Nulitate contract vanzare-cumparare

DOSAR NR.3769/2004
 
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU
CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 605
Sedinta publica de la 5 mai 2005
Curtea compusa din :
PRESEDINTE              LAVINIA DUTULESCU
JUDECATOR               RODICA SUSANU
                  JUDECATOR               CRISTIAN OLTEANU
  GREFIER                     MARIA CISMIGIU         Pe rol fiind solutionarea recursurilor declarate de paratii MUNICIPIUL
BUCURESTI PRIN PRIMARUL GENERAL, POPESCU VIOREL si
POPESCU GINA, impotriva deciziei civile nr. 10 A din 9.01.2004, pronuntata
de Tribunalul Bucuresti - Sectia  a III-a Civila, in dosarul nr. 3212/2003,  in
contradictoriu cu  reclamantii RADULESCU TOMA, RADULESCU TEODOR,
ZORCA MARIA, ZORCA DORA MAGDALENA si ZORCA CONSTANTIN.
          Pricina are ca obiect - nulitate contract vanzare - cumparare.
          La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta intimatul
reclamant Radulescu Teodor personal si asistat de avocatul Ion Virgil, in
baza imputernicirii avocatiale nr. 170.461/2004, emisa de Baroul Bucuresti -
Cabinet Individual, intimatii reclamanti Radulescu Toma, Zorca Maria, Zorca
Dora-Magdalena, Zorca Constantin, fiind reprezentati de acelasi avocat,
lipsind  recurentii parati Municipiul Bucuresti, Popescu Viorel si Popescu
Gina.
           Procedura indeplinita.
           S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta,  care a mai
invederat si ca prin serviciul registratura , recurentii Popescu Viorel si
Popescu Gina au depus o cerere prin care solicita suspendarea judecatii
cauzei pana la solutionarea de catre ICCJ  a cererii de stramutare care face
obiectul dosarului nr.6087/2005. La cerere se afla atasat certificatul nr.
6087/2005 care atesta existenta cererii de stramutare cu termen de judecata
la data de22 septembrie 2005.
           Avocatul Ion Virgil pentru intimatii reclamanti solicita respingerea
cererii de suspendarea judecatii cauzei, formulata in scris de recurentii parati
Popescu Viorel si   Popescu Gina, fata de imprejurarea ca acestia au mai
formulat o cerere de stramutare, solutionata  prin incheierea nr.3172/
20.04.2005, iar cererea ce formeaza obiectul dosarului nr. 6087/2005, este o
a doua cerere de stramutare. Deci, nu exista temei legal pentru ca cererea de
suspendare a judecatii prezentei pricini, sa fie admisa, suspendarea putand fi 
incuviintata numai de I.C.C.J.
             Arata ca nu mai are alte cereri de formulat.
             In urma deliberarii, Curtea respinge cererea de suspendare  a
judecatii cauzei, constatand ca ICCJ nu a dispus suspendarea judecatii
prezentei pricini, fiind unica autoritate care putea lua o astfel de masura si ca
nu se mai impune asteptarea solutionarii celeia de a doua cereri de
stramutare ( astfel cum s-a intamplat in cazul celei dintai ), intrucat prin
formularea celei de a doua cereri de stramutare si solicitarea din nou a
amanarii prezentei judecati, recurentii Popescu demonstreaza o exercitare
abuziva a drepturilor lor procesuale. Luand act de declaratia avocatului
intimatilor reclamanti , in sensul ca nu mai sunt alte cereri de formulat, acorda
cuvantul asupra motivelor recursurilor.
              Avocatul Ion Virgil pentru intimatii reclamanti solicita respingerea
ambelor recursului ca nefondate. In ceea ce priveste recursul declarat de
paratii Popescu Viorel si Popescu Gina arata ca este nefondat fata de faptul
ca reclamantii au facut dovada titlului de proprietate asupra imobilului
revendicat, dobandit prin mostenire,ca imobilul a fost trecut in proprietatea
statului abuziv, situatie retinuta corect de cele doua instante. In ceea ce
priveste proba cu expertiza grafologica solicitata de recurenti prin motivele de
recurs arata ca este inadmisibila in aceasta faza procesuala. Nu solicita
cheltuieli de judecata.

