Inapoiere minor

DOSAR NR.  688/2005  R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A III A CIVILA
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

I N C H E I E R E

Sedinta publica de la : 16.09.2005

Curtea compusa din :
PRESEDINTE  :  ELENA VIVIANE TIU
                                JUDECATOR  :  MIRELA VISAN
       JUDECATOR  :  MIHAELA PARASCHIV
  GREFIER  :  RADITA IVANOV
********************************
Ministerul Public Parchetul de pe langa Curtea de Apel
Bucuresti a fost reprezentat de procuror - Ana Maria Ghidersa.

Pe rol solutionarea  recursului declarat de  paratul VAIDA MATEI,
impotriva deciziei civile nr. 598 A din 26.11.2004, pronuntata de Tribunalul
Bucuresti - Sectia a IV a Civila, in dosarul nr. 2390/2004 , in contradictoriu cu
reclamantul MINISTERUL DE JUSTITIE si autoritatea tutelara de pe langa
PRIMARIA SECTOR 1 BUCURESTI.
Obiectul cauzei - inapoiere minor.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta avocatii Ros
Viorel si  Chirita Ion, in calitate de reprezentanti ai recurentului parat VAIDA
MATEI, in baza imputernicirilor avocatiale nr. 248.672 si nr. 136.222, emise
de Baroul Bucuresti - Cabinet Individual, consilier juridic Lorena Udrea, in
calitate de reprezentant al intimatului reclamant MINISTERUL JUSTITIEI,
conform delegatiei de la dosar, lipsind autoritatea tutelata PRIMARIA
SECTOR 1 BUCURESTI.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta, dupa care,
Reprezentantul intimatului reclamant avand cuvantul depune la
dosar un proces verbal emanand de la autoritatile austriece, si comunica si
reprezentantilor recurentului parat un exemplar.
Curtea , dupa deliberare incuviinteaza depunerea la dosar a
inscrisului de catre intimatul reclamant MINISTERUL DE JUSTITIE.
-2- Avocatii recurentului parat avand cuvantul fata de inscrisul depus
la dosar , solicita acordarea unui termen scurt pentru a avea posibilitatea sa
ia cunostinta de acesta, pentru efectele care le-ar produce asupra pronuntarii
hotararii.
Curtea ,  avand in vedere ca acest inscris priveste solutionarea
unei cereri formulate chiar de parat, fiind cunoscut de acesta si nefiind de
natura sa influenteze fondul cauzei, considera ca nu se impune acordarea
termenului.
Partile prin reprezentant avand pe rand cuvantul arata ca nu mai
au cereri prealabile de formulat.
Curtea , constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in
fond.
Avocatul Ros Viorel avand cuvantul asupra recursului declarat,
solicita admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate, si trimiterea
dosarului la Tribunalului Bucuresti la o sectie specializata pentru rejudecare.
Referitor la primul motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 1 C.p.civ.   
" potrivit caruia instanta nu a fost alcatuita conform dispozitiilor legale in
vigoare "  respectiv Legea nr. 304/2004/28.10.2004, privind organizarea
judiciara privitor la minori, considera ca , pricina de fata urma sa fie
solutionata de o sectie specializata,  aspect care trebuia consemnat in
practicaua hotararii ,si care nu se regaseste ,  asa incit in opinia sa aceasta
este nelegala.
Mai arata ca, hotararea a fost data cu incalcarea  regulilor de
competenta materiala a altei instante, motiv de recurs prevazut de art. 304
pct 3 C.p.civ. In conformitate cu prevederile art. 130 alin.3 din Legea nr.
304/2004 tribunalele pentru minori si familie, respectiv sectiile specializate au
devenit instante de prima instanta pentru solutionarea cauzelor cu minori. De
la data intrarii in vigoare a noii legi de organizare judiciara au devenit
aplicabile dispozitiile art. 2 pct. 2 privitor la componenta tribunalelor ca
instante de apel in cauze cu minori, asa incat Tribunalul Bucuresti ,  trebuia
sa desfiinteze hotararea primei instante pentru necompetenta acesteia sa
judece litigiul in prima instanta , fie sa-si decline competenta de solutionare a
apelului in favoarea Curtii de Apel , insa,  neprocedand astfel , Tribunalul
Bucuresti a pronuntat o decizie  cu incalcarea prev. art. 304 pct. 3 C.p.civ.
Avocatul Chirita Ion ,  pentru recurentul parat, avand cuvantul
solicita admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei civile recurate, in
sensul admiterii apelului,  a desfiintarii sentintei civile nr. 4606/21.06.2004,
pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti si respingerea actiunii
Ministerului de Justitie ca neintemeiata.
Critica decizia recurata , aratand ca ambele instante,  cea de fond
si de apel au tinut cont de hotararea Tribunalului din Baden, care in opinia sa

