaza "prin prezenta declar pe proprie raspundere ca am achizitionat terenul sus-mentionat fara a plati la incheierea actelor notariale suma de 63.600 USD, suma cu care s-a convenit a-l cumpara. Declar ca suma va fi platita partilor sus-mentionate, in termen de 20 de zile, incepand cu 1.02.1996".
Dupa cele 20 de zile, reclamantii au luat legatura cu parata si din nou aceasta a redactat o chitanta de mana in care s-a obligat sa plateasca suma pentru terenul cumparat pana la 11.03.1996 iar in caz de nerestituire, actul devine nul.
Reclamantii mai arata ca nici la aceasta data - 11.03.1996 - parata nu si-a indeplinit obligatia asumata de a plati pretul si dupa mai multe demersuri au reusit sa o contacteze din nou, ocazie cu care si-a asumat inca o data obligatia de achitarea sumei de 63.600 USD, pana la 15.08.1996.
Reclamantii au mai incercat sa ia legatura cu parata, cautand-o chiar la domiciliul acesteia din Piatra Neamt, unde fie nu o gaseau acasa, fie le promitea ca va procura suma necesara pentru achitarea datoriei.
Se precizeaza de catre reclamant ca solicita rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare si reintrarea terenului in patrimoniul lor, iar nu obligarea paratei la plata pretului, astfel ca actiunea in rezolutiune fiind pornita de vanzator, este o actiune imprescriptibila extinctiv, conform art. 1368 Cod civil.
In drept s-au invocat, pe langa dispozitia anterior aratata si art. 1020 Cod civil.
Prin sentinta civila nr. 3267/3.11.2004, Judecatoria Buftea a respins actiunea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 308/1.02.1996 la BNP Toader Ion incheiat intre reclamanti in calitate de vanzatori si parata in calitate de cumparator, s-a transmis celei din urma dreptul de proprietate asupra unui teren viran in suprafata de 15.900 m.p. identificat in cuprinsul respectivei conventii, stipulandu-se un pret de 20.000.000 lei pe care vanzatorii au declarat in fata notarului public ca l-au primit in intregime de la cumparatoare la data autentificarii actului.
Prin cererea introductiva, reclamantii au solicitat rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare pentru neplata pretului, aratand faptul ca, in realitate, partile au convenit obligatia principala a cumparatorului consta in plata unui pret de 63.000 USD si nu cel de 20.000.000 lei, astfel cum a fost mentionat cu prilejul autentificarii actului.
S-a mai sustinut de reclamanti ca suma de 20.000.000 lei nu a fost platita astfel cum s-a mentionat in fata notarului public, iar parata nu si-a indeplinit obligatia de plata a pretului real de 63.000 USD, astfel cum s-a obligat prin inscrisul sub semnatura privata incheiat in aceeasi zi in care a fost autentificat contractul de vanzare-cumparare si ulterior prin alte doua inscrisuri sub semnatura privata.
Judecatoria a mai retinut ca potrivit art. 1368 Cod civil, pentru cazul in care cumparatorul nu plateste pretul, vanzatorul poate cere rezolutiunea vanzarii, aceasta fiind o actiune reala, imprescriptibila extinctiv.
Pe de alta parte, s-a apreciat de prima instanta, ca fata de motivarea cererii de chemare in judecata rezulta ca reclamantii au pretins existenta unei simulatii prin deghizare partiala cu privire la pretul convenit prin contractul de vanzare-cumparare incheiat intre parti si pentru neplata caruia au solicitat rezolutiunea contractului secret convenit prin inscrisul sub semnatura privata, iar nu a actului public - contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 308/1.02.1996.
In ce priveste operatiunea juridica a simulatiei s-a retinut ca aceasta presupune atat incheierea unui act public care nu reprezinta vointa reala a partilor cat si incheierea unui act secret ce corespunde vointei lor reale, fiind insa necesar ca actul secret sa fie incheiat concomitent sau eventual inainte de incheierea contractului aparent.
In cauza de fata, partile au incheiat un contract de vanzare-cumparare in forma autentica prin care s-a stipulat obligatia paratei de plata a pretului de 20.000.000 lei, intre aceleasi parti incheindu-se si un inscris sub semnatura privata, depus la dosarul cauzei in fotocopie si verificat in conditiile art. 139 Cod procedura civila.