                                                 C U R T E A 

     Prin sentinta civila nr. 2898/22.04.2003 pronuntata de Judecatoria
sectorului 2 - Bucuresti, in dosarul nr. 10.345/2002, a fost admisa cererea de
chemare in judecata formulata de reclamantii Zorca Constantin, Zorca Maria,
Radulescu Toma, Radulescu Teodor impotriva paratilor Municipiul Bucuresti,
Popescu Gina si Popescu Viorel, s-a constatat nulitatea absoluta a
contractului de vanzare - cumparare nr. 3169/31.03.1997 incheiat intre
Municipiul Bucuresti si paratii Popescu, acestia din urma fiind obligati sa lase
reclamantilor in deplina proprietate si posesie imobilul situat in Bucuresti, str.
Poet Barbu Mumuleanu nr. 33, sector 2, luandu-se totodata act ca reclamantii
nu au solicitat cheltuieli de judecata.
     Pentru a hotari in acest sens, s-a retinut de catre prima instanta ca
imobilul situat in Bucuresti, str. Poet Barbu Mumuleanu nr. 33, sector 2 a fost
proprietatea defunctei Georgescu Floarea care l-a lasat mostenire, printr-un
testament, numitelor Ioana V. Petrescu, Chiriachia M. Radulescu si Maria
Turdeanu. Cu exceptia reclamantei Maria Zorca, una si aceeasi cu
mostenitoarea testamentara Maria Turdeanu, ceilalti reclamanti sunt
succesorii in drepturi ai celorlalte doua mostenitoare testamentare.
     Bunul in litigiu a fost preluat de stat in baza Decretului nr. 92/1950,
pozitia 3200, de la fostul proprietar Georgescu Florica.
     S-a apreciat ca reclamantii justifica propria calitate procesuala activa in
promovarea litigiului de fata  intrucat prin succesiune s-au transmis in
patrimoniul reclamantilor toate drepturile autoarei lor la actiunile in justitie prin
care s-ar putea redobandit imobilul ce a fost preluat de stat.
     Ei au facut, de asemenea, dovada initierii procedurii administrative
prevazute de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea in natura a imobilului in
litigiu.
     In ceea ce priveste valabilitatea contractului de vanzare - cumparare
contestat, s-a stabilit ca nu s-ar putea retine buna - credinta a partilor
contractante la incheierea acestuia, in conditiile in care unii dintre reclamanti
formuleaza cerere de restituire in natura a bunului, in temeiul Legii nr.
112/1995, astfel ca vanzatorul avea obligatia sa clarifice situatia juridica a
locuintei pe care intentiona sa o instraineze, iar cumparatorii trebuiau sa se
asigure ca vanzatorul este titularul necontestat al dreptului de proprietate,
avand in vedere ca ei cunosteau ca exista persoane care se pretind
proprietari ai imobilului.
     S-a apreciat ca preluarea bunului de catre stat a fost abuziva in raport
de analiza permisa de art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 si ca, deci, el nu
putea forma obiectul vanzarii in baza Legii nr. 112/1995.
     Cu referire la capatul de cerere privind revendicarea, s-a observat ca,
data fiind nulitatea contractului de vanzare - cumparare in baza caruia sotii
Popescu au cumparat imobilul de la stat, exista conflict intre titlul de
proprietate detinut de catre reclamanti asupra imobilului si posesie, aspect ce
a condus la admiterea actiunii in revendicare.
     Apelurile declarate de catre paratii Municipiul Bucuresti, Popescu Gina
si Popescu Viorel impotriva acestei sentinte, au fost respinse ca nefondate
prin decizia civila nr. 10.A/9.01.2004 pronuntata de Sectia a III a civila a
Tribunalului Bucuresti in dosarul nr. 3212/2003, retinandu-se de catre
instanta de apel ca instanta de fond a apreciat  corect intregul material
probator al cauzei, statuand corect ca prin succesiune s-au transmis, in
patrimoniul reclamantilor toate drepturile autoarei lor.
     De asemenea, au fost gasite pertinente si justificate si aprecierile facute
de prima instanta in legatura cu buna - credinta a partilor contractante, ca si
modul de solutionare a cererii in revendicare.
     Impotriva acestei decizii, in termen legal, au declarat recurs apelantii
Municipiul Bucuresti, Popescu Gina si Popescu Viorel.
     In motivarea recursului sau, recurentul Municipiul Bucuresti a criticat
pentru nelegalitate hotararea instantei de apel, sustinand ca aceasta ar fi
trebuit  sa se raporteze, in analiza valabilitatii contractului contestat, la
momentul efectiv al incheierii acestuia, fapt ce ar fi prilejuit constatarea ca au
fost respectate conditiile de validitate prevazute de art. 948 Cod civil,
respectiv capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza.