-3-  trebuia ignorata ea neputand produce nici un efect. In opinia sa ambele
instante au ignorat ca in cauza conform dovezilor depuse la dosarul de apel (
certificat de grefa si decizia Curtii de Apel ) , hotararii Tribunalului din Baden
i-a fost refuzata recunoasterea pe teritoriul Romaniei printr-o hotarare
definitiva. De asemenea apreciaza ca ambele instante au interpretat gresit
art. 14 din Conventia de la Haga, potrivit caruia se acorda instantelor
facultatea de a tine cont in mod direct de hotarari straine fara a mai parcurge
procedura recunoasterii din motive de celeritate, or , in speta de fata
procedura recunoasterii a fost deja parcursa, situatie in care solutia corecta
este ignorarea acelei hotarari.
Tot gresit,  in opinia sa , instantele au interpretat  procura data de
mama minorei catre tatal acesteia , in vederea stabilirii domiciliului in
Romania, in sensul ca aceasta procura nu ar releva si vointa stabilirii
definitive a minorei in Romania. Este evidenta intentia mamei de stabilire a
domiciliului intregii familii in Romania, fapt relevat si de declaratiile
persoanelor din preajma familie  ;  ca ulterior aceasta s-a razgandit precizand
ca ar fi consfintit doar la deplasarea provizorie a minorei in Romania,
respectiv pana la sfirsitul lunii mai 2003, fapt contrazis de procura data in
luna iulie 2003.
Mai arata in continuare ca , ambele hotarari incalca prevederile art. 3
din Convetia de la Haga care stipuleaza " neinapoierea unui copil se
considera ilicita : cind are loc prin violarea unui drept privind incredintarea,
atribuita unei persoane actionand impreuna, prin legea statului in care copilul
isi avea resedinta obisnuita imediat inaintea neinapoierii sale si, daca la
vremea neinapoierii acest drept era exercitat in mod efectiv actionandu-se
separat sau impreuna ,  ori ar fi fost astfel exercitate, daca asemenea
imprejurari nu ar fi survenit. Astfel ca, aceste prevederi au fost incalcate,
retinandu-se in mod eronat ca aceste doua conditii cumulative nu ar fi fost
indeplinite in speta  Considera ca nu sunt indeplinite conditiile art. 3 lit. a
deoarece : minora nu isi avea resedinta obisnuita in Austria, avand in vedere
ca aceasta se afla in Romania inca din luna aprilie 2003 impreuna cu tatal
sau si cu acordul mamei in vederea stabilirii domiciliului in Romania,
rezultand asadar ca resedinta obisnuita a minorei imediat inaintea asa zisei "
neinapoieri " nu mai poate fi considerata in Austria, nefiind vorba despre
violarea unui drept privind incredintarea. Ca, dupa o perioada de 6 luni mama
minorei se razgandeste cu privire la stabilirea domiciliului in Romania si se
decide sa ramana in Austria nu este de natura sa-i confere acesteia un drept
la inapoierea copilului pe teritoriul Austriei. Tot gresit au retinut ambele
instante ca ,  in cauza nu ar fi incidente prevederile art. 13 din Conventia de
Haga desi in realitate acestea erau aplicabile pricinii de fata. Mai trebuie
retinut ca tatal are posibilitati materiale sa asigure cresterea si educarea
corespunzatoare a minorei, asa cum rezulta si din ancheta sociala si
-4- certificatul constatator de la Registrul Comertului. Mai mult, din actele
medicale de la dosar rezulta ca minorei ii este recomandata evitarea
schimbarii de mediu familial , cu precizarea ca aceasta este integrata
armonios in familie si in colectivitatea gradinitei pe care o frecventeaza.
Nu solicita cheltuieli de judecata.
Consilierul juridic al intimatului reclamant avand cuvantul solicita
respingerea recursului ca nefondat, mentinerea ca legale si temeinice a celor
doua hotarari pronuntate in cauza.
Referitor la primul motiv de recurs prev. de art.   304 pct 1 C.p.civ,
potrivit caruia instanta nu a fost alcatuita conform dispozitiilor legale, solicita
respingerea acestui motiv ca nefondat, cu precizarea ca hotararea a fost data
cu respectarea prevederilor art. 261 C.p.civ, si ca, in Bucuresti cauzele
pentru minori sunt competente Tribunalului Bucuresti, instanta in cadrul
careia functioneaza complete specializate conform art. 41 alin. 4 din Legea
nr. 304 /2004.  Este adevarat ca , in conformitate cu prevederile Legii nr.
304/2004 privind organizarea judiciara , act normativ care a intrat in vigoare
la data de 27.09.2004 tribunalele specializate pentru minori si familie judeca
in prima instanta, insa in cauza erau aplicabile prevederile cuprinse in art.  2
alin. 2  din Legea nr. 493/2004, privind aprobarea OUG nr. 65/2004 pentru
modificarea Codului de Procedura Civila.
Referitor la procura data de mama minorei catre tatal acesteia,
mentioneaza ca, in cursul lunii aprilie a anului 2003, tatal a luat copilul cu
acordul mamei pentru aproximativ 6 saptamani in concediu in Romania, cu
conditia de a-l aduce inapoi pana la sfarsitul mai , insa nu exista in cuprinsul 
acestei procuri nici o mentiune privind acordul pentru ca minora sa ramana in
tara, aspect retinut corect de instante.
Solicita ca in raport de cele doua intampinari din dosar sa se
respinga recursul ca nefondat, si sa se mentina cele doua hotarari pronuntate
in cauza.
Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul solicita de
asemenea respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a celor
doua hotararii pronuntate in cauza. Considera ca au fost respectate
prevederile art. 41 alin. 4 din Legea nr. 304/2004 si ale art. 130 pct. 4 din
acelasi act normativ, norme speciale si tranzitorii in ceea ce priveste
judecarea anumitor cauze vizand ocrotirea drepturilor minorilor. In ceea ce
priveste competenta materiala a Tribunalului Bucuresti, in solutionarea
apelului, fata de data introducerii actiunii - 09.03.2004 - apreciaza ca in
cauza erau aplicabile dispozitiile art. 2 pct. 2 din OUG nr. 65/2004, Tribunalul
fiind in raport de aceste dispozitii legale competent in solutionarea caii de
atac impotriva hotararii pronuntate de judecatorie in cauze vizand ocrotirea
drepturilor minorilor.  Competenta materiala de solutionare  in fond a acestor
- 5 -

cauze a revenit Tribunalului prin prevederile Legii nr. 304/2004, care, insa,  a
intrat in vigoare ulterior introducerii prezentei actiuni , la 27.09.2004.
In ceea ce priveste fondul cauzei considera ca in mod legal au
apreciat instantele de fond si apel ca sunt indeplinite cumulativ conditiile prev
.  de art. 3 lit. a si b din Conventia de la Haga, recurentul parat exercitandu-si
in mod abuziv drepturile sale asupra minorei din momentul in care a refuzat
inapoierea acesteia catre mama la resedinta obisnuita, incalcand un drept de
incredintare pe care mama il exercita in baza unei decizii a unei autoritati
juridice ; din nici o proba existenta la dosarul cauzei nu reiese ca mama si-ar
fi exprimat consimtamantul pentru ca minora sa ramana in grija tatalui in
Romania, o eventuala intentie initiala a acesteia de a-si stabili domiciliul in
Romania neechivaland cu acceptul acestora in sensul sustinut de recurent.
Se considera totodata ca , din  nici o proba administrata nu reiese
existenta unui risc grav in ceea ce priveste inapoierea minorei pentru a fi
incidente dispozitiile art. 13 lit. b din Convetia de la Haga, prin raportarea atat
la continutul cu caracter de generalitate al inscrisurilor depuse de recurent,
dar mai ales la natura relatiei dintre minora si mama fata de virsta minorei, de
necesitatile fizice si biologice ale acesteia care impun, in mod evident
prezenta materna.
                Curtea retine cauza spre solutionare.   C U R T E A

In vederea deliberarii si pentru ca partile sa depuna concluzii
scrise,            D I S P U N E

Amana pronuntarea la data de  23.09.2005.
Pronuntata in sedinta publica azi  16.09.2005. PRESEDINTE                 JUDECATOR JUDECATOR
    ELENA VIVIANE TIU       MIRELA VISAN           MIHAELA PARASCHIV

GREFIER
RADITA IVANOV

DOSAR NR.  688/2005  R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A III A CIVILA
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR.  1081

Sedinta publica de la :  23 .09.2005

Curtea compusa din :
PRESEDINTE  :  ELENA VIVIANE TIU
                                JUDECATOR  :  MIRELA VISAN
       JUDECATOR  :  MIHAELA PARASCHIV
  GREFIER  :  RADITA IVANOV
********************************
Ministerul Public Parchetul de pe langa Curtea de Apel
Bucuresti a fost reprezentat de procuror - Ana Maria Ghidersa.