Prin acest inscris, parata s-a obligat la plata sumei de 63.000 USD in termen de 10 zile incepand din luna a doua 1996, suma despre care a aratat ca a fost convenita ca pret al vanzarii si care nu a fost platita la incheierea contractului notarial.
Ulterior, prin alte doua inscrisuri sub semnatura privata, parata s-a obligat la plata aceleasi sume pana la 11.03.1996 si respectiv, pana la 15.08.2006.
Din examinarea continutului acestui inscris sub semnatura privata, invocat de reclamanti, rezulta ca acest act a fost incheiat ulterior perfectarii contractului in forma autentica, astfel ca prima instanta a apreciat ca nu poate fi retinuta existenta simulatiei.
Pe de alta parte, s-a mai apreciat ca in ipoteza in care partile incheie mai intai un contract aparent si ulterior un contract secret, care modifica efectele celui dintai, acestea nu corespund operatiunii juridice a simulatiei, ci este vorba despre doua acte distincte, prin actul secret incheiat ulterior, urmarindu-se a se revoca sau modifica actul aparent.
Din acest punct de vedere, instanta a retinut ca singura obligatie valabila ce poate fi constatata in sarcina paratei in calitate de cumparator este aceea de plata a pretului de 20.000.000 lei, ce rezulta din contractul de vanzare-cumparare incheiat in forma autentica intre parti, obligatie a carei executare s-a constatat prin acelasi act ca fiind indeplinita de catre parata, caz in care nu se poate dispune sanctiunea rezolutiunii pentru neplata pretului si drept urmare, s-a respins actiunea ca neintemeiata.
In termen legal, impotriva acestei sentinte, au declarat apel reclamantii, acestia criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.
Apelul a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a civila la nr. 49/2005, iar in  baza art. II alin. 2 si 4 din Legea nr.219/2005, s-a dispus scoaterea apelului de pe rol, pe cale administrativa si inaintarea lui spre competenta solutionare Tribunalului Bucuresti, acesta fiind inregistrat pe rolul Sectiei a V-a Civile sub nr. 3362/2005.
Prin decizia civila nr. 92/23.01.2006, Tribunalul Bucuresti Sectia a V a Civila a respins ca nefondat apelul.
Pentru a decide astfel, analizand criticile apelantilor formulate pe fondul cauzei, instanta de apel a retinut ca in cauza au fost administrate la Judecatorie toate probele utile solutionarii acesteia.
S-a constatat ca a fost incuviintata proba cu inscrisuri si s-a apreciat ca in mod corect prima instanta, fata de obiectul cauzei deduse judecatii, a hotarat ca nu se impune administrarea probei testimoniale.
S-a inlaturat ca nefondata critica vizand stabilirea gresita a cadrului procesual in raport de actiunea promovata de reclamanti, deoarece in mod corect prima instanta a retinut inexistenta simulatiei, intrucat actul sub semnatura privata invocat de apelantii reclamanti este incheiat ulterior datei de perfectare a actului autentic.
Tribunalul a mai retinut ca  in mod temeinic prima instanta a constat ca aceasta imprejurare rezulta din chiar continutul actului sub semnatura privata in care se prevede "am achizitionat terenul sus-mentionat fara a plati la incheierea actelor notariale suma de 63.600 USD, suma cu care s-a convenit a-l cumpara" si s-a mai mentionat "ca suma va fi platita in termen de 20 de zile incepand cu 1.02.1996".
Instanta de apel a constatat ca actul nu este datat ca fiind incheiat la 1.02.1006, acesta nepoartand o data a incheierii, ci face referire doar la momentul de la care se calculeaza termenul de plata stabilit intre parti.
Fata de inserarea in cuprinsul acestui inscris, a mentiunii neplatii pretului la incheierea actelor notariale, s-a apreciat ca acestea a fost intocmit ulterior incheierii contractului in forma autentica.