     Cumparatorii - persoane fizice au incheiat actul juridic cu  convingerea
ca cumpara de la adevaratul proprietar, existand o aparenta deplina in ceea
ce priveste dreptul de proprietate al statului asupra imobilului ce urma sa fie
supus vanzatorii, putandu-se vorbi de o eroare comuna, invincibila.
     Au fost respectate si conditiile specifice impuse prin Legea nr.
112/1995, cumparatorii detinand bunul cumparat in baza unui contract de
inchiriere valabil.
     Faptul ca prin hotararea apelata, s-a stabilit preluarea fara titlu valabil a
imobilului, nu are relevanta  raportat la momentul efectiv al incheierii
contractului de vanzare - cumparare. In cauza, reclamantii nu au reusit sa
rastoarne prezumtia legala de buna - credinta.
     Cererea intimatilor - reclamanti, formulata in baza Legii nr. 112/1995 nu
putea constitui un impediment la vanzare, atata timp cat intimatii nu puteau
beneficia de restituirea in natura a bunului solicitat, neintrunind conditiile
prevazute de art. 2 din Legea nr. 112/1995.
     Gresit s-a stabilit ca preluarea imobilului din str. Poet Mumuleanu nr.
31, sector 2 de catre stat a fost abuziva, in conditiile in care nu s-a facut
dovada ca autoarea reclamantilor era exceptata de la aplicarea Decretului nr.
92/1950.
     Chiar Normele de aplicare a Legii nr. 112/1995 considerau ca trecute
cu titlu valabil la stat imobilele preluate in temeiul Decretului nr. 92/1950.
     In drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura 
civila.
     Prin cererea lor de recurs, recurentii Popescu Gina si Popescu Viorel
au aratat ca inteleg sa critice hotararea instantei de apel pentru motivele
prevazute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 si 10 Cod procedura  civila.
     1. Astfel, ei au sustinut ca desi au solicitat ambelor instante de  fond sa
oblige pe reclamanti la plata taxelor de timbru in raport de valoarea bunului
revendicat, acestea au omis aspectul timbrajului.
     2. Revendicarea presupune infatisarea unui titlu de proprietate valid si
nu a unui certificat de mostenitor sau testament.
     Certificatul de mostenitor infatisat de reclamanti se refera la imobilul din
str. Barbu Mumuleanu nr. 31 si nu la cel de la nr. 33.
     3. Reclamantii nu au infatisat in cauza nici un titlu de proprietate asupra
imobilului in litigiu, desi recurentii au cerut instantelor sa le puna acestora in
vedere sa prezinte originalul acestuia.
     4. Gresit s-a apreciat ca bunul a fost preluat de stat fara titlu, in
conditiile in care temeiul preluarii l-a constituit Legea nr. 58/1974 si Legea nr.
4/1973.
     5. S-a criticat, de asemenea, neretinerea de catre instante a exceptiei
lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, pe care recurentii au invocat-
o intemeiata pe de o parte pe lipsa titlului de proprietate al reclamantilor si, pe 
de alta parte, pe lipsa testamentului cu  privire la imobilul in cauza, cel
infatisat instantei referindu-se la imobilul cu nr. 31.
     6. Recurentii au sustinut ca nu a fost rasturnata prezumtia de buna -
credinta care opereaza in favoarea lor. La data vanzarii statul avea titlu
valabil asupra imobilului, iar vanzarea catre chiriasi s-a facut dupa o
prealabila verificare a situatiei bunului si in conditiile in care s-a comunicat ca
nu exista nici o cerere de revendicare a acestuia.
     Nu s-a facut de catre reclamanti dovada notificarii chiriasilor, iar
neglijenta primariei referitoare la existenta unei cereri de retrocedare nu le
poate fi lor imputabila.
     7. Instantele au dispus nulitatea absoluta, desi reclamantii au cerut sa
se constate nulitatea relativa, iar din actele dosarului nu rezulta ca prin
incheierea contractului s-ar fi adus atingere interesului public. Cel mult se
puteau solicita despagubiri daca se dovedea reaua - credinta a vanzatorului.
     Instanta nu a observat ca cererea a fost formulata cu depasirea
termenului de un an.
     8. S-a invocat de catre recurenti existenta unor contradictii intre
considerentele si dispozitivelor hotararilor pronuntate in cauza, cu referire la
anul incheierii contractului (fie 1987, fie 1996), dar si la numarul imobilului,
confundandu-se cel de la nr. 31 cu cel de la nr. 33
      Cauza s-a judecat pe baza actelor privitoare la imobilul nr. 31, desi
pretentia reclamantilor viza imobilul de la nr. 33.  
