Actiune revocatorie. Conditii de admisibilitate.

          Actiune revocatorie. Conditii de admisibilitate.
      C. civ. - art. 975
      
      
      
      
      
     Potrivit dispozitiilor art. 975 C. civ. creditorii pot ataca, in nume personal, actele viclene facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.
     
      Curtea de Apel Timisoara, sectia civila, decizia nr. 3538/R  din 16 noiembrie 2005
     
     Prin sentinta civila nr. 2149 din 27 octombrie 2003 Judecatoria Lugoj a admis actiunea reclamantilor P.I. si P.P. in contradictoriu cu paratii C.V. si C.P.M. si, in consecinta, a dispus  revocarea contractului de donatie autentic pentru cota de 1/2 cedata de paratul C.V. fiului sau C.P.M.
     Instanta a retinut ca paratul C.V. a fost trimis in judecata alaturi de alti inculpati pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 180 alin. 2 C. pen. si art. 217 alin. 1 C. pen.
     Prin sentinta penala nr. 184 din 18 martie 2002, inculpatii au fost condamnati, hotararea ramanand definitiva la 16.04.2002 prin nerecurare, ulterior fiind investita cu formula executorie.
     Creditorii au inceput executarea silita a hotararii, constatandu-se ca debitorii nu dispun de bani pentru acoperirea creantei si ca nu sunt angajati.
     La 10.12.2001, paratul C.V. a donat cota sa de 1/2 parte din imobilul proprietatea sa si a fostei sotii fiului sau, paratul C.P.M.; a cerut, totodata, notarea in cartea funciara a interdictiei de instrainare si grevare in favoarea sa.
     La acea data, procesul penal era in derulare.
     Au fost retinute ca indeplinite prevederile art. 975 C. civ. pentru admisibilitatea actiunii revocatorii (pauliene).
     Astfel, prin actul atacat, paratul-debitor a creat creditorilor un prejudiciu, creandu-si starea de insolvabilitate.
     Pe de alta parte, reclamantul are o creanta certa, lichida si exigibila impotriva debitorului, recunoscuta prin sentinta penala, ce constituie titlu executoriu. Nu este obligatoriu ca creanta sa fie anterioara actului atacat, in cauza fiind dovedit ca debitorul a incheiat actul fraudulos cu scopul de a prejudicia pe creditor, fiind constient de rezultatul pagubitor al actului.
     In fine, cum actul atacat este unul cu titlu gratuit, nu se pune problema conditiei complicitatii la frauda a dobanditorului.
     Impotriva sentintei a declarat apel paratul C.P.M.
     In motivare a invocat ca procesul de divort al parintilor sai a inceput cu doi ani inainte de savarsirea faptei penale de catre tatal sau si ca nu se poate sustine ca acesta din urma a dorit sa-si creeze starea de insolvabilitate prin actul de donatie.
     Apelul a fost respins si hotararea primei instante mentinuta ca temeinica si legala.
     Curtea a avut in vedere ca apelantul nu a criticat toate conditiile de admisibilitate a actiunii pauliene, ci doar faptul ca tatal sau, paratul C.V. nu ar fi urmarit sa-si creeze o stare de insolvabilitate prin actul incheiat.
     Din probele administrate a rezultat ca prin sentinta civila nr. 2648 din 8 octombrie 2000 s-a finalizat procesul de partaj purtat intre debitor si sotia sa, apartamentul in litigiu fiind atribuit acesteia, cu obligarea sa la dezdaunarea paratului C.V.
     Hotararea a fost atacata cu apel de fosta sotie. Dupa savarsirea infractiunilor, cand se prefigura obligarea paratului la despagubiri, in cursul solutionarii apelului in procesul de partaj, paratul-debitor achieseaza la apelul sotiei si declara ca de comun acord cu aceasta au transmis prin donatie dreptul lor de proprietate fiului lor, apelantul C.P.M.
     In acest fel, debitorul s-a lipsit cu buna stiinta de unica valoare certa si serioasa din patrimoniul sau, despre care era convins ca va putea face obiect al executarii silite. In consecinta, intentia sa de creare a starii de insolvabilitate nu poate fi negata.
     Impotriva deciziei a declarat recurs paratul C.P.M. care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitand modificarea ei in sensul respingerii actiunii.
     In motivare a invocat ca, Curtea a respins ca nefondat recursul avand in vedere urmatoarele considerente:
     In speta nu sunt intrunite cerintele legale pentru a se dispune revocarea actului de donatie, care n-a avut drept scop crearea unei stari de insolvabilitate, ci pentru a finalizarea procesului de divort si partaj bunuri comune.