Pe rol pronuntarea asupra   recursului declarat de  paratul VAIDA
MATEI, impotriva deciziei civile nr. 598 A din 26.11.2004, pronuntata de
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV a Civila, in dosarul nr. 2390/2004 , in
contradictoriu cu reclamantul MINISTERUL DE JUSTITIE si autoritatea
tutelara de pe langa PRIMARIA SECTOR 1 BUCURESTI.
Obiectul cauzei - inapoiere minor.
Dezbaterile in cauza si sustinerile partilor au avut loc in sedinta
publica de la   16.09.2005  , fiind consemnate in incheierea de sedinta de la
acea data, incheiere care face parte integranta din prezenta decizie, cand
Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru ca partile sa depuna
concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de 23.09.2005 , cind a
pronuntat urmatoarea decizie :

     C U R T E A      Prin actiunea civila formulata la data de 9.03.2004 si inregistrata pe
rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti sub nr.3525/2004 reclamantul
Ministerul Justitiei, in calitate de Autoritate Centrala pentru aducerea la
indeplinire a prevederilor Conventiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor
civile ale rapirii internationale de copii, a chemat in judecata  pe paratul
VAIDA MATEI, solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta sa
dispuna inapoierea minorei Alexandra Maria Vaida catre mama ei, Isabela
Camelia Vaida, la resedinta obisnuita din Republica Austria.
     In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca Isabela Camelia Vaida,
cetatean roman si austriac, cu domiciliul in Republica Austria, Braitenstr.27/2,
25 Baden, a sesizat Autoritatea Centrala Austriaca cu solutionarea cererii
privind inapoierea de pe teritoriul Romaniei a minorei Alexandra Maria Vaida,
iar la data de 28.10.2003, Ministerul Justitiei din Romania a fost sesizat de
Autoritatea Centrala Austriaca in materia rapirilor de copii cu solutionarea
cererii acesteia.
     S-a mai aratat ca parintii minorei, Matei Vaida si Isabela Camelia Vaida,
s-au casatorit la data de 23.09.1992 la Modling, Austria, iar minora Alexandra
Maria Vaida s-a nascut la 6.08.2001 in Bucuresti.
     Reclamantul a mai aratat ca la data de 13.09.2002, Isabela Vaida
Camelia a inaintat o cerere de divort impotriva paratului in fata  Tribunalului
Regional din Baden, Austria, iar la audierea din 10.10.2002 partile au 
convenit sa nu continue procedura pe o perioada de cel putin 3 luni, aceasta
fiind suspendata. La data de 16.01.2003 Isabela Camelia Vaida a solicitat
continuarea procedurii, iar la 3.04.2003 partile au convenit din nou  sa
suspende procedura pentru cel putin 3 luni.
     S-a mai aratat ca in cursul lunii aprilie 2004 paratul a luat copilul, cu
consimtamantul mamei, pentru aproximativ 6 saptamani in concediu in
Romania cu conditia ca el sa aduca copilul pana la sfarsitul lunii mai  inapoi
la Baden, insa nici pana in prezent minora nu a fost adusa in Austria, paratul
comunicand mamei ca nu va mai aduce copilul, in ciuda dreptului acesteia la
ocrotirea minorei, precum si faptul ca ii va explica fiicei sale mai tarziu de ce
trebuie sa creasca fara mama.
     Reclamantul a mai aratat ca la momentul transmiterii cererii de
inapoiere intemeiata pe Conventia de la Haga parintii minorei detineau
custodia comuna asupra copilului minor, conform art.144 din Codul Civil
Austriac,  insa prin Hotararea din 19.11.2003 data de Tribunalul Districtual
Baden, in dosarul nr.3 paratul 152/2003, s-a dispus acordarea ingrijirii
parintesti in exclusivitate mamei copilului, retragand dreptul de custodie
paratului, cu titlu provizoriu pana la finalizarea divortului dintre parti.
     Reclamantul a facut demersuri pe langa parat pentru inapoierea de
bunavoie a minorei, prin transmiterea unei scrisori de conciliere la adresa
surorii sale, Bica Maria Cristina.
     Ministerul Justitiei a invocat prevederile art.3 din Conventia de la Haga 
asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, sustinand
indeplinirea cerintelor acestui text pentru care tinerea  minorei de catre tatal
ei pe teritoriul Romaniei sa fie ilicita.
     S-a mai aratat de reclamant ca mediul in care traieste minora, aflata la
varsta la care prezenta mamei este absolut necesara, nu este cel favorabil
dezvoltarii si cresterii normale a acesteia, putand avea efecte daunatoare in
ceea ce o priveste, mai ales ca, potrivit Conventiei interesul copilului este
primordial in orice problema privind incredintarea, aceste aspecte fiind
retinute si in hotararea data de Tribunalul Baden, in care se arata ca Isabela
Camelia Vaida poate oferi minorei conditii de viata prielnice pentru
dezvoltarea sa avand in vedere ca mama isi coordoneaza programul de
activitate tinand seama de varsta foarte frageda a minorei.
     Prin sentinta civila nr.4606/21.06.2004, Judecatoria sectorului 1
Bucuresti a admis cererea reclamantului si a obligat paratul sa inapoieze
minora Vaida Alexandra Maria, nascuta la 6.08.2001, mamei sale Vaida
Isabela Camelia si a luat act ca reclamanta nu solicita cheltuieli de judecata.
     Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca hotararea pronuntata
de Tribunalul din Baden si certificarea existentei si executorialitatii acesteia
sunt suficiente pentru a dovedi imprejurarile ce se cer a fi stabilite prin art.3
din Conventia de la Haga, respectiv a dreptului privind incredintarea.
     Conditiile cumulative ale art.3 pentru retinerea deplasarii sau
neinapoierii fara drept sunt indeplinite, intrucat cu privire la minora Vaida
Alexandra Maria a fost pronuntata la data de 3.11.2003, hotararea
Tribunalului Disctrictual din Baden prin care custodia asupra copilului a fost
retrasa provizoriu de la tatal sau Vaida Matei si acordata  mamei Vaida
Isabela Camelia, hotararea a fost pronuntata in temeiul legii statului unde
copilul isi are resedinta obisnuita, respectiv  Republica Austria. Instanta de
fond a retinut ca este indeplinita si a doua conditie a art.3 referitoare la
exercitarea efectiva a dreptului privind incredintarea, intrucat Vaida Isabela
Camelia ar fi exercitat dreptul recunoscut daca paratul nu ar fi refuzat
inapoierea minorei. De la momentul la care minora a fost incredintata in mod
provizoriu si paratul a refuzat sa o inapoieze, s-a nascut situatia prevazuta la
art.3 din conventie, respectiv neinapoierea minorei a devenit ilicita in
conditiile textului.
     Prima instanta a retinut ca  deplasarea minorei in Romania la tatal sau,
consimtita de mama sa, precum si acordul acesteia ca minora sa ramana la