     9. Nu s-a probat efectuarea cererii de restituire a imobilului in litigiu in
baza Legii nr. 10/2001.
     10. Actele si faptele efectuate in baza Legilor nr. 4/1973 si nr. 58/1974
nu pot fi sanctionate printr-o lege civila aparuta ulterior, conform principiului
neretroactivitatii legii civile.
     11. S-a criticat de catre recurenti refuzul instantelor de a le incuviinta
proba cu martori, cu inscrisuri si efectuarea unei expertize grafologice pentru
a se inlatura eventualele fraude la confectionarea testamentului. S-a refuzat
obtinerea de relatii de la primarie in legatura cu despagubirile obtinute de
reclamanti. S-a refuzat, de asemenea, infatisarea istoricului de rol fiscal
pentru a-l compara cu certificatele de mostenitor existente.
     In drept, au fost invocate prevederile art. 299 si urm. Cod procedura 
civila.
     La 10.11.2004, intimatii au formulat intampinare prin care au solicitat
respingerea recursurilor ca nefondate, aratand ca actiunea in revendicare pe
care au promovat-o este scutita de taxa de timbru in temeiul art. 15 lit. r din
Legea nr. 146/1995. Au depus la dosar titlul de proprietate asupra imobilului,
iar cei care realizeaza o confuzie intre cele doua imobile de la nr. 31 si nr. 33
de pe str. Barbu Mumuleanu sunt recurentii si nu instantele judecatoresti.
Testamentul privitor la imobilul din str. Barbu Mumuleanu nr. 33 exista la
dosar si este chiar actul prin care intimatii - reclamanti si-au justificat
calitatea. Prin probele administrate in cauza a fost probata atat reaua-
credinta a vanzatorului, cat si a cumparatorilor.
     Cererea de chemare in judecata a fost  motivata in drept pe prevederile
art. 46 din Legea nr. 10/2001, astfel ca nu poate fi vorba decat de nulitatea
absoluta a contractului. Au fost atasate dosarului notificarile efectuate in baza
Legii nr. 10/2001. Recurentii nu au cerut niciodata probele cu martori,
inscrisuri, efectuarea unei expertize grafologice prin care sa se dovedeasca
autenticitatea testamentului.
     In recurs nu s-au administrat probe suplimentare.
     Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate,
Curtea apreciaza ca ambele recursuri sunt nefondate.
     In mod corect instantele de fond au lamurit problema legitimitatii
procesuale active a intimatilor - reclamanti, stabilindu-se pe baza
probatoriului administrat ca acestia sunt, in mod incontestabil, succesori in
drepturi  ai fostei proprietare a imobilului din Bucuresti, str. Poet Barbu
Mumuleanu nr. 33, sector 2, bun in legatura cu care s-au formulat pretentiile
reclamantilor si nu cel de la nr. 31, pe aceeasi strada, dupa cum eronat
pretind recurentii Popescu.
     Astfel, intimatii - reclamanti au demonstrat ca bunul mentionat a fost
proprietatea autoarei lor, Florica P. Georgescu, mentionata in acte si sub
numele de Georgescu Dobre Panait Floarea ( cu numele complet al sotului),
bun pe care aceasta l-a dobandit in anul 1910 de la Georgescu Zambru in
baza contractului de vanzare - cumparare autentificat de Tribunalul Ilfov sub
nr. 3217/19.03.1910 si transcris sub nr. 2213/27.03.1910 si prin succesiune
de pe urma defunctului sau sot.
     Copia legalizata de Arhivele Statului a contractului de vanzare -
cumparare mai sus indicat, aflata la fila 92 dosar fond, ca si cea a procesului
- verbal nr. 9717/1940 al Comisiei pentru Infiintarea Cartilor Funciare din
Bucuresti si a partii I si a II - a din Cartea Funciara a imobilului, aflate la filele
73 - 74 dosar fond reprezinta dovezile asupra titlului de proprietate privitoare
la bunul in litigiu, care a apartinut Florica Georgescu si care s-a transmis, pe
cale succesorala in patrimoniul reclamantilor.