     Ca la incheierea actului de donatie, paratul C.V. nu stia ca trebuie sa plateasca o suma de bani, nici cuantumul acelei sume, mai ales ca mai multe persoane erau tinute sa raspunda de prejudiciul creat prin infractiune.
     Apoi creditorul a stat in pasivitate, nesolicitand indisponibilizarea unor bunuri ale debitorului C.V., care detine o masina si mai multe bunuri mobile.
     Analizand motivele de recurs, decizia atacata, hotararea primei instante, actele si probele de la dosar, vazand prevederile art. 304 alin. 2 - 9 C. pr. civ. s-a constatat ca recursul de fata nu este intemeiat, deoarece prin actiunea introdusa la Judecatoria Lugoj sub nr. 1028/2003 reclamantii au chemat in judecata pe paratii C.V. si C.P.-M., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna revocarea contractului de donatie autentic, facut in dauna intereselor creditorilor paratului C.V., cu revenirea bunului in patrimoniul debitorului.
     Instanta de fond prin sentinta civila nr. 2149 din 27 octombrie 2003 a admis actiunea reclamantilor si in consecinta a dispus revocarea contractului de donatie autentic pentru cota de 1/2 cedata de paratul C.V. fiului sau C.P.-M. si restabilirea situatiei anterioare de carte funciara.
     Prin cererea de recurs paratul nu contesta toate conditiile de existenta ale actiunii revocatorii (pauliene) ci doar faptul ca tatal sau, paratul C.V. nu a urmarit prin incheierea contractului de donatie sa-si creeze o stare de insolvabilitate, acest act fiind incheiat anterior momentului in care tatal sau a cunoscut suma ce urmeaza sa o plateasca reclamantilor si ca nu s-a dovedit starea de insolvabilitate a celor doua persoane vinovate de producerea pagubei.
     Sustinerile paratilor nu pot fi luate in considerare intrucat si-au facut o astfel de aparare numai dupa promovarea prezentului proces; la incheierea actului de sistare a comunitatii de bunuri, ambii soti au stabilit de  comun acord ca fiecare are o cota indiviza de 1/2 parte din apartamentul nr. 8; apoi paratul C.V., dupa incheierea contractului de donatie in favoarea fiului sau, a cerut notarea in cartea funciara a instrainarii si grevarii in favoarea sa, ceea  ce a dus la concluzia existentei dreptului sau de proprietate prin sistarea comunitatii de bunuri pe cale amiabila asupra cotei indivize de 1/2 parte.
     Reclamantii poseda un titlu executoriu, respectiv sentinta penala nr. 184/2002, astfel ca creanta intruneste cerintele art. 379 alin. 1 din Codul de procedura civila. Conditia anterioritatii creantei fata de actul atacat nu este obligatorie atunci cand se dovedeste ca debitorul a incheiat actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor. In cauza s-a facut dovada, intrucat actul de instrainare a fost incheiat dupa savarsirea faptelor penale care au dus la condamnarea faptuitorului si la plata de despagubiri civile. In acest sens practica in materie a statuat ca actul fraudulos de instrainare a unui bun savarsit in scopul de a-l sustrage de la confiscare sau de la urmarire silita, este revocabil, chiar daca a fost incheiat dupa comiterea faptei si inaintea hotararii de obligare la despagubiri. Aceasta cerinta nu este obligatorie atunci cand se dovedeste ca debitorul a incheiat actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor.
     Nu sunt intemeiate sustinerile paratului recurent potrivit cu care tatal sau a donat nu cu intentia de a-si crea o stare de insolvabilitate si ca la data perfectarii donatiei acesta nu cunostea ca urmeaza sa plateasca vreo suma de bani.
     Asa cum rezulta din probe, dupa comiterea infractiunii, cand se prefigura deja obligarea paratului C.V. la despagubiri, in cursul solutionarii apelului in procesul de partaj al bunurilor comune, el achieseaza la apelul sotiei sale si declara ca, de comun acord cu aceasta, au transmis prin donatie, dreptul lor de proprietate asupra apartamentului fiului lor. In acest fel paratul C.V. cu buna-stiinta s-a lipsit de unica valoare certa si serioasa din patrimoniul sau despre care era convins ca va putea face obiectul unei executari silite viitoare. Prin urmare, intentia de a crea o stare de insolvabilitate nu poate fi negata.