Anulare decizie
(Decizie nr. 508 din data de 06.04.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) Asupra recursurilor de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 4714/18.11.2005 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal a admis cererea formulata de reclamanta Banca Turco Romana - banca in faliment - prin lichidator Fondul de garantare a depozitelor din Sistemul Bancar, in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili din Municipiului Bucuresti si a anulat decizia nr.61/90/1/2003/754072/05.11.2004 a Directiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, privind obligatia de plata a accesoriilor aferente obligatiilor fiscale si decizia nr.100/31.05.2005 de solutionare a contestatiei .
Pentru a se pronunta astfel , tribunalul a retinut ca organele fiscale au procedat nelegal la calculul accesoriilor pentru plata cu intarziere a contributiei de asigurari de sanatate datorate pentru luna august 2004, considerand ca plata facuta in contul Trezoreriei Ilfov , iar nu la Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili , nu ar fi valabila. Instanta de fond a mai retinut ca la data de 03.07.2002 s-a deschis procedura falimentului Bancii Turco Romane. Potrivit art.20 (2) din Legea nr.83/1998 privind procedura falimentului bancar modificata prin OUG nr.186/1999 , Legea nr.596/2002, OUG nr.138/2001 si Legea nr.597/2002, nici o dobanda sau cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor asupra bancii debitoare de la data deschiderii procedurii falimentului, astfel incat dupa data de 03.07.2002 parata nu trebuia sa calculeze accesorii pentru contributiile nevirate in termen de catre reclamanta la buget .
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs parata Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili si Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti in baza art.304 pct.9 Cod procedura civila .
In dezvoltarea motivelor de recurs atat recurenta parata cat si Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti au aratat ca prevederile art.117 (4) din OG nr.92/2003 nu sunt incidente in speta, deoarece la data deschiderii procedurii falimentului era in vigoare OG nr.11/1996 privind executarea creantelor bugetare, care nu contine dispozitii prin care sa limiteze calculul accesoriilor pana la data deschiderii procedurii falimentului.
Recurentii au mai sustinut ca in speta nu sunt incidente nici prevederile art.37 din Legea nr.64/1995 si art.202 din Legea nr.83/1998 care limiteaza calculul dobanzilor si cheltuielilor la data deschiderii procedurii si fac trimitere la dispozitiile pct.5 alin.2 din Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr.5/2004 pentru aprobarea solutiilor privind aplicarea unitara a unor prevederi referitoare la TVA si probleme de procedura fiscala (Monitorul Oficial nr. 879/22.09.2004). Conform acestor dispozitii: "penalitatile de intarziere si dobanzile, respectiv majorarile de intarziere , dupa caz , datorate conform prevederilor legale, nu constituie dobanzi sau cheltuieli in sensul art.37 din Legea nr.64/1995".
Recurentii au mai aratat, de asemenea, ca art.4 (1) din OG nr.38/2002 prevede ca "procedurile deschise pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante vor continua sa fie administrate si lichidate conform prevederilor legale in vigoare, anterioare modificarilor si completarilor aduse Legii nr.64/1995 prin prezenta ordonanta".
La termenul de judecata din 06.04.2006 Ministerul Public -Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a depus la dosar o cerere de renuntare la judecarea recursului , in temeiul art.246 (1) Cod procedura civila .
Potrivit art.246 Cod procedura civila renuntarea la judecata poate avea loc in tot cursul judecatii , fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa.
Manifestarea de vointa in sensul de a renunta la judecata reprezinta un act de dispozitie al partii, in speta a recurentului Ministerul Public, care nu este supus cenzurii instantei , considerent pentru care, Curtea va lua act de renuntarea la cererea de recurs formulata de Ministerul public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti .
Recursul recurentei parate este nefondat pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare.
Prin decizia nr.61/90/1/2003/754072/05.11.2004 Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili a stabilit in sarcina Bancii Turco Romane , in temeiul art.85 lit.c) si art.114 din OG nr.92/2003, obligatia de plata a sumei de 71.368 lei reprezentand dobanzi aferente contributiei pentru asigurari de sanatate datorate de angajator pentru luna august 2004.
In raport de perioada pentru care, s-au calculat accesoriile, sustinerile recurentei in sensul ca in speta nu sunt incidente prevederile art.37 din Legea nr.64/1995 , sau art.202 din Legea nr.83/1993 nu pot fi retinute, pentru ca la data de 03.07.2002 a fost deschisa procedura de faliment a BTR SA.