tatal sau o perioada de timp sunt imprejurari fara relevanta, deoarece nu
deplasarea a fost considerata ilicita in cauza, ci neinapoierea copilului.
     Totodata s-a avut in vedere ca de la venirea in Romania a minorei, din 
aprilie 2003 si pana in octombrie 2003, cand mama copilului a formulat
cerere de inapoiere a minorei, nu a trecut mai mult de un an, astfel incat 
aspectele referitoare la reintegrarea minorei in mediul in care traieste in
prezent nu au relevanta, neretinandu-se incidenta art.12 din conventie si nici
dispozitiile  art.13, intrucat  paratul nu a facut dovada afirmatiilor sale ca
Vaida Isabela Camelia ar expune minora la un pericol fizic si psihic,
sustinerile sale ca pe toata perioada cat copilul s-a aflat in Romania, mama
sa ar fi fost de acord cu aceasta situatie, echivalata cu o achiesare in sensul
conventiei, sunt infirmate de atitudinea mamei care  a formulat cerere de
inapoiere a minorei, a formulat plangeri penale impotriva paratului.
     Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul Vaida Matei, criticand-
o pentru nelegalitate si netemeinicie.
     In motivarea apelului se  arata ca hotararea este nelegala si
netemeinica intrucat este data cu incalcarea dispozitiilor art.3 din Conventia
de la Haga din 1980 si interpretarea ce s-a dat art.13 din aceeasi conventie,
respingand ca nedovedite afirmatiile apelantului.
     In dezvoltarea primului motiv de apel se arata de catre apelantul parat
ca cele doua conditii prevazute de art.3 din Conventia de la Haga trebuie
indeplinite cumulativ, numai ca prima instanta a gresit atunci cand a
considerat ca in speta ar fi indeplinita  conditia prevazuta de  art.3 lit.a din
Conventie. Deplasarea copilului a avut loc in aprilie 2003 si s-a facut cu
acordul mamei in sensul deplasarii definitive  si a stabilirii intregii familii in
Romania, hotararea de incredintare a Tribunalului din Baden, fiind pronuntata
la 7 luni de la deplasarea in Romania, respectiv la 19.11.2003, astfel incat
cerinta art.3 lit.a din Conventie nu este indeplinita. Astfel,  hotararea primei
instante este pronuntata cu incalcarea legii.
     In dezvoltarea celui de-al doilea motiv de apel, apelantul - parat arata
ca o actiune nu poate fi respinsa ca nedovedita, instanta avand datoria sa
staruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevarului; in cauza instanta nu a
staruit pentru aflarea adevarului, dar a si ignorat probele administrate si din
care rezulta ca sunt incidente  in speta prevederile art.13 lit.a si b din
Conventia de la Haga din 1980, in sensul ca mama consimtise la deplasarea
copilului in  Romania si exista riscul grav ca inapoierea copilului sa-l expuna
unor pericole sau situatii intolerabile.
     In drept apelul a fost intemeiat pe dispozitiile  art.282 si urmatoarele 
Cod procedura civila,  art.3 lit.a si b si art.13 din Conventia de la Haga din
1980.
     La 29.10.2004 intimatul - reclamant Ministerul Justitiei a depus
intampinare prin care a solicitat  respingerea apelului ca neintemeiat, instanta
de fond retinand o situatie de fapt corecta in cauza, facand o analiza
temeinica a probelor si interpretand legal dispozitiile  Conventiei de la Haga
din 1980.
     In sustinerea intampinarii au fost invocate prevederile  Conventiei de la
Haga din 1980, asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii la
care Romania a aderat prin Legea nr.100/1992.
     In apel a fost administrata proba cu inscrisuri.
     Prin decizia civila nr.598/ a din 26.11.2004 a Tribunalului Bucuresti -
Sectia a IV-a Civila a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul
parat Vaida Matei impotriva sentintei civile nr.4606 din 21.06.2004 pronuntata
de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, in dosarul nr.3525/2004 in
contradictoriu cu intimatul - reclamant Ministerul Justitiei.
     In motivarea deciziei s-au retinut urmatoarele:
     Scopul reglementarii art.3 din Conventia de la Haga este acela de a
apara relatii, deja protejate, prin dreptul statului unde aceste relatii se derulau
inaintea refuzului de inapoiere.
     Art.3 lit.a teza I se raporteaza in primul rand la legea statului in care
copilul isi avea resedinta obisnuita, adica la imprejurarea ca incredintarea
rezulta dintr-o atribuire deplin drept, inainte de pronuntarea oricarei decizii.
     Incredintarea ex lege se bazeaza pe legea interna a statului resedintei
obisnuite a copilului, art.144 Cod Civil Austriac, conform caruia ambii parintii
ai copilului nascut in timpul casatoriei sunt indreptatiti sa se ingrijeasca de
copil si sa actioneze ca reprezentanti legali ai acestuia; ei sunt obligati sa
exercite aceste drepturi in bune conditii unul fata de celalalt.
     In al doilea rand, conventia se refera la existenta unei decizii a unei
autoritati judiciare sau administrative din statul resedintei obisnuite a copilului
cu privire la incredintare.
     In cauza dedusa judecatii, copilul Vaida Alexandra Maria a fost deplasat
cu acordul mamei in Romania in luna aprilie 2003, dupa care la solicitarea
mamei de inapoiere a copilului de catre tata, raspunsul acestuia a fost
negativ.
     Sustinerea apelantului parat ca deplasarea copilului in Romania s-a
realizat in scopul stabilirii definitive in aceasta tara, in legatura cu care mama
a fost de acord, nu are nici un fundament in procura invocata ca mijloc de
proba si datata 22.07.2003. Potrivit acesteia, Vaida Isabela Camelia il
imputerniceste pe Vaida Matei sa o reprezinte in fata autoritatilor in vederea
efectuarii formalitatilor necesare stabilirii domiciliului in Romania, completarea
cererii tip in vederea stabilirii domiciliului in Romania,  incheierea asigurarii
medicale necesare, plata taxelor aferente si a oricaror altor formalitati in
vederea sustinerii acestui demers. Nicaieri nu se face vorbire de
consimtamantul mamei pentru ramanerea copilului in grija tatalui in
continuare in Romania.
     De altfel, mijloacele de proba invocate de apelantul - parat: documentul
medical austriac, documente austriece, cazierul judiciar, plicul postal,
asigurarea medicala, tichetul eliberat de Serviciul Pasapoarte si interpretate
de acesta ca vointa a mamei copilului de a se stabili in Romania sunt
contrazise de manifestarea expresa a mamei Vaida Isabela Camelia, care in
Austria declanseaza toate procedurile de incredintare provizorie si inapoiere
a minorei.
     Solicitarile mamei copilului de inapoiere imediata  a acestuia izvorasc