     Prin urmare, aceleasi inscrisuri constituie  si titlul de proprietate al
reclamantilor asupra imobilului de la nr. 33 pe str. Poet Barbu Mumuleanu,
alaturi de testamentele autentificate sub nr. 10021/7.04.1944 (filele 4 - 5
dosar fond, prin care Florica P. Georgescu a instituit ca legatare cu titlu
particular asupra imobilului pe Chiriachita Radulescu, Ioana V. Petrescu si
Maria Turdeanu), sub nr. 7292/1.10.1975 (prin care Ioana V. Petrescu a
instituit ca legatari ai intregii sale averi pe sotii Zorca) si de certificatele de
mostenitor nr. 100/16.12.1998 si nr. 277/10.09.1976, care atesta calitatea de
succesori in drepturi a reclamantilor Radulescu Toma si Radulescu Teodor
ca si a sotilor Zorca.
     Desigur ca legitimarea procesuala a reclamantilor nu se rezuma la
aceasta dovada, inscrisurile indicate proband doar dreptul autoarei lor asupra
bunului in litigiu si calitatea lor de succesori in drepturi ai acesteia deci,
implicit, calitatea lor de proprietari ai bunului.
     Interesul lor de a actiona pe calea actiunii promovate a fost dovedit prin
inscrisurile aflate la filele 98, 100, 101, 102 din care rezulta ca reclamantii s-
au adresat cu cereri in restituirea in natura a imobilului, in conditiile Legii nr.
10/2001, formuland notificari catre Primaria Municipiului Bucuresti.
     Cat priveste titlul cu care bunul a fost preluat de catre stat, s-a dovedit
ca acesta este  reprezentat de Decretul nr. 92/1950, Georgescu P. Florica
fiind mentionata la pozitia nr. 3200 din anexa la decret ca titular al dreptului
de proprietate asupra imobilului preluat din str. Mumuleanu nr. 33 si nu cum
eronat sustin recurentii Popescu ca bunul ar fi fost preluat in baza Legii nr.
4/1973 si a Legii nr. 58/1974.
     In raport de acest fapt dovedit al cauzei, aprecierea instantelor in
sensul nevalabilitatii titlului statului asupra imobilului in discutie este justa
intrucat analiza permisa de prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998
prilejuieste constatarea ca Decretul nr. 92/1950 contravenea in mod flagrant
prevederilor art. 8, 10 si 11 din Constitutia din 1948.
     Reclamantii nici  macar nu au invocat exceptarea de la nationalizare a
autoarei lor si de aceea nici nu puteau face dovada acestui fapt.
     Conformitatea prevederilor  Decretului nr. 92/1950 a fost verificata in
raport cu Constitutia din 1948, deci cea sub care a fost adoptat acest act
normativ si nu cu prevederile unei Constitutii ulterioare, cum sustine
Municipiul Bucuresti.
     Este adevarat ca Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.
112/1995 considerau ca preluate cu titlu in proprietatea statului imobilele
preluate in temeiul Decretului nr. 92/1950 .si ca Legea nr. 213/1998 a fost
adoptata la o data ulterioara incheierii contractului de vanzare - cumparare 
contestat.
     Insa calificarea in sine a nelegalitatii titlului asupra imobilului  vandut nu
este ea cea care a indus solutia in cauza, caci incalcarea Legii nr. 112/1995
la incheierea contractului de vanzare - cumparare nu a fost retinuta pentru
argumentul ca bunul nu putea face obiectul acesteia, fiind preluat fara titlu, ci
pentru motivul ca nu s-ar fi putut proceda la vanzarea imobilului mai inainte
de clarificarea situatiei juridice a acestuia, in conditiile in care unii dintre
succesorii in drepturi ai fostei proprietare, formulasera cereri de restituire in
natura, in temeiul Legii nr. 112/1995.
     Prin motivele sale de recurs, Municipiul Bucuresti a sustinut ca pentru o
corecta si legala solutionare a cauzei, cadrul juridic al analizei valabilitatii
contractului de vanzare - cumparare contestat ar fi trebuit sa fie cel existent la
momentul realizarii conventiei.
     Curtea constata ca, in cauza de fata, aceasta cerinta a fost pe  deplin
respectata.
     Prima instanta a stabilit in mod corect, pe baza probatoriului
administrat, ca imobilul din Bucuresti, str. Poet  Barbu Mumuleanu nr. 33,
sector 2 nu se putea vinde chiriasilor - cumparatori in conditiile in care, la
data de 10.07.1996, prin cererea inregistrata sub  nr. 1045/1996 si nula dat
de 26.07.1996, prin cererea inregistrata sub nr. 2093, Zorca Maria si Zorca
Constantin pe de o parte si Radulescu Chiriachita, pe de lata parte (autoarea
reclamantilor Radulescu Toma si Radulescu Teodor) solicitasera restituirea in
natura a imobilului Comisie locale de aplicare a Legii nr. 112/1995 sector 2, o
astfel de vanzare fiind posibila doar prin incalcarea dispozitiilor acestui act
normativ.
     Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, prevedere legala despre
care recurentul Municipiul Bucuresti pretinde in mod gresit ca a fost
respectata, chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie in
natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea
termenului prevazut de art. 14, pentru cumpararea acestor apartamente cu
plata integrala sau in rate a pretului.
     Asadar, spre a se putea vinde in temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995
imobilul ce a facut  obiectul contractului de vanzare - cumparare nr.
N03169/31.03.1997, in conditiile existentei unei cereri de restituire in natura
formulata de fostul proprietar sau mostenitorii acestuia, ar fi trebuit sa se
astepte finalizarea procedurii administrative declansata prin respectiva cerere
(cel putin) si, eventual, solutionarea definitiva a procedurilor judiciare care ar
fi putut urma, pentru a se putea sti daca imobilul vizat nu se restituie in natura
fostului proprietar.
     Faptul ca sotii Zorca sau Chiriachita  Radulescu se incadrau sau nu in
categoria persoanelor care beneficiau de restituirea in natura a imobilelor in
temeiul art. 2 din Legea nr. 112/1995 nu prezinta relevanta in cauza
deoarece instrainarea nu putea avea loc pana la pronuntarea unei hotarari
definitive asupra cererii acestora, de catre organele competente, S.C.
"Apolodor" S.A. neavand competenta de a se pronunta asupra unei astfel de
cereri si de a hotari ca imobilul nu se restituie in natura fostului proprietar si
ca, in aceste conditii, poate fi vandut chiriasilor.
     Se mai retine si ca vanzarea - cumpararea imobilului detinut de chiriasii
Popescu, s-a realizat la o data ulterioara publicarii in Monitorul Oficial a H.G.
nr. 11/1997, act normativ care impunea prin prevederile art. 92, ca unitatile
specializate prin care se realiza vanzarea locuintelor in conditiile Legii nr.
112/1995, sa intreprinda toate demersurile necesare pentru clarificarea
situatiei juridice a locuintelor suspendand procedura de restituire in natura
sau de acordare a despagubirilor ori, dupa caz, de incheiere a contractului de
vanzare - cumparare.
     Ca destinatar al acestei Hotarari de Guvern, Municipiul Bucuresti, prin
mandatarul sau S.C. "Apolodor" S.A., era obligat sa o respecte si, in ultima
instanta, era obligat sa respecte legea si sa astepte lamurirea situatiei juridice
a imobilului in litigiu pentru a putea intocmi acte in puterea art. 9 din Legea
nr. 112/1995 asupra acestuia (deci, pentru a putea sti daca imobilul ce urma
a se vinde recurentilor Popescu facea parte din categoria celor la care se
refera alin. 1 al art. 9 din Legea nr. 112/1995).
     Chiar daca textul art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu reglementa in
mod expres, fatis, o interdictie de vanzare, ea era totusi subinteleasa, dedusa
din modul de redactare a normei.
     Pentru argumentele expuse in cele de mai sus, se poate afirma ca
vanzarea imobilului catre chiriasi a avut loc cu incalcarea art. 9  din Legea nr.
112/1995, pe care Municipiul Bucuresti il invoca drept temei legal al realizarii
contractului. Neexistand o hotarare definitiva in sensul ca imobilul nu se
restituie in natura mostenitorilor fostei proprietare, vanzarea nu putea avea
loc pana la pronuntarea unei astfel de hotarari. In acest spirit a fost realizata
reglementarea cuprinsa in Legea nr. 112/1995 insa practica, prin autoritatile
implicate in aplicarea legii, a schimbat in mod nejustificat si nelegal ordinea
prioritatilor, solutionand cu celeritate cererile chiriasilor si lasandu-le
nesolutionate pe cele ale fostilor proprietari  sau mostenitorilor acestora, ca si 
in cazul de fata.
     Dar existenta unei cereri de restituire in natura a bunului vandut catre
chirias, formulata in temeiul Legii nr. 112/1995 de catre mostenitorii fostului
proprietar este relevanta si din perspectiva verificarii buneii sau relei credinte
a partilor contractante si, in special, a chiriasilor cumparatori.