Or, daca partile incheie mai intai un contract aparent si ulterior un act secret, prin care se anihileaza sau modifica ofertele primului, nu se verifica operatiunea juridica a simulatiei, ci ambele contracte corespund vointei reale a partilor, asa cum aceasta vointa se manifesta la momentul incheierii fiecaruia dintre ele.
Pe de alta parte, s-a apreciat ca cel de-al doilea inscris prin care s-a constatat vointa partilor nu imbraca forma autentica ceruta de lege pentru valabilitatea conventiei de vanzare-cumparare ce are ca obiect un teren.
Din cuprinsul actiunii rezulta ca apelantii au inteles sa formuleze o actiune in rezolutiunea contractului si nu o actiune in simulatie, prin care sa urmareasca a demonstra caracterul simulat al operatiei, spre a se face aplicabil efectiv, singurul contract ce corespunde vointei lor reale.
Instanta de apel a mai apreciat ca nu poate fi retinuta nici ultima critica adusa sentintei apelate, singura obligatie valabila ce ar fi putut fi retinuta in sarcina paratei in calitate de cumparator, fiind aceea a platii pretului de 20.000.000 lei, obligatie a carei executare a fost insa constatata in actul incheiat in forma autentica.
Impotriva acestei decizii, in termen legal reclamantii au formulat recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentii pretind ca instanta de apel a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii si a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia cu referire la chitanta sub semnatura privata prin care intimata parata s-a obligat a plati pretul real pentru teren, pret de 63.600 USD, in 20 de zile, incepand de la 1.02.1996.
Desi in aceasta chitanta nu se mentioneaza o data a incheierii ei, instanta trage concluzia gresita ca aceasta nu ar fi fost redactata la 1.02.1996, care de altfel, era chiar data redactarii acestui inscris, conform celor aratate in actiunea introductiva, data necontestata de parata intimata.
Pretul real convenit de parti inainte de semnarea actelor notariale, rezulta din cuprinsul inscrisului depus la fila 7 dosar fond.
Din modul de redactare al acestei declaratii "suma de 63.600 USD cu care s-a convenit a-l cumpara", conduce la concluzia ca intelegerea dintre parti cu privire la vanzarea terenului a avut in vedere pretul de 63.600 USD si deci, conventia in sens de operatiune juridica "negotium", a fost anterioara incheierii actului aparent.
Or, pentru a exista simulatie, este suficient ca actul secret sa fi precedat actul aparent or sa fie simultan cu el, chiar daca inscrisul a fost redactat ulterior savarsirii actului aparent.
Faptul ca in actul notarial s-a trecut pretul de 20.000.000 lei, nu este de natura sa modifice conventia anterioara a partilor cu privire la pret.
Pretul contractului de vanzare-cumparare este deghizat, asa cum rezulta din sustinerile recurentilor, mai arata acestia, ca si din inscrisurile aflate la dosar emanand de la intimata parata, scrise si semnate de aceasta in fata martorilor.
Instanta de apel a apreciat eronat ca este evident ca acest act sub semnatura privata este scris dupa incheierea actelor notariale, nefiind indeplinite cerinta actului secret care modifica sau anihileaza efectele actului aparent.
Recurentii mai sustin ca este evident ca intelegerea partilor de consemnare a unui pret cu mult mai mic decat cel real, a fost realizata in scopul eludarii normelor fiscale in vigoare.
In dezvoltarea motivului de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recurentii pretind ca instanta de apel a retinut in mod nelegal ca proba cu martori nu se impunea a fi administrata si pe de alta parte nu face nicio referire la proba cu interogatoriul paratei intimate solicitate de recurenti, proba respinsa de prima instanta prin incheierea de la 27.10.2004.
Aceasta in mod evident era o proba concludenta si utila cauzei care putea lamuri instanta referitor la data incheierii inscrisului sub semnatura privata de la fila 7 dosar fond ca si referitor la vointa reala a partilor privind pretul vanzarii.
Instanta s-a rezumat la respingerea probelor solicitate si interpretarea gresita a actului dedus judecatii, stabilind concluzii gresite cu privire la data incheierii chitantei de care s-a facut vorbire.