din dorinta de restabilire a unei situatii pe  care tatal a modificat-o unilateral.
Aceasta modificare unilaterala a intervenit in momentul in care mama
revenind asupra deciziei de a se stabili definitiv in Romania, a solicitat
inapoierea imediata a copilului, iar tatal nu a inteles sa-i dea curs, respectiv
s-a opus. Actiunea de neinapoiere ignora drepturile celuilalt parinte (mama),
protejat de lege si intrerupe exercitarea lor normala. Inainte  de deplasare si
apoi, inainte de neinapoiere, copilul traia intr-un anumit  mediu social, afectiv
care nu trebuia modificat unilateral de tata.
     Pe de o parte, drepturile mamei referitoare la ingrijirea copilului decurg
din legea austriaca si au fost vatamate prin modul abuziv prin care aceleasi
drepturi au fost exercitate de tata; pe de alta parte, hotararea judecatoreasca
pronuntata de Tribunalul din Baden, ii incredinteaza provizoriu, pana la
finalizarea divortului, custodia minorei.
     Conform art.14 din Conventie, autoritatea sesizata "poate tine seama in
mod direct de lege si hotararile judecatoresti sau administrative , recunoscute
sau nu in mod formal in statul in care se afla resedinta obisnuita a copilului,
fara a recurge la procedurile specifice asupra acestui drept sau pentru
recunoasterea hotararilor straine care ar fi altfel aplicabile".
     In mod corect, instanta a tinut seama direct de hotararea Tribunalului
din Baden, hotarare confirmata de Judecatoria De Land din Wiener Neustadt
(fila 220 dosar fond) cu rol de curte de apel, prin respingerea recursului
declarat de tata, ca tardiv. Art.14 prevede o facultate in favoarea instantei,
facultate pe care Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, a folosit-o in sensul
retinerii hotararii instantei austriece tocmai pentru  a se pronunta cu celeritate
in vederea asigurarii functionarii mecanismului conventional.
     Practic, tatal a exercitat abuziv drepturile sale asupra minorei din
momentul in care a refuzat inapoierea copilului catre mama sa, la resedinta
obisnuita, fiind incalcat un drept de incredintare pe care mama il exercita "ex
lege" (art.144 cod civil austriac), iar apoi in baza unei decizii a unei autoritati
juridice.
     In privinta dispozitiilor art.3 lit.b din conventie trebuie subliniat ca
exercitarea efectiva a dreptului privind incredintarea se refera la ingrijirea
persoanei copilului raportat la momentul la care a survenit refuzul inapoierii.
De la data la care copilul a fost retinut pe teritoriul Romaniei, fara acordul
mamei se constata incalcarea art.3 din conventie. Cata vreme copilul a fost
pe teritoriul Romaniei, cu acordul mamei, drepturile parintesti au fost
exercitate echilibrat de parinti, in spiritul art.144 din Codul civil austriac, si nu
se punea problema violarii dreptului privind incredintarea.
     Apelantul - parat nu poate sustine afirmatia ca resedinta obisnuita a
copilului este in Romania, pentru ca din aprilie 2003 se afla aici. Tocmai
pentru ca sunt incidente prevederile conventiei de la Haga privind
neinapoierea ilicita, trebuie aratat ca acest copil a fost deplasat licit intr-un
mediu familial si social in care traia iar in momentul in care nu a mai fost
inapoiat, de aceasta data ilicit, tatal incercand sa obtina o hotarare
judecatoreasca prin care sa legalizeze o situatie de fapt pe care el a creat-o.
     Tribunalul a apreciat ca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute
de art.3 lit.a si b din Conventia de la Haga, astfel incat acest motiv de apel nu
este intemeiat.
     Al doilea motiv de apel se refera la aplicabilitatea art.13 din Conventia
de la Haga, in sensul ca instanta nu este tinuta sa dispuna inapoierea
copilului daca mama nu exercita efectiv dreptul privind incredintarea, cerinta
care nu este incidenta in cauza, intrucat mama a exercitat efectiv acest drept,
asa cu am aratat in ratiunile expuse mai sus. De asemenea, instanta nu este
tinuta sa dispuna inapoierea copilului daca mama a consimtit sau  a achiesat
ulterior la deplasare sau neinapoeire. Nici aceasta cerinta nu este incidenta
in cauza, de vreme ce mama a solicitat pe toate caile inapoierea copilului
sau, iar in procura de la 22.07.2003, de care apelantul - parat se prevaleaza
nu exista nici un acord expres al mamei in legatura cu acest aspect.
     In conformitate cu art.13 lit.b din Conventia de la Haga, instanta nu este
tinuta sa dispuna inapoierea copilului daca exista un risc  grav ca inapoierea
sa-l expuna unui pericol fizic sau psihic, sau ca, in orice alt chip il poate plasa
intr-o situatie intolerabila.
     Probatoriul  invocat de apelantul - parat Vaida Matei a fost inlaturat
intrucat in administrarea acestor dovezi s-a constatat un grad ridicat de
subiectivitate, tocmai pentru ca apelantul - parat a incercat sa obtina de la
autoritatile judiciare romane pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa
legalizeze o situatie de fapt pe care a creat-o singur, artificial.
     In momentul in care mama a cerut inapoierea copilului si apoi mai
tarziu cand aceasta a invocat hotararea instantei austriece, apelantul - parat
avea  indatorirea sa se conformeze pentru protejarea interesului superior al
copilului sau. Tatal nu a dovedit prin nici un mijloc faptul ca in favoarea lui ar
exista recunoscut un drept privind incredintarea  copilului, printr-o hotarare
judecatoreasca sau prin decizia unei autoritati administrative, ori pe baza
vreunui acord in vigoare.
     Inapoierea copilului mamei sale nu poate fi  considerata de natura sa-i
puna in pericol grav sanatatea fizica ori psihica.  Copilul este incredintat
mamei sale, provizoriu, pana la finalizarea procesului de divort, iar
convietuirea unei fetite de 3 ani si jumatate cu mama sa in nici un caz  nu
poate fi interpretata ca un pericol sau situatie intolerabila, atata vreme cat nu
exista nici un indiciu ca mama s-ar afla intr-o situatie exceptionala, care  sa
nu-i permita exercitarea corespunzatoare a drepturilor parintesti.
     Impotriva deciziei mentionate anterior a declarat recurs apelantul parat
criticand-o sub urmatoarele aspecte:
     In mod gresit instanta de fond si apel au tinut cont de hotararea
Tribunalului din Baden, care trebuia ignorata de catre instantele romane, ea
neputand produce nici un fel de efecte deoarece i s-a refuzat recunoasterea
pe teritoriul Romaniei. Instantele au interpretat gresit si art.14 din Conventia
de  la Haga  al carui scop de baza este de a nu intarzia solutionarea cauzelor