     Se retine in acest sens ca recurentii Popescu au invocat in favoarea lor,
pe cale de aparare, beneficiul bunei - credinte cu care au actionat la
momentul incheierii contractului contestat, sustinand ca nici nu fusesera
notificati de catre intimatii  - reclamanti si ca nici nu exista pe rolul instantelor
vreo cerere de revendicare a imobilului cumparat.
     Curtea apreciaza ca o astfel de aparare nu ar putea fi retinuta si ca
motivele de recurs care o sustin sunt nefondate.
     Este adevarat ca buna - credinta in conventii se prezuma si ca aceasta
prezumtie joaca in favoarea recurentilor Popescu. In egala masura, este
adevarat si ca buna - credinta nu poate fi straina de minimele diligente pe
care o persoana trebuie sa le depuna pentru ca, procedand la cumpararea
unui imobil, sa aiba convingerea ca cel de la care cumpara are toate
insusirile cerute de lege spre a-i transmite proprietatea.
     In cauza de fata, au fost facute suficiente dovezi care indreptatesc insa
convingerea ca, in speta, cumparatorii nu au avut o conduita perfecta, lipsita
de orice culpa sau indoiala imputabila acestora pentru a li se putea retine
buna - credinta la momentul incheierii contractului. Ba, mai mult, prin faptul
ca la dosarul lor de cumparare a imobilului se afla adresa nr. 260/24.03.1997
a Comisiei locale sector 2 de aplicare a Legii nr. 112/1995, prin care se arata
ca pentru imobilul din str. Barbu Mumuleanu nr. 33, sector 2, exista formulata
cerere de restituire in natura in temeiul acestei legi, s-a facut dovada
incontestabila a cunoasterii de catre chiriasii - cumparatori a acestui element
(anterior incheierii contractului(, in masura sa le induca lor un dubiu cu privire
la calitatea statului de proprietar necontestat al bunului.
     Efectuarea unei notificari din partea mostenitorilor fostei proprietare ori
introducerea de catre acestia a unei actiuni in revendicare nu constituie
singurele mijloace de avertizare sau contestare a drepturilor pe care altii le
pretind asupra bunurilor.
     Date fiind toate aceste elemente,  Curtea apreciaza ca nu s-ar putea
retine in persoana recurentilor Popescu beneficiul bunei - credinte despre
care vorbeste art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, intrucat ei nu au actionat
cu buna - credinta la momentul incheierii contractului contestat si, in nici un
caz, buna - credinta nu a fost perfecta, adica lipsita de orice culpa imputabila
acestora.
     Pentru aceste argumente, Curtea apreciaza, de asemenea, ca  in mod
corect instantele de fond au stabilit ca s-au dovedit si sunt incidente in cauza
ambele motive de nulitate absoluta a contractului, precizate de catre
reclamanti prin cererea aflata la fila 90 dosar fond. Implicit, s-a decis ca
motivele de recurs invocate de Municipiul Bucuresti si de recurentii Popescu
- in privinta acestora, cele prin care s-a pus in discutie modul de solutionare
a cererii de chemare in judecata - sunt nefondate.
     Distinct, Curtea va proceda si la analiza separata a celorlalte  motive de
recurs invocate de recurentii Popescu, care privesc aspecte colaterale ale
cauzei.
     Se impune insa precizarea, ca prima observatie, ca nici una din criticile
formulate nu se incadreaza in motivele de recurs indicate, respectiv art. 304
pct. 5, 8 si 10 Cod procedura  civila si ca altele au fost gresit incadrate in
prevederile art. 304 pct. 6 si 7 Cod procedura  civila.
     Problema timbrajului cererii in revendicare este o chestiune care are, in
litigiul de fata, caracter de noutate, ca nemaifiind invocata in fata celorlalte
instante pana in prezent. Ea este si vadit nefondata, date fiind prevederile art.
15 lit. r din Legea nr. 146/1997 care excepteaza de la plata taxelor judiciare
de timbru cererile in revendicare a imobilelor nationalizate formulate de fostii
proprietari ori succesorii acestora.
     S-a aratat in cele ce preced care este titlul de proprietate al intimatilor -
reclamanti asupra imobilului revendicat si s-a aratat in considerentele
hotararii primei instante modul cum s-a rezolvat acest capat al cererii
reclamantilor, astfel ca sustinerile recurentilor referitoare la folosirea drept titlu
pentru imobil a certificatului de mostenitor nr. 277/1976 este eronata si
straina de datele cauzei, aceleasi consideratii fiind valabile si in legatura cu
critica privitoare la nedepunerea la dosar a titlului de proprietate.
