Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. Neindeplinirea de catre condamnat a masurilor de supraveghere si a obligatiilor stabilite de instanta. Consecinte.

    Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. Neindeplinirea de catre condamnat a masurilor de supraveghere si a obligatiilor stabilite de instanta. Consecinte.
   
   
    In cazul in care nu s-a probat reaua-credinta a condamnatului in nerespectarea masurilor de supraveghere si a obligatiilor stabilite prin hotararea de condamnare, plecarea acestuia in strainatate fiind determinata nu de intentia de a se sustrage obligatiilor ce ii reveneau, ci de dorinta de a obtine un castig material licit si necesar, revocarea suspendarii executarii pedepsei nu se impune, prelungirea termenului de incercare stabilit prin hotararea de condamnare constituind o masura suficienta pentru a atrage atentia condamnatului asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si a obligatiilor  care au fost stabilite.
    
    ( Decizia nr. 2041 din 22 septembrie 2003 - Sectia I penala)
    
    
    Prin sentinta penala nr. 41 din 13 martie 2003 Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a dispus, in baza art 864 alin. 2 Cod penal, revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare aplicata condamnatului S.S.C. prin sentinta penala nr. 676/2001 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, dispunandu-se executarea in intregime a pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare cu aplicarea art. 71 - 64 Cod penal.
    S-a dedus perioada deja executata de la 16.03.2001 la 10.05.2001.
    Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca, dupa ramanerea definitiva a sentintei penale nr. 676/2001, condamnatul a fost instiintat la datele de 20.05.2002 si 28.05.2002 despre necesitatea prezentarii sale la sediul S.R.S.S. Dambovita in vederea verificarii indeplinirii masurilor de supraveghere prevazute de lege si a obligatiilor stabilite de instanta.
    La data de 6.06.2002, tatal condamnatului s-a prezentat in fata organului de supraveghere, comunicand ca fiul sau a parasit tara.
    In consecinta, retinand ca cel condamnat nu a indeplinit masurile de supraveghere si obligatiile ce au fost stabilite in sarcina sa prin hotararea de condamnare, instanta a dispus revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere si exeutarea in intregime a acesteia.
    Impotriva sentintei a declarat apel condamnatul, aratand ca nu a avut cunostinta despre obligatiile stabilite in sarcina sa prin hotararea de condamnare, neprezentarea in fata organului de supraveghere datorandu-se prestarii unei activitati salariale in strainatate.
    Prin decizia penala nr. 349/A din 4 martie 2003 Tribunalul Bucuresti sectia I penala a admis apelul declarat de condamantul S.S.C., a desfiintat in parte sentinta penala nr. 41/2003 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti si, rejudecand in fond, in baza art. 864 alin. 2 teza a II-a Cod penal a prelungit termenul de incercare pentru pedeapsa aplicata condamnatului prin sentinta penala nr. 676/2001 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti de la 3 ani si 6 luni la 5 ani si 6 luni.
    A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
    Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul, constatand ca nesupunerea condamnatului la obligatiile ce ii reveneau in termenul de incercare nu s-a datorat relei sale credinte, ci nevoii de a obtine un castig superior din munca, a apreciat ca prelungirea termenului de incercare anterior stabilit prin hotararea de condamnare constituie o masura suficienta pentru a atrage atentia condamnatului asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere la care a fost obligat pe tot parcursul executarii pedepsei.
    Impotriva deciziei penale a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Bucresti, solicitand admiterea acestuia in baza art. 38515 pct.2 lit a) Cod procedura penala cu referire al art. 3859 pct. 171 Cod procedura penala, casarea deciziei penale atacate si mentinerea sentintei pronuntate de instanta de fond.
    Examinand recursul declarat, Curtea a constatat ca acesta nu este fondat, decizia data in apel fiind legala si temeinica.
    In mod corect Tribunalul a retinut, pe baza copiilor din pasaportul turistic depuse la dosar de catre apelant, ca acesta a plecat din tara la data de 20 ianuarie 2002 in Italia pentru a munci si a desfasura o activitate productiva, astfel cum rezulta din scrisoarea de sarcini eliberata de firma.
    Hotararea de condamnare a fost pusa in executare la data de 24 mai 2002, organul de supraveghere preluand sarcina supravegherii condamnatului la 17 mai 2002, astfel cum rezulta din adresa inaintata de Biroul executari penale.
    Reaua credinta a condamnatului in nerespectarea masurilor si obligatiilor prevazute in hotararea de condamnare nu este probata in cauza, iar plecarea acestuia in strainatate nu a fost determinata de intentia de a se sustrage indeplinirii obligatiilor ce ii reveneau, ci dorintei de a obtine un castig material licit si necesar.
    Instanta de apel a apreciat in mod corect ca prelungirea termenului de incercare anterior stabilit prin hotararea de condamnare constituie o masura suficienta pentru a atrage atentia condamnatului asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere la care a fost obligat pe tot parcursul executarii pedepsei.
    In consecinta, Curtea, in baza art. 38515 pct.1 lit b) Cod procedura penala, a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti.(I.A.I.)
1 1