pe Conventia de la Haga pe motiv ca  o hotarare nu a fost recunoscuta.
Situatia din speta de fata este insa total deosebita deoarece procedura
recunoasterii a fost deja parcursa  (deci celeritatea solutionarii nu mai este
afectata) si hotararii i s-a refuzat recunoasterea.
     Instantele de fond au interpretat gresit procura din 22.07.2003 data de
mama copilului catre tatal acestuia in vederea neindeplinirii  formalitatilor
pentru  stabilirea domiciliului in Romania, fiind in sensul ca aceasta procura
nu ar releva si vointa stabilirii definitive a copilului in Romania, fiind  evidenta
intentia mamei de stabilire a domiciliului intregii familii in Romania, fapt
relevat si de declaratiile persoanelor din preajma familiei, existente la dosar,
persoane propuse si ca martori, proba respinsa in mod neintemeiat de
instanta de apel la data de 22.11.2004 precum si de ansamblul probelor
administrate in cauza.
     Mai mult, este gresita interpretarea instantei ca mama nu ar fi  decis
stabilirea domiciliului copilului pe teritoriul Romaniei bazata pe faptul ca
mama se razgandeste (dupa un timp indelungat) si initiaza proceduri de
returnare a copilului. Ceea ce e important insa este ca la un moment anterior
mama luase si exteriorizase decizia stabilirii domiciliului intregii familii in
Romania, iar tatal ghidat de aceasta a intreprins demersurile necesare si a
modificat mediul de viata al  sau si al copilului. In mod gresit se retine ca
mama ar fi consimtit doar o deplasare provizorie a copilului (numai pana
undeva la sfarsitul lunii mai 2003) pe teritoriul Romaniei deoarece acest fapt
este contrazis de procura data in luna iulie 2003.
     Prevederile  art.3 din Conventia de la Haga au fost incalcate de ambele
instante acestea retinand in mod gresit ca ambele conditii (cumulative) de la
literele a) si b) ar fi indeplinite in speta, intrucat nu sunt indeplinite in speta
conditiile art.3 lit.a copilul neavandu-si resedinta obisnuita in Austria "imediat
inaintea neinapoierii sale"  asadar legea austriaca  nu trebuia retinuta  ca
temei al dreptului  de incredintare, atata timp cat  copilul se afla inca din luna
aprilie 2003 in Romania (adica de peste 6 luni) impreuna cu tatal sau cu
acordul mamei si in vederea stabilirii domiciliului in Romania si cat domiciliul
fiind practic o problema de drept, stabilirea resedintei in sine este o problema
de fapt, ce trebuie dedusa din circumstantele situatiei de fapt.
     Nu poate fi vorba de violarea unui drept privind incredintarea.
     Instantele retin ca temei al dreptului privind incredintarea art.144 din
Codul  civil austriac, acest articol care  nu poate fi retinut ca temei al dreptului
privind incredintarea, conform celor aratate anterior, chiar daca s-ar admite
tot nu s-ar  ajunge la existenta vreunei violari, intrucat din prevederile acestui
text rezulta ca este vorba despre un drept de custodie comuna care trebuie
exercitat in bune conditii de catre parinti "unul fata de celalalt", deci cu buna-
credinta. Or, mama a fost de acord cu stabilirea definitiva a familiei pe
teritoriul Romaniei, deci  si a copilului, iar in momentul in care a luat aceasta
decizie, mama a hotarat  practic ca dreptul de custodie comuna va fi exercitat
de ambii parinti pe teritoriul Romaniei, deci a circumscris limitele exercitarii
dreptului de custodie comuna. In aceste conditii faptul ca dupa o lunga
perioada de timp (peste 6 luni) si dupa ce tatal a intreprins masuri decisive
pentru transferul domiciliului si al afacerilor sale in Romania, mama se
razgandeste cu privire la stabilirea domiciliului in Romania si se decide sa
ramana in Austria, nu este de natura a-i conferi acesteia un drept la
inapoierea copilului pe teritoriul Austriei. Cererea mamei nu poate fi
considerata a fi intemeiata cu buna credinta  pe textul art.144 al Codului  civil
austriac, deoarece nu respecta cerinta textului ca dreptul de custodie sa se
exercite in bune conditii fata de celalalt parinte. In conditiile in care in cazul
inapoierii  copilului  pe teritoriul Austriei, dreptul tatalui de custodie nu ar mai
putea fi exercitat in bune conditii.
     Nu sunt indeplinite in speta conditiile din art.3 lit.b deoarece la vremea
neinapoierii dreptul de incredintare nu era exercitat efectiv, intrucat din
ansamblul probelor existente la dosar (cum ar fi procesul verbal de la fila 326
dosar fond) si in special din declaratiile persoanelor din preajma familiei,
(doamnele Batranu Antoanette  si Pana Elena), propuse ca martori si
refuzate de instanta de apel, rezulta un dezinteres al mamei fata de copil,
ceea ce conduce la concluzia neexercitarii efective a dreptului de
incredintare.
     Instantele de fond si de apel au apreciat in mod gresit ca  in cauza nu
ar fi incidente prevederile  art.13 din Conventia de la Haga. 
     In drept, au fost invocate  art.299 si urmatoarele Cod procedura civila,
art.304 pct.7,8,9 si 10 Cod procedura civila, Conventia de la Haga asupra
aspectelor civile ale rapirii internationale de copii  (la care Romania a aderat
prin Legea nr.100/1992), Legea nr.105/1992 privind raporturile de drept  
international privat.
     Intimatul - reclamant a formulat intampinare prin care a cerut
respingerea recursului ca nefondat , hotararea atacata fiind legala si
temeinica.
     La 19.07.2005 recurentul si-a completat motivele de recurs cu doua noi
motive de recurs de ordine publica, intemeiate pe dispozitiile art.304  pct.1 si
art.304 pct.3 Cod procedura civila.
     In motivarea acestora s-au aratat urmatoarele:
     Motivul de recurs prevazut de art.304 pct.1 Cod procedura civila, consta
in aceea ca instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale, intrucat in
conformitate cu art.130 alin.4 din Legea nr.304/2004, pana la infiintarea
tribunalelor specializate in toate judetele si Municipiul Bucuresti, in cadrul
tribunalelor de drept comun vor functiona sectii sau complete specializate, in
consecinta, incepand cu data de 28.10.2004, toate pricinile privitoare la
minori trebuiau sa fie judecate de catre sectii sau complete alcatuite conform
acestei dispozitii, iar acest lucru trebuia consemnat ca atare in chiar
hotararea pronuntata.
     In speta, din practicaua deciziei civile nr.598 A/2004, recurata, a
Tribunalului Bucuresti, nu rezulta ca aceasta cerinta ar fi fost indeplinita,
respectiv  ca pricina ar fi fost solutionata de o sectie sau un complet
specializat si cum hotararea judecatoreasca este cel mai important act de