     Nu instanta s-a aflat in confuzie cand a solutionat cauza, cu privire la
identitatea imobilului ce a facut obiectul judecatii, ci chiar recurentii dovedesc
ca  se afla intr-o astfel de confuzie, ci referindu-se eronat si nejustificat in
criticile formulate la imobilul situat la nr. 31 pe aceeasi strada cu cel de la nr.
33, desi doar situatia acestuia din urma a facut obiectul prezentei judecati.
Este adevarat ca la dosar s-au aflat si documente cu privire la situatia
imobilului din str. Poet Barbu Mumuleanu nr. 31, sector 2, insa instanta nu s-
a bazat pe nici unul dintre acestea atunci cand a solutionat cauza. Nici nu
avea cum sa procedeze in acest sens, in conditiile in care contractul de
vanzare - cumparare contestat s-a incheiat cu privire la imobilul din str. Poet
Barbu Mumuleanu nr. 33, sector 2 Bucuresti, iar recurentii Popescu pe 
acesta il ocupa.
     Asadar, eronat si in totala confuzie cu datele cauzei se pretinde ca
bunul in litigiu a fost preluat de stat in baza Legilor nr. 58/1974 si nr. 4/1973
sau ca lipseste testamentul cu privire la acesta.
     Chiar daca prin cererea formulata, reclamantii au solicitat anularea
contractului de vanzare - cumparare intervenit intre parati, motivele invocate 
in sustinerea cererii sunt neindoielnice in sensul ca ceea ce s-a urmarit  in
speta a fost cercetarea si constatarea nevalabilitatii acestuia pentru motive de
ordine publica, ce induc intotdeauna o sanctiune a nulitatii absolute.
     Cererea de chemare in judecata a fost formulata cu respectarea
termenului de un an prevazut de art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
     Intre considerentele si dispozitivele hotararilor pronuntate in cauza nu
exista nici un fel de contradictii, ele fiind create, cum s-a aratat, doar de catre
recurenti.
     Contract sustinerilor lor, la dosarul de fond se regasesc notificarile pe
care  reclamantii le-au formulat cu privire la imobilul din str. Poet Barbu
Mumuleanu nr. 33, sector 2, in baza Legii nr. 10/2001.
     Sunt straine cauzei criticile privitoare la respingerea de catre instantele
de fond si de apel a probelor cu martori, inscrisuri si "expertiza grafologica" -
dupa cum o denumesc recurentii - prin care, sustin ei, au incercat sa
dovedeasca  autenticitatea actului, a semnaturii, a testatorilor, a datei in care
s-a facut actul. Nici in fata primei instante, dar nici in apel astfel de probe,
avand acest obiective nu  au fost solicitate de catre recurentii - parati.
     Sunt, de asemenea, straine cauzei criticile privitoare la neadministrarea
de probe cu privire la rolul fiscal al imobilului sau la despagubirile primite de
catre reclamanti, in dosarul cauzei neexistand nici un indiciu in acest sens, ci,
dimpotriva, a rezultat ca atat cererile formulate de reclamanti in temeiul Legii
nr. 112/1995, cat si cele intemeiate pe Lega nr. 10/2001 nu au fost pana in
prezent solutionate.
     Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondate
ambele recursuri, hotararile pronuntate in cauza fiind legale.
     
        PENTRU ACESTE MOTIVE
            IN NUMELE LEGII
        D E C I D E

Respinge ca nefondate ambele recursuri formulate de paratii
MUNICIPIUL BUCURESTI, PRIN PRIMAR GENERAL, POPESCU VIOREL si
POPESCU GINA, impotriva  deciziei civile nr. 10.A din 9.01.2004, pronuntata
de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III a civila, in dosarul nr. 3212/2003, in
contradictoriu cu reclamantii RADULESCU TOMA, RADULESCU TEODOR,
ZORCA MARIA, ZORCA DORA-MAGDALENA si ZORCACONSTANTIN.
IREVOCABILA.
Pronuntata in sedinta publica  de la 8.05.2005.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
       Lavinia Dutulescu Rodica Susanu Cristian Olteanu

GREFIER,
      Maria Cismigiu
Red. D.L.
Dact.  M.T.
T.B. - Sectia a III a civila
Jud. Maria Navala
        Cotta Florica
Jud. sector  2 - Bucuresti
Jud fond: Rodica Popescu
 
 
 
  11