Instanta de fond a retinut corect ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art.202 din Legea nr.83/1998 privind procedura falimentului bancar , modificata prin OUG nr.186/1999, Legea nr.596/2002, OUG nr.138/2001 si Legea nr.597/2002.
Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr.5/2004 exprima un punct de vedere al emitentului , o interpretare a prevederilor legale, dar nu poate contraveni sau adauga le lege si nici nu este obligatorie pentru instante.
Art.4 (1) din OG nr.38/2002 pentru modificarea Legii nr.64/1995, invocat de recurenta, cuprinde o norma generala tranzitorie cu privire la administrarea si lichidarea procedurilor deschise pana la data intrarii in vigoare a ordonantei , dar nu reglementeaza expres regimul creantelor asupra bancii in faliment; in aceasta materie sunt aplicabile prevederile art.202 din Legea nr.83/1998 privind procedura falimentului bancar si ale art.118 alin.4 (fostul art.117 alin.4 , inainte de a doua republicare) din Codul de procedura fiscala, conform carora nici o dobanda ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor de la data deschiderii procedurii falimentului. Notiunile de "dobanda" si "cheltuiala" folosite in textul legal mentionat definesc toate accesoriile aferente unui debit principal.
In baza principiului de drept "unde legea nu distinge, nu poate distinge nici interpretul" (ubi lex non distinguit nec nos dinstinguere debemus) art.4 (1) din OG nr.38/2002 nu poate fi aplicat in speta printr-o interpretare extensiva.
In consecinta, pentru considerentele expuse , Curtea constata ca nu exista motive de casare sau modificare a hotararii atacate, astfel ca in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, si va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-parata Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili impotriva sentintei civile nr. 4714/18.11.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr.39593/3/2005 (nr.vechi 5771/CA/2005) , in contradictoriu cu intimata reclamanta Banca Turco Romana, prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, ca nefondat.
Ia act de renuntarea Ministerului Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti la judecarea recursului .
Irevocabila,
Pronuntata in sedinta publica azi, 06.04.2006.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Liliana Visan Gabriela Bogasiu Simona Marcu
Din examinarea lucrarilor din dosar constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 4714/18.11.2005 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal a admis cererea formulata de reclamanta Banca Turco Romana - banca in faliment - prin lichidator Fondul de garantare a depozitelor din Sistemul Bancar, in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili din Municipiului Bucuresti si a anulat decizia nr.61/90/1/2003/754072/05.11.2004 a Directiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, privind obligatia de plata a accesoriilor aferente obligatiilor fiscale si decizia nr.100/31.05.2005 de solutionare a contestatiei .
Pentru a se pronunta astfel , tribunalul a retinut ca organele fiscale au procedat nelegal la calculul accesoriilor pentru plata cu intarziere a contributiei de asigurari de sanatate datorate pentru luna august 2004, considerand ca plata facuta in contul Trezoreriei Ilfov , iar nu la Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili , nu ar fi valabila. Instanta de fond a mai retinut ca la data de 03.07.2002 s-a deschis procedura falimentului Bancii Turco Romane. Potrivit art.20 (2) din Legea nr.83/1998 privind procedura falimentului bancar modificata prin OUG nr.186/1999 , Legea nr.596/2002, OUG nr.138/2001 si Legea nr.597/2002, nici o dobanda sau cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor asupra bancii debitoare de la data deschiderii procedurii falimentului, astfel incat dupa data de 03.07.2002 parata nu trebuia sa calculeze accesorii pentru contributiile nevirate in termen de catre reclamanta la buget .
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs parata Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili si Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti in baza art.304 pct.9 Cod procedura civila .
In dezvoltarea motivelor de recurs atat recurenta parata cat si Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti au aratat ca prevederile art.117 (4) din OG nr.92/2003 nu sunt incidente in speta, deoarece la data deschiderii procedurii falimentului era in vigoare OG nr.11/1996 privind executarea creantelor bugetare, care nu contine dispozitii prin care sa limiteze calculul accesoriilor pana la data deschiderii procedurii falimentului.