procedura,  acesta trebuie sa relateze, in chiar continutul sau, faptul ca au
fost indeplinite cerintele legii, respectiv ca hotararea este pronuntata de o
sectie sau de un complet specializat.
     Actul de procedura nu poate fi completat cu probe extrinseci, fie ca este
vorba de inscrisuri, martori sau prezumtii asa incat nici o proba nu poate fi
administrata in dovedirea imprejurarii ca apelul ar fi fost solutionat de catre
un complet specializat al tribunalului.
     Cu privire la al doilea motiv de ordine publica reprezentat de faptul ca
hotararea a fost data  cu incalcarea regulilor de competenta materiala a altei
instante, motiv de recurs prevazut de art.304 pct.3 Cod procedura civila
recurentul a aratat ca in conformitate cu art.130 alin.3 din Legea nr.304
/2004, tribunalele pentru minori si familie, respectiv sectiile specializate au
devenit instante de prima instanta pentru solutionarea cauzelor cu minori,ca
de la data intrarii in vigoare a noii legi de organizare judiciara au devenit
caduce dispozitiile  art.2 pct.2 privitoare la competenta tribunalelor ca instante
de apel in litigiile privitoare la minori, astfel  ca tribunalele au incetat sa mai
fie instante de apel in aceasta materie, ca fata de aceasta situatie, Tribunalul
Bucuresti, investit cu solutionarea apelului trebuia: fie sa desfiinteze
hotararea primei instante pentru necompetenta acesteia si sa judece litigiul in
prima instanta, in temeiul art.130 din Legea nr.304/2004, fie sa-si decline
competenta de solutionare a apelului in favoarea Curtii de Apel devenita
competenta sa solutioneze acest apel, in conformitate cu dispozitiile  noii legi
de organizare judiciara.
     Recurentului - parat i-a fost incuviintata proba cu inscrisuri.
     Intimatul - reclamant a formulat intampinare la noile motive de recurs
prin care a cerut respingerea acestora ca nefondate.
     Intimatul - reclamant a depus la dosar in aparare, inscrisuri, conform
art.305 Cod procedura civila.
     Analizand actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de
recurs, asa cum au fost completate, Curtea a constatat nefondat recursul,
pentru considerentele expuse mai jos.
     Referitor la motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.3 Cod
procedura civila, Curtea l-a constatat nefondat avand in vedere ca apelul a
fost declarat la 29.09.2004, data la care era in vigoare art.2 pct.2 Cod
procedura civila, asa cum a fost modificat prin O.U.G. nr.65/2004, potrivit
caruia tribunalul era competent sa judece, ca instanta de apel, apelurile
declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta in
cererile privind raporturile personale dintre parinti si copiii minori. Conform
normelor tranzitorii edictate in art.2 alin.2 din O.U.G. nr.65/2004, caile de atac
exercitate dupa intrarea in vigoare a acestei ordonante impotriva hotararilor
pronuntate de judecatorii in prima instanta inainte de intrarea in vigoare a
acesteia, cum este cazul in speta, se judeca de instantele competente potrivit
prezentei ordonante de urgenta.
Faptul ca potrivit Legii nr.304/2004, privind organizarea judiciara, care a
intrat in vigoare dupa O.U.G. nr.65/2004, competenta de a judeca in prima
instanta cauzele referitoare la minori a revenit tribunalelor specializate pentru
minori si familie, nu are nici un efect cu privire la cererile care au fost deja
solutionate in prima instanta de judecatorii, instante legal investite in raport
cu data formularii cererii avand in vedere ca legea noua de procedura
produce efecte doar pentru viitor.
Acest act normativ nu a influentat nici competenta tribunalului de a
judeca apelul impotriva hotararii judecatoriei, atata timp cat era instanta legal
sesizata, conform art.2 pct.2 Cod procedura civila, modificat prin O.U.G.
nr.65/2004 coroborat cu art.2 din O.U.G. nr.65/2004, iar potrivit art.725 alin.2
Cod procedura civila "procesele in curs de judecata la data schimbari
competentei instantelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele
instante". Acest text de lege reprezinta norma generala de aplicare in timp a
normelor de procedura, iar prin Legea nr.304/2004 nu s-a edictat o norma
speciala  derogatorie de la norma generala, prin care sa fie prevazuta
trimiterea apelurilor in curs de judecata in aceasta materie la curtea de apel.
In ceea ce priveste motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304
pct.1 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca recurentul nu sustine ca
judecatorii care au pronuntat hotararea nu ar fi fost specializati in cauze
pentru minori si familie, ci este nemultumit de faptul ca nu s-a mentionat in
practicaua hotararii sintagma "complet specializat", apreciind ca numai astfel
se putea face aceasta dovada. Recurentul nu a invocat vreun text de lege
care sa prevada imperativ faptul ca in aceste hotarari trebuie sa se
mentioneze expres ca este specializat completul care solutioneaza cauza.
Art.261 Cod procedura civila, care prevede ceea ce trebuie sa contina o
hotarare, nu reglementeaza o astfel de obligatie, la alineatul 1 punctul 1
edictandu-se obligatia de a fi mentionate in hotarare instanta si numele
judecatorilor, care a fost indeplinita in speta. Astfel, acest act de procedura
este intocmit cu respectarea art.261 Cod procedura civila.
Acest argument este confirmat si de doctrina juridica in care se sustine
ca verificarea daca s-au respectat dispozitiile legale privind compunerea
completului de judecata sau constituirea instantei se face cu ajutorul hotararii
in a carei practica se mentioneaza numele judecatorilor (V.M.Ciobanu, Tratat
teoretic si practic de procedura civila, vol.II, pg.386). Cunoscand numele
judecatorilor, partile pot afla cu usurinta daca se afla pe lista judecatorilor
specializati in materie.
Pe de alta parte, desi recurentul nu a formulat pe acest aspect decat
critici de forma, din dovezile de indeplinire a procedurii de citare rezulta ca
de-a lungul procesului, partile au fost citate la un complet de minori si familie.
Ca atare, este nefondat si motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile
art.304 pct.1 Cod procedura civila.
In legatura cu primul motiv de recurs prin care se sustine ca hotararea
Tribunalului din Baden trebuia ignorata, intrucat instantele romane au respins
cererea de recunoastere a efectelor acesteia pe teritoriul Romaniei, Curtea a
constatat ca este nefondat, luand in considerare ca pe de o parte, nu s-a
facut dovada respingerii in mod irevocabil a cererii de recunoastere a
