Executare silita. Retineri din drepturile salariale efectuate in temeiul unui angajament de plata. Inadmisibilitate.

Executare silita. Retineri din drepturile salariale efectuate in temeiul unui angajament de plata. Inadmisibilitate.
      
      
      
      
       
      Codul muncii - art. 164 alin. 1 si art. 165
       
     Potrivit art. 164 alin. 2 din Codul muncii, retinerile din salariu cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate in temeiul unui angajament scris dat de salariat, ci numai atunci cand datoria angajatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
       
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila- complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 760 din 28 martie 2006
       
     Prin sentinta civila nr. 3555 din 15 decembrie 2005, in temeiul art. 156, art. 161 alin. 4, art. 270 alin. 1 si art. 264 alin. 2 din Codul muncii, Tribunalul Caras-Severin a admis in parte actiunea intentata de reclamantul L.M. si a dispus obligarea paratei S.C. "A.P.P. C." S.R.L. P. la plata sumei de 3.585 RON lei, actualizata la data platii, reprezentand drepturi salariale retinute, in absenta unui titlu executoriu, si garantie nerestituita reclamantului.
     Parata S.C. "A.P.P. C." S.R.L. P. a formulat recurs impotriva hotararii judecatoresti sus-mentionate si a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei atacate si, pe cale de consecinta, respingerea actiunii ca neintemeiata.
     In motivarea cererii de recurs s-a aratat ca reclamantul a fost angajatul societatii recurente si ca a semnat personal doua angajamente de plata la data de 30.09.2003, respectiv 15.09.2005, prin care a recunoscut paguba produsa societatii din vina sa, fiind de acord sa plateasca la data de 15 a fiecarei luni suma mentionata in angajamentele de plata.
     Fostul salariat si-a primit drepturile banesti, acesta semnand statele de plata, achitand in baza angajamentelor de plata sumele datorate, nefiind vorba de nici o retinere nelegala de bani.
     In mod eronat, instanta de fond sustine ca "angajamentul de plata nu indeplineste cerintele legii, nefiind titlu executor". Angajatorul este in drept sa faca retineri salariale fara a fi necesara punerea in executare silita a angajamentului, deoarece retinerile salariale au la baza consimtamantul valabil si neviciat al salariatului, in scopul acoperirii prejudiciului creat, fara a mai fi nevoie de o hotarare definitiva in acest sens.
     Privitor la acest aspect, noul Cod al muncii nu exclude libertatea contractuala, nefiind ingradit dreptul salariatului sa consimta de buna-voie la recuperarea daunelor cauzate de el, atat angajatorul, cat si salariatul putand conveni la stingerea obligatiilor lor, fara sa astepte pronuntarea unei hotarari judecatoresti.
     Recursul nu este fondat.
     Reclamantul L.M. a fost angajatul paratei S.C. "A.P.P. C." S.R.L. P. ca agent comercial pana la data de 17.10.2005, cand contractul sau individual de munca a incetat in baza Deciziei nr. 621/24.10.2005, emisa in temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii.
     Din cuprinsul inscrisurilor depuse de recurenta in dosarul de fata si a inscrisurilor aflate la filele 13-56, 80 din dosarul nr. 7006/C/2005 al Tribunalului Caras-Severin, rezulta ca societatea recurenta a retinut suma de 2.535 RON lei, din drepturile salariale cuvenite reclamantului pe perioada octombrie 2003 - iunie 2005 si octombrie 2005, precum si garantia de 1.050 RON lei, constituita de acesta, pentru a recupera prejudiciile de 21.539.462 lei, respectiv 2.393,01 RON lei, recunoscute de reclamant, retinerile fiind operate in baza angajamentelor de plata semnate de reclamant la datele de 30.09.2003 si, respectiv 15.09.2005.
     Art. 270 alin. 1 din Codul muncii prevede ca: "salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor".
     Conform art. 164 alin. 1 din Codul muncii: "nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege", iar potrivit art. 164 alin. 2 din Codul muncii: "retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila". Prin urmare, angajamentul de plata semnat de reclamant nu indrituia parata recurenta sa retina sumele mentionate in cuprinsul lui din salariul cuvenit reclamantului.
     Sustinerea recurentei ca retinerile din salariul reclamantului intimat au fost legale, intrucat s-au intemeiat pe angajamentele de plata ale acestuia, iar salariatul a semnat statele de plata, astfel incat retinerile salariale au la baza consimtamantul valabil si neviciat al salariatului, nu poate fi primita.
     Astfel, art. 165 din Codul muncii dispune ca: "acceptarea fara rezerve a unei plati din drepturile salariale sau semnarea actelor de plata in astfel de situatii nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin in integralitatea lor, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale ".
     Prin decizia nr. 24/22.01.2003, Curtea Constitutionala a retinut ca dispozitiile art. 164 din Codul muncii sunt constitutionale. Ele nu lezeaza libertatea contractuala, deoarece partile contractante pot conveni de comun acord asupra modalitatilor de executare sau de stingere a obligatiilor lor reciproce. De asemenea, nu este ingradit nici dreptul salariatului sa consimta de bunavoie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fara sa astepte pronuntarea unei hotarari judecatoresti.
     Din cele aratate mai sus rezulta ca salariatul isi poate asuma un angajament scris de plata pentru acoperirea prejudiciului cauzat angajatorului. Dar, avand in vedere ca angajamentul scris nu constituie titlu executoriu, in cazul in care salariatul nu plateste de buna-voie, utilitatea angajamentului se manifesta doar sub aspect probatoriu, in cadrul procesului declansat de angajator pentru obligarea la plata a salariatului. Prin urmare, fata de dispozitiile art. 165 din Codul muncii, acceptarea unei parti din drepturile salariale, dovedita prin semnarea actelor de plata, nu are semnificatia unei plati efectuata de buna-voie de catre reclamant.