Recurentii au mai sustinut ca in speta nu sunt incidente nici prevederile art.37 din Legea nr.64/1995 si art.202 din Legea nr.83/1998 care limiteaza calculul dobanzilor si cheltuielilor la data deschiderii procedurii si fac trimitere la dispozitiile pct.5 alin.2 din Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr.5/2004 pentru aprobarea solutiilor privind aplicarea unitara a unor prevederi referitoare la TVA si probleme de procedura fiscala (Monitorul Oficial nr. 879/22.09.2004). Conform acestor dispozitii: "penalitatile de intarziere si dobanzile, respectiv majorarile de intarziere , dupa caz , datorate conform prevederilor legale, nu constituie dobanzi sau cheltuieli in sensul art.37 din Legea nr.64/1995".
Recurentii au mai aratat, de asemenea, ca art.4 (1) din OG nr.38/2002 prevede ca "procedurile deschise pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante vor continua sa fie administrate si lichidate conform prevederilor legale in vigoare, anterioare modificarilor si completarilor aduse Legii nr.64/1995 prin prezenta ordonanta".
La termenul de judecata din 06.04.2006 Ministerul Public -Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a depus la dosar o cerere de renuntare la judecarea recursului , in temeiul art.246 (1) Cod procedura civila .
Potrivit art.246 Cod procedura civila renuntarea la judecata poate avea loc in tot cursul judecatii , fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa.
Manifestarea de vointa in sensul de a renunta la judecata reprezinta un act de dispozitie al partii, in speta a recurentului Ministerul Public, care nu este supus cenzurii instantei , considerent pentru care, Curtea va lua act de renuntarea la cererea de recurs formulata de Ministerul public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti .
Recursul recurentei parate este nefondat pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare.
Prin decizia nr.61/90/1/2003/754072/05.11.2004 Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili a stabilit in sarcina Bancii Turco Romane , in temeiul art.85 lit.c) si art.114 din OG nr.92/2003, obligatia de plata a sumei de 71.368 lei reprezentand dobanzi aferente contributiei pentru asigurari de sanatate datorate de angajator pentru luna august 2004.
In raport de perioada pentru care, s-au calculat accesoriile, sustinerile recurentei in sensul ca in speta nu sunt incidente prevederile art.37 din Legea nr.64/1995 , sau art.202 din Legea nr.83/1993 nu pot fi retinute, pentru ca la data de 03.07.2002 a fost deschisa procedura de faliment a BTR SA.
Instanta de fond a retinut corect ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art.202 din Legea nr.83/1998 privind procedura falimentului bancar , modificata prin OUG nr.186/1999, Legea nr.596/2002, OUG nr.138/2001 si Legea nr.597/2002.
Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr.5/2004 exprima un punct de vedere al emitentului , o interpretare a prevederilor legale, dar nu poate contraveni sau adauga le lege si nici nu este obligatorie pentru instante.
Art.4 (1) din OG nr.38/2002 pentru modificarea Legii nr.64/1995, invocat de recurenta, cuprinde o norma generala tranzitorie cu privire la administrarea si lichidarea procedurilor deschise pana la data intrarii in vigoare a ordonantei , dar nu reglementeaza expres regimul creantelor asupra bancii in faliment; in aceasta materie sunt aplicabile prevederile art.202 din Legea nr.83/1998 privind procedura falimentului bancar si ale art.118 alin.4 (fostul art.117 alin.4 , inainte de a doua republicare) din Codul de procedura fiscala, conform carora nici o dobanda ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor de la data deschiderii procedurii falimentului. Notiunile de "dobanda" si "cheltuiala" folosite in textul legal mentionat definesc toate accesoriile aferente unui debit principal.
In baza principiului de drept "unde legea nu distinge, nu poate distinge nici interpretul" (ubi lex non distinguit nec nos dinstinguere debemus) art.4 (1) din OG nr.38/2002 nu poate fi aplicat in speta printr-o interpretare extensiva.
In consecinta, pentru considerentele expuse , Curtea constata ca nu exista motive de casare sau modificare a hotararii atacate, astfel ca in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, si va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-parata Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili impotriva sentintei civile nr. 4714/18.11.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr.39593/3/2005 (nr.vechi 5771/CA/2005) , in contradictoriu cu intimata reclamanta Banca Turco Romana, prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, ca nefondat.
Ia act de renuntarea Ministerului Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti la judecarea recursului .
Irevocabila,
Pronuntata in sedinta publica azi, 06.04.2006.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Liliana Visan Gabriela Bogasiu Simona Marcu
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.
Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011