hotararii straine, iar pe de alta parte, potrivit art.167 din Legea nr.105/1992
pot fi recunoscute in Romania hotararile straine spre a beneficia de puterea
lucrului judecat. Or, in speta nu se pune problema daca sunt indeplinite
conditiile art.1201 Cod civil.
In cauza trebuie stabilit, prin raportare la aceasta hotarare a
Tribunalului Baden, daca isi produce efectele in statul solicitant, Austria, ceea
ce in prezentul litigiu nu s-a contestat.
Astfel, instanta de apel a interpretat in mod corect dispozitiile art.14 din
Conventia de la Haga, tinand seama de aceasta hotarare in mod direct.
Sunt nefondate motivele de recurs privind interpretarea gresita a
procurii data la 22.07.2003 luand in considerare ca acestea nu pot fi
incadrate in nici unul din motivele prevazute limitativ de art.304 Cod
procedura civila, atata timp cat pct.11, care permitea recurarea unei hotarari
care se intemeia "pe o greseala grava de fapt, decurgand dintr-o apreciere
eronata a probelor administrate", a fost abrogat prin O.U.G. nr.138/2000.
Referitor la motivul de recurs privind neindeplinirea in cauza a art.3 lit.a
din Conventia de la Haga, Curtea a retinut ca potrivit acestui articol, una
dintre conditiile pentru ca neinapoierea (cum este cazul in speta) unui copil 
sa se considere ilicita este ca aceasta sa aiba loc prin violarea unui drept
privind incredintarea atribuit unei persoane, unei institutii sau oricarui alt
organism care actioneaza fie separat, fie impreuna, prin legea statului in care
copilul isi avea resedinta obisnuita, imediat inaintea neinapoierii sale.
Astfel, dreptul mamei privind incredintarea rezulta in speta atat din
atribuirea de plin drept, conferita de legea statului in care acesta isi avea
resedinta obisnuita (art.144 din Codul civil austriac), cat si din hotararea
judecatoreasca prin care i se stabileste un drept de incredintare provizoriu
pana la finalizarea divortului (hotararea Tribunalului de la Baden), fiind 
indeplinite conditiile alineatului 2 al art.3 din Conventie.
Atata timp cat, potrivit art.144 din Codul civil austriac, minora era
incredintata de plin drept, prin lege, ambilor parinti, in situatia retinerii
acesteia pe teritoriul Romaniei fara acordul mamei au fost incalcate
dispozitiile art.3 din Conventia de la Haga.
     Nu sunt fondate nici sustinerile recurentului in sensul ca nu ar mai
putea fi exercitat dreptul sau de custodie daca s-ar dispune inapoierea
minorei intrucat potrivit art.19 din Conventie o hotarare asupra inapoierii
copilului, pronuntata in cadrul conventiei, nu afecteaza fondul dreptului.
In ceea ce priveste resedinta obisnuita a copilului imediat inaintea
neinapoierii sale, nu se poate retine ca aceasta era in Romania, conform
sustinerilor recurentului, avand in vedere ca din probele administrate a
rezultat ca minorul a fost adus in vizita  in Romania, nefiind dovedit acordul
mamei ca acesta sa ramana permanent aici. Astfel, copilul a fost deplasat licit
din mediul familial si social in care traia, dar la un moment dat s-a refuzat
inapoierea acestuia in mod ilicit.
Este nefondata si sustinerea recurentului in sensul ca la vremea
neinapoierii acest drept nu era exercitat efectiv, conform art.3 lit.b din
Conventie, avand in vedere ca potrivit acestui articol trebuie ca,  la vremea
neinapoierii acest drept sa fie exercitat efectiv, ori ar fi fost astfel exercitat,
daca asemenea imprejurari nu ar fi survenit. In speta este indeplinita a doua
ipoteza a actului normativ, mama fiind impiedicata sa-si exercite drepturile
privind incredintarea de la data cand copilul a fost retinut pe teritoriul
Romaniei fara acordul mamei.
Nu sunt fondate nici motivele de recurs privind incidenta art.13 din
Conventie, atata timp cat nu s-a probat faptul ca mama a fost de acord cu
neinapoierea copilului, (lit.a) si cat paratul nu a dovedit " ca exista un risc
grav ca inapoierea copilului sa-l expuna unui pericol fizic sau psihic sau ca in
orice alt chip sa-l situeze intr-o situatie intolerabila" (b).
Potrivit alineatului 2 al articolului 13 " la aprecierea imprejurarilor vizate
de acest articol, autoritatile judiciare sau administrative urmeaza sa tina
seama de informatiile puse la dispozitie de autoritatea centrala sau orice alta
autoritate competenta a statului in care se afla resedinta obisnuita a copilului
privitor la situatia sa sociala".
Or, din aceste informatii nu rezulta ca minorul ar fi supus unor
asemenea riscuri in cazul inapoierii sale la resedinta obisnuita.
In ceea ce priveste declaratiile persoanelor din preajma familiei
paratului care potrivit recurentului nu ar fi fost avute in vedere de instanta de
apel, Curtea a constatat ca potrivit art.304 pct.10 Cod procedura civila "
modificarea unei hotarari se poate cere cand instanta nu s-a pronuntat
asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrative, care
erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii". Aceste declaratii nu sunt
hotaratoare pentru dezlegarea pricinii, nu se coroboreaza cu celelalte probe
administrate, atata timp cat inainte de aducerea copilului in Romania, idreptul
privind incredintarea era exercitat in comun de ambii parinti, iar in perioada
cat copilul s-a aflat pe teritoriul Romaniei, cu acordul mamei drepturile au fost
exercitate echilibrat de catre parinti,  conform art.144 din Codul civil austriac,
tinand cont de situatia speciala in care se afla mama ramasa la resedinta
obisnuita a copilului in Austria, pana la momentul refuzului inapoierii.
Pentru aceste considerente in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura
civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
     
     PENTRU ACESTE MOTIVE
     IN NUMELE LEGII
     D E C I D E:

     Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - parat VAIDA
MATEI impotriva deciziei civile nr.598 A din 26.11.2004 pronuntata de
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, in dosarul nr.2390/2004 in
contradictoriu cu intimatul - reclamant MINISTERUL DE JUSTITIE si cu
Autoritatea Tutelara de pe langa Primaria Sectorului 1 Bucuresti.
     IREVOCABILA.
     Pronuntata in sedinta publica azi,  23.09.2005.
     
     PRESEDINTE                   JUDECATOR                        JUDECATOR
ELENA VIVIANE TIU            MIRELA VISAN              MIHAELA PARASCHIV GREFIER
   RADITA IVANOV
Red.M.P.
Dact.C.S.
ex.2/27.10.2005
T.B.Sectia a IV-a Civ. - Laura Mihaela Radu
                                    - Anca Vlaicu
Jud.sector 1 Buc.        - Ileana Ruxandra Danaila  
 
 
  - 20 -