Ca atare, atat instanta de apel cat si instanta de fond au pronuntat hotararile cu incalcarea dispozitiilor art. 129 Cod procedura civila, nedispunandu-se in cauza administrarea tuturor probelor necesare in vederea aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarari legale si temeinice, respingand atat proba cu interogatoriu cat si proba cu martori.
Pe de alta parte, intimata nu a contestat nici prin intampinarea depusa faptul ca pretul terenului convenit a fost de 63.600 USD si nici faptul ca declaratia de la fila 7 dosar fond, s-a semnat concomitent cu actul aparent si ca intelegerea a fost anterioara semnarii actului public.
S-au incalcat de asemenea dispozitiile art. 977 Cod civil privind prioritatea vointei reale a partilor, regula de interpretare de care instanta de apel trebuia sa faca uz.
De asemenea, au fost ignorate si dispozitiile art. 1173 si art. 1189 Cod civil, texte din care se deduce ca in contra actului public se poate face proba fie prin contrainscrisuri, fie prin martori si prezumtii, cand aceasta proba nu are drept scop combaterea faptelor atestate de autoritatea care autentifica actul si declaratiile facute de parti si consemnate in act.
Pe de alta parte, prin act secret, in sensul art. 1175 Cod civil, trebuie sa se inteleaga conventia partilor , iar nu inscrisul doveditor si aceasta conventie pe care partile inteleg sa o ascunda, prezentand-o altfel, in tot sau in parte, printr-un act public, intervine fie anterior, fie concomitent cu actul public.
Intimata parata nu a formulat intampinare la motivele de recurs si nu s-a prezentat in fata instantei.
In aceasta etapa procesuala nu s-au administrat alte inscrisuri.
Recursul formulat este fondat.
Analizand materialul probator al cauzei, vazand criticile formulate prin motivele de recurs, Curtea apreciaza ca decizia recurata se impune a fi modificata atat din perspectiva art. 304 pct. 8 cat si a art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Desi recurentii reclamanti au invocat ca temei juridic al cererii de chemare in judecata, norma de drept comun in materia sanctionarii unui act juridic bilateral, sinalagmatic pentru neexecutarea culpabila a obligatiei principale interdependente si corelative a partii cocotractante - art. 1020 Cod civil, precum si norma speciala in materia contractului de vanzare-cumparare ce permite vanzatorului ca pe calea unei actiuni reale, imprescriptibile, sa solicite rezolutiunea contractului - art. 1368 Cod civil, Curtea constata ca atat prima instanta cat si instanta de apel (partial) au admis ca au fost investite cu solutionarea unei cereri in realizarea obligatiilor decurgand din actul secret, precedata de constatarea simulatiei, operatiune juridica reglementata de art. 1175 si urmatoarele Cod civil; simulatia, fiind o exceptie de la opozabilitatea fata de terti a contractului, numai tertii pot uza de actiunea in constatarea simulatiei, nu si partile, care au la indemana o cerere in realizarea drepturilor decurgand din actul secret, opozabil intre ele si care reflecta vointa lor reala.
Cauza cererii de chemare in judecata a fost corect determinata in virtutea rolului activ si ea rezulta cu claritate din motivele actiunii introductive prezentate inscris de recurentii reclamanti, insa pentru clarificarea indubitabila a acesteia era necesar ca prima instanta sa pretinda reclamantilor o precizare din acest punct de vedere, situatie in care instanta de apel nu ar mai fi retinut ca in realitate prin cerere reclamantii nu s-ar fi prevalat de institutia juridica a simulatiei.
Cum pe de alta parte aceasta cauza a cererii de chemare in judecata nu a fost contestata de reclamanti prin motivele de apel, se constata ca instanta de apel nu putea supune dezbaterii aceasta chestiune, fara a le agrava acestora situatia in propria cale de atac si in consecinta, fara a incalca regula non reformatio in pejus, regula inscrisa in art. 296 teza a II-a Cod procedura civila.
Simulatia este operatiunea juridica prin care partile incheie un act public opozabil tertilor si un act secret ce exprima vointa lor reala, producator de efecte juridice intre acestea, conform art. 1175 Cod civil.
Actul secret (contrainscisul) este insa numai de natura simulatiei nu si de esenta ei, de esenta simulatiei fiind, in raport de forma concreta a acesteia, existenta acordului simulatoriu, care exprima conventia reala dintre parti cu privire la obiectul simulatiei.
In speta dedusa judecatii, partile in mod evident au recurs la o simulatie prin deghizarea pretului (si nu prin fictivitatea actului juridic sau prin interpunere de persoane), efectul concret al unei astfel de operatiuni, fiind acela ca partile exhiba public prin actul aparent un anumit pret, in timp ce pretul real convenit de ele si care urmeaza a fi achitat efectiv de cumparator este cel din actul secret, producator de efecte juridice exclusiv intre parti si care consta in alta suma, acest pret real fiind elementul din contractul secret inopozabil tertilor.
Cata vreme acordul simulatoriu este cel de esenta simulatiei, aceasta presupune ca el reprezinta intalnirea manifestarilor de vointa ale partilor in sens de negotium si nu trebuie neaparat sa fie consemnat intr-un inscris in sens de instrumentum, cata vreme legea permite dovedirea acestui acord simulatoriu in raporturile dintre parti, prin orice mijloc de proba, singura conditie ce trebuie a fi indeplinita este ca acest acord simulatoriu, sa fie anterior sau cel mult concomitent cu perfectarea actului public, contrainscisul putand fi redactat si ulterior incheierii actului autentic, iar simulatia este realizata.
Din acest punct de vedere, Curtea constata ca in mod justificat recurentii critica hotararea instantei de apel in temeiul art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, in ce priveste interpretarea data chitantei sub semnatura privata ce se regaseste la fila 7 dosar fond si prin care s-a confirmat solutia judecatoriei sub acest aspect,
Instanta de apel in mod nelegal statueaza ca acordul simulatoriu poate fi reprezentat numai de actul secret concretizat intr-un inscris anterior sau concomitent actului public si, pornind de la aceasta premisa falsa, a interpretat chitanta scrisa si semnata de intimata parata in cauza cu privire la deghizarea pretului ce rezulta din actul public.
Numai pe baza unor prezumtii simple, instrument probatoriu permis instantei in temeiul prevederilor art. 1203 Cod civil, Tribunalul a stabilit ca aceasta chitanta ar fi fost redactata la o data ulterioara datei de 1.02.2006, asadar ulterior incheierii actului public autentificat.
O asemenea rezolvare a cauzei nu poate fi validata cata vreme aceste prezumtii simple nu se coroboreaza cu alte probe administrate nemijlocit de instanta si care sunt de natura a intari si a sprijini imprejurarea dedusa pe temeiul acestei prezumtii.
Prin inscrisul mentionat si reclamat de recurenti ca interpretat gresit de instanta de apel, rezulta ca intimata parata a declarat ca a achizitionat pe proprie raspundere terenul individualizat in inscris, fara a plati la incheierea actelor notariale suma de 63.600 USD cu care s-a convenit a-l cumpara; aceeasi intimata a mai declarat ca suma va fi platita proprietarilor in termen de 20 de zile, incepand cu 1.02.1996.
Interpretand coroborat aceste mentiuni, nici pe calea unei prezumtii juris tantum nu se poate statua ca acest inscris ar fi fost redactat la o data ulterioara celei din 1.02.1996, in conditiile in care se mentioneaza despre plata unei sume intr-un termen de 20 de zile incepand cu 1.02.1996, termenul fiind o modalitate a actului juridic civil si care consta intr-un eveniment viitor si cert, astfel ca la momentul redactarii lui cele 20 de zile nu s-ar putea spune ca au inceput sa curga la o data anterioara celei de 1.02.1996.
Ceea ce intereseaza din punct de vedere al simulatiei, asa cum deja s-a aratat, este existenta conventiei partilor cu privire la pretul real (prin deghizarea celui rezultand din actul public), conventie care nimic nu se opune sa fi fost anterior incheiata intre parti potrivit principiului consensualismului (acordul simulatoriu) si sa fie consemnata intr-un inscris recognitiv, ulterior incheierii actului secret (contrainscis).
Asa fiind, pentru rezolvarea cauzei deduse judecatii este lipsit de relevanta daca respectiva chitanta a fost incheiata chiar dupa 1.02.1996, cata vreme conventia dintre parti pare a fi fost realizata anterior incheierii actului public.
Or, pentru lamurirea tuturor aceste aspecte tinand de realizarea acestui acord simulatoriu intre partile cauzei, instanta de apel in mod nelegal a statuat ca Judecatoria a respins corect proba cu martori, iar pe de alta parte nu a apreciat ea insasi in temeiul rolului activ ca procedand astfel, prima instanta a impiedicat partile sa administreze toate probele pe care le considerau utile pentru sustinerea cauzei lor, atat cu proba testimoniala cat si cea cu interogatoriul intimatei parate, fiind pertinente, concludente si chiar indispensabile unei juste solutionari a pricinii, din perspectiva verificarii termenilor acordului simulatoriu; in ce priveste proba cu interogatoriu, instanta de apel nu a facut nicio apreciere cu privire la utilitatea acesteia, cu toate ca reclamantii prin motivele de apel au criticat cenzurarea nelegala a probelor de prima instanta, atat proba testimoniala cat si cea cu interogatoriul intimatei, fiind respinse de prima instanta prin incheierea de la 27.10.2004, fila 32 dosar fond.
Curtea urmeaza a inlatura sustinerea recurentilor din motivele de recurs in sensul ca intimata parata nu ar fi contestat pretul real convenit prin intampinarea depusa in cauza, cata vreme din cercetarea actelor si lucrarilor atat ale dosarului de fond cat si ale dosarului de apel, se constata ca intimata parata nu s-a prezentat niciodata in fata vreunei instante, in prezenta cauza; o atare imprejurare urmeaza a fi valorificata de instanta de rejudecare eventual, din perspectiva art. 225 Cod Proc. Civ., daca situatia va subzista si acest aspect se va corobora cu celelalte probe ale cauzei.
De asemenea, se apreciaza ca fiind nelegal rationamentul instantei de apel in sensul ca actul secret ar fi trebuit incheiat precum actul public chiar in forma autentica, avand in vedere tribunalul ca operatiunea juridica ce se constata prin el reprezinta o vanzare-cumparare de teren.
Aceasta concluzie este eronata deoarece acordul simulatoriu a presupus  o degizare partiala, in ce priveste pretul contractului, asadar, un element al contractului de vanzare-cumparare si nu contractul insusi.
     O atare interpretare este proprie unei alte forme a simulatiei si specii a deghizarii, anume simulatia prin deghizarea totala, respectiv daca partile ar fi convenit in secret intre ele, o instrainare printr-o alta operatiune juridica translativa de proprietate si nu prin vanzare-cumparare, asa cum rezulta din actul aparent.
Fata de cele ce preced, in baza art. 312 alin. 1 si 3 Cod procedura civila, raportat la art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, Curtea constata ca apelul a fost i mod nelegal respins ca nefondat, instanta de apel trebuind sa observe ca necercetandu-se incheierea acordului simulatoriu ce este de esenta simulatiei, prima instanta nu a realizat o veritabila cercetare a fondului, astfel ca acaesta necercetare este in egala masura imputabila si instantei de appel, ceea ce detemina incidenta art. 304 alin. 5 Cod Proc. Civ. Si in consecinta, se va admite recursul, se va casa  decizia recurata, in sensul ca se va admite apelul, se va desfiinta sentinta cu trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond ; instanta de fond va dispune lamurirea tuturor imprejurarilor de fapt ale pricinii, prin suplimentarea probelor cu interogatoriu si martori, potrivit celor anterior aratate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentii reclamanti NICOLAE PETRE, SOARE NICULINA si POPOVICI MARGARETA, impotriva deciziei civile nr. 92/23.01.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V a Civila in dosar nr. 3362/2005 in contradictoriu cu intimata parata GANGA (fosta COJOCARU) MARIA.
Caseaza decizia recurata.
Admite apelul.
     Desfiinteaza sentinta si trimite cauza spre rejudecare instantei de fond.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta, azi, 5.10.2006.

PRESEDINTE                 JUDECATOR                 JUDECATOR
CARMEN NEGRILA   ANDREIA CONSTANDA   GEORGETA STEGARU

GREFIER
DANIELA